Decizia nr. 391/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la 22 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și F., anularea parțială a actului de dezmembrare autentificat sub nr. x din 23.10.2012 de Notar Public G., anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 noiembrie 2012 la BNP H., radierea dreptului de proprietate înscris în cartea funciară în favoarea pârâților cumpărători, perfectarea vânzării a 5 locuri de parcare situate în București, Calea x, figurând ca fiind cuprinse în lotul nr. x cu nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x pentru 2 locuri de parcare și lotul nr. x cu nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x pentru alte 3 locuri de parcare, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. La 20 aprilie 2016, reclamanții A. și B. au depus la dosar o cerere modificatoare, în temeiul dispozițiilor art. 204 C. proc. civ., prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și F., constatarea nulității absolute parțiale a actului de dezmembrare autentificat sub nr. x din 23.10.2012 de Notar Public G., constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 noiembrie 2012 la BNP H., radierea dreptului de proprietate înscris în cartea funciară în favoarea pârâților cumpărători, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare prin perfectarea vânzării a 5 locuri de parcare situate în București, Calea x, figurând cuprinse în lotul nr. x cu nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x pentru 2 locuri de parcare și lotul nr. x cu nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x pentru alte 3 locuri de parcare, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, pentru aceleași motive dezvoltate în cererea de chemare în judecată.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 950 din 30 iunie 2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondate, excepțiile prescripției și lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată, precum și acțiunea reclamanților. În cauză aceștia au formulat cerere de completare a hotărârii, iar instanța, prin sentința civilă nr. 746/19.05.2017, a respins-o, ca nefondată. Împotriva hotărârii primei instanțe, reclamanții au formulat apel.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 669 din 9 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul și a obligat apelanții la plata sumei de 3570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat către intimatul I..

Calea de atac exercitată în cauză Decizia de apel a fost atacată pe calea recursului de către reclamanții A. și B., invocând în drept incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimații I. și J. au depus întâmpinare, prin care au ridicat, în principal, excepțiile tardivității și nulității recursului pentru nemotivare. În subsidiar, au prezentat argumente de respingere a recursului, ca nefondat, și au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Procedura de filtru În cauză a fost întocmit raportul de admisibilitate în principiu a recursului, comunicat părților cauzei. Prin încheierea din 1 octombrie 2020, a fost admis în principiu recursul reclamanților și s-a stabilit termen pentru judecata în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din 20 mai 2021, judecata pricinii a fost suspendată în aplicarea dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport de decesul intimatului E., intervenit în proces la 28 octombrie 2020. Instanța de recurs a apreciat că, în pofida faptului că s-a solicitat efectuarea unor demersuri în vederea clarificării situației moștenitorilor defunctului, cu privire la situația fiului acestuia, E., nu a fost făcută dovada acestora și eventuale rezultate utile pentru a putea fi soluționată cauza. Pe cale de consecință, a apreciat că operează suspendarea de drept, până la momentul la care, clarificându-se chestiunile privitoare la moștenire, se va solicita de către partea interesată redeschiderea judecății. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând excepția perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Conform art. 420 din același cod, perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Ca urmare, perimarea operează de drept, cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Singura derogare pe care o face legiuitorul, pentru ipotezele reglementate de art. 412 C. proc. civ., vizează suspendarea cursului perimării pe o perioadă de o lună, sub condiția însă, ca respectivele situații având ca efect suspendarea judecății, să fi intervenit în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare, caz instituit de art. 418 alin. (2) C. proc. civ. În speță, nu este incidentă această cauză de suspendare, întrucât decesul intimatului E. s-a produs la 28 octombrie 2020, anterior începerii curgerii termenului de perimare, care este momentul sistării judecății prin încheierea din 20 mai 2021, în baza prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Dat fiind temeiul de drept al suspendării, art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 alin. (2) din același cod, în sensul că judecata putea fi reîncepută prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea moștenitorilor în condițiile impuse prin încheierea de suspendare. Dispozițiile de procedură menționate exclud ideea că actul de procedură urmează a fi îndeplinit din oficiu, câtă vreme redeschiderea judecății putea fi făcută doar la solicitarea părților. Instanța de recurs mai are în vedere că atât recurenții, cât și intimata pârâtă F., nu s-au preocupat ca înăuntrul termenului de perimare să depășească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare, efectuând demersuri în vederea clarificării situației moștenitorilor defunctului E.. Din acest punct de vedere, instanța apreciază că operează o culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care au rămas pe perioada suspendării cauzei. Având în vedere că termenul de perimare s-a împlinit la 22 noiembrie 2021, față de momentul suspendării, 20 mai 2021, conform modalității de calcul instituite de art. 181 alin. (3) C. proc. civ. "Când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ultima zi corespunzătoare din ultima lună’’, raportat la alin. (2) al normei "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează’’, iar în decursul acestuia nu s-a solicitat redeschiderea judecății recursului și nici nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului, Înalta Curte, în temeiul art. 416 C. proc. civ., va constata perimată calea de atac. Față de soluția dată, recurenții se află în culpă procesuală și urmează a fi obligați, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.570 RON, cu titlu de onorariu de avocat, potrivit chitanței și facturii regăsite la filele x, către intimații I. și J..