ÎCCJ, decizie (scj.ro #202171)

Conflict negativ de competență. Competență materială. Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală.

Apel tardiv

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Participanții în procesul penal. Competența organelor judiciare

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare

Index alfabetic

: - drept procesual penal

-

conflict de competență

-contestație în anulare. contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală

C. proc. pen.,

art. 51,  art. 426 lit. b), art. 551 pct. 2 lit. a)

Respingerea, ca tardivă a apelului echivalează cu neexercitarea acestei căi de atac, astfel încât, competența de soluționare a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală revine primei instanțe, care a soluționat fondul cauzei.

I.C.C.J, Secția penală, încheierea nr. 3 din 5 ianuarie 2023

Prin sentința penală nr. x/2022 din data de 30 septembrie 2022 Tribunalul Iași, Secția Penală, în baza dispozițiilor art.50 cu referire la art.47 alin. (1) și (4) raportat la art.429 alin. (1) cu referire la art.426 alin. (1) lit. b) și art. 432 alin.(1) coroborat cu art.38 alin. (2) și (4) din Codul de procedură penală, a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de condamnatul A împotriva sentinței penale nr. x/ 09.12.2020 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/99/2019 în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a dispune în acest sens a reținut că, cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, instanța reține că, potrivit art. 429 alin. (1) din Codul de procedură penală, contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.

Or, în prezenta cauză, instanța a reținut că împotriva hotărârii de condamnare pronunțată de către prima instanță a fost exercitată calea de atac a apelului de către inculpat, aceasta fiind însă respinsă, ca tardivă.

S-a menționat că, din moment ce se invocă faptul că, în speță, contestatorul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, este evident că această cauză de încetare ar fi trebuit să fie verificată în calea de atac a apelului, din moment ce s-a exercitat apelul, mai ales că apărarea susține că prescripția intervenise anterior rămânerii definitive a hotărârii.

Se reține că art. 432 alin. (1) din Codul de procedură penală, prevede, că : „(1) La termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare”.  Or, tribunalul nu ar putea proceda la rejudecarea apelului pentru că nu are componența funcțională de a judeca un apel împotriva unei hotărâri pronunțate de tribunal.

Potrivit art.38 alin. (2) din Codul de procedură penală: „Curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii și de tribunale”, iar potrivit art. 38 alin. (4) din Codul de procedură penală : „Curtea de apel judecă soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege”, cum ar fi, de pildă, contestațiile în anulare împotriva propriilor decizii.

Prin raportare la dispozițiile legale anterior menționate, instanța a constatat că excepția invocată este întemeiată, în condițiile în care persoana condamnată a precizat în mod expres că înțelege să invoce în cererea ce formează obiectul prezentei cauze penale cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală - potrivit cărora împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare „când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal”.

Prin decizia penală nr. x din data de 16.12.2022, Curtea de Apel Iași, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, în temeiul art.

50

alin. (1) din

Codul de procedură penală

cu referire la art. 47 alin.(1) și (4) raportat la art. 429 alin. (1) din

Codul de procedură penală

a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul-condamnat A, în prezent în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. x/ 09.12.2020 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/99/2019 în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a dispune în acest sens a reținut că prin sentința penală nr. x/ 09.12.2020 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/99/2019, contestatorul A a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 aliniatul (1) lit. a) teza – II-a,  b)  și c) din Codul penal din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale) pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.5 din Codul penal.

S-a constatat că inculpatul A a mai fost condamnat prin sentința penală nr. x/2018 pronunțată la data de 19.10.2018, în dosar nr. x/99/2018 al Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă decizia penală nr. x din 28.03.2019, a Curții de Apel Iași și că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală menționată sunt concurente cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. x/ 09.12.2020 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/99/2019.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite în sarcina inculpatului A prin sentința penală nr. x/2018 pronunțată la data de 19.10.2018 de Tribunalul Iași, modificată și rămasă definitivă decizia penală nr. x din 28.03.2019 a Curții de Apel Iași cu pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza –II-a, b) și c) din Codul penal din 1969 pe o durată de 3 ani, aplicate prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea, la care a fost adăugat un spor de 3 luni închisoare, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 5 ani și 3 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 aliniatul (1) lit. a) teza – II-a, b) și c) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale) din Codul penal din 1969, pe o durată de 3 ani.

Împotriva sentinței penale nr. x/ 09.12.2020 a Tribunalului Iași inculpatul A a promovat calea de atac a apelului, iar prin decizia penală nr. x/01.07.2021 a Curții de Apel Iași, în baza disp. art. 421 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penală s-a dispus respingerea, ca tardiv, a apelului formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr. x/9.12.2020 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr. x/99/2019.

Prin cererea de contestație în anulare, contestatorul condamnat A a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, susținând că a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv că anterior pronunțării definitive a hotărârii de condamnare intervenise prescripția răspunderii penale, raportat la deciziile CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Instituția procesual penală a contestației în anulare este  reglementată  în cuprinsul art. 426 – art. 432 din Codul de procedură penală, iar competența de soluționare a unei astfel de cereri este reglementată la art. 429 care la alineatul (1) prevede că „Contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere”.

În cauza ce formează obiectul prezentei judecăți, Curtea a constatat că sentința penală nr. x din 09.12.2020 a Tribunalului Iași a rămas definitivă la data expirării termenului de apel, ca urmare a nepromovării în termenul legal a căii de atac a apelului (art. 551 pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penală).

În acest sens, s-a reținut că prin decizia penală nr. x/01.07.2021 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/99/2019, apelul promovat de inculpatul-apelant A a fost respins, ca tardiv formulat.

Respingerea, ca tardivă, a apelului promovat presupune că instanța de control judiciar nu a procedat la judecarea cauzei în etapa procesuală a apelului, astfel că prin decizia penală nr. x/01.07.2021 nu a fost rezolvat fondul acuzației penale aduse contestatorului-condamnat A. În alte cuvinte, un apel respins, ca tardiv formulat echivalează cu inexistența apelului. Or, în condițiile în care prin calea extraordinară de atac a contestației în anulare se solicită anularea soluției pronunțate în rezolvarea acțiunii penale ce a format obiectul judecății în dosarul nr. x/99/2019, în mod evident, hotărârea a cărei anulare se solicită este sentința penală nr. x/9.12.2020 a Tribunalului Iași și nu decizia penală nr. x/01.07.2021 a Curții de Apel Iași, aceasta din urmă netranșând acuzația penală adusă contestatorului- condamnat A.

Față de argumentele sus prezentate, având în vedere și dispozițiile art. 551 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală potrivit cărora hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data expirarii termenului de apel când nu s-a declarat apel în termen, Curtea a reținut că prezenta contestație în anulare este îndreptată împotriva sentinței penale nr. x/09.12.2020 a Tribunalului Iași,  singura hotărâre prin care a fost rezolvată acțiunea penală ce a format obiectul judecății în dosarul penal nr. x/99/2019 al Tribunalului Iași, astfel că Tribunalul Iași este instanța competentă material să soluționeze prezenta contestație în anulare.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Iași.

Potrivit art.51 alin. (1) din Codul de procedură penală, când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Potrivit art.51 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

În acest sens, se constată, astfel, cum au stabilit ambele instanțe între care s-a ivit conflictul de competență negativ, că dosarul are ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A care a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală.

Înalta Curte reține că împotriva sentinței penale nr. x din 09.12.2020 a Tribunalului Iași a declarat apel inculpatul-apelant A, apel ce a fost respins, ca tardiv, prin decizia penală nr. x/01.07.2021 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/99/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 551 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data expirării termenului de apel, când nu s-a declarat apel în termen.

Respingerea, ca tardivă a apelului echivalează cu neexercitarea acestei căi de atac, astfel că prin decizia penală nr. x/01.07.2021 nu a fost rezolvat fondul acuzației penale aduse contestatorului-condamnat A.

În aceste condiții, în temeiul art. 51 alin. (6) din Codul de procedură penală Înalta Curte va stabili că instanța competentă a soluționat cauza privind pe contestatorul condamnat A este Tribunalului Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul.