ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

În primul ciclu procesual:

Prin sentința penală nr. 278 din 17 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Gorj a admis cererile formulate de inculpații A., B., persoana vătămată-inculpat C. și inculpatul-persoană vătămată D. privind judecarea conform dispozițiilor art. 374 alin. (4) - art. 375 alin. (1) C. proc. pen., hotărând, printre altele, condamnarea inculpatului-persoană vătămată D., în baza art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani 9 luni închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și m) teza I C. pen. pe o durată de 3 ani pentru tentativă la infracțiunea de omor; în baza art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și m) teza I C. pen. pe o durată de 3 ani pentru infracțiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase; în baza art. 372 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și m) teza I C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aceste pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 3 luni, urmând să execute în total 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării conform art. 91 C. pen. și următoarele, respectiv pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și m) teza I C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului-persoană vătămată pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și m) teza I C. pen., iar, conform art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii de la data de 21.04.2019 - orele 15:00 - până la data de 22.04.2019 - orele 15:00.

Totodată, s-a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj privind recunoașterea pe cale incidentală a sentinței penale pronunțată la data de 05.06.2015 de Tribunalul aud. Provincial Seccion nr. 2 De Ciudad Real-Spania.

Împotriva sentinței de condamnare, în termenul prevăzut de lege, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpații D., B. și C..

Prin decizia penală nr. 715/2020 din 08 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a), b) C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpații C., D. și B., a desființat, în parte, sentința penală nr. 278/17 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019 și, rejudecând:

- a decis trimiterea cauzei spre rejudecare, sub aspectul laturii penale și civile, cu privire la inculpatul D., la aceeași instanța de judecată - Tribunalul Gorj;

- majorarea pedepsei aplicate inculpatului C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la 1 an închisoare;

- înlăturarea obligației inculpaților C., A. și B. de a plăti suma de 504,36 RON, în favoarea părții civile Serviciul de Ambulanta Județean Gorj.

Prin aceeași decizie, în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., instanța de control judiciar a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Gorj, ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile de către persoana vătămată D. față de inculpații C., A. și B., menținînd dispozițiile sentinței penale cu privire la inculpații C., A. și B., care nu contravin decizii penale.

Cu ocazia rejudecării sub aspectul laturii penale și civile cu privire la inculpatul D., cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 17 iulie 2020 sub nr. x/2019*.

În cel de-al doilea ciclu procesual:

Prin sentința penală nr. 130 din 08 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj privind recunoașterea pe cale incidentală a sentinței penale pronunțată la 05 iunie 2015 de Tribunalul Aud. Provincial Seccion nr. 2 de Ciudad Real din Spania și

În baza art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D. la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), m) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a se afla în locuri de distracție-agrement din categoria baruri, restaurante, cluburi, discoteci și pub-uri unde se consumă băuturi alcoolice), pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și m) C. pen.

În baza art. 372 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu referire la art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 3 luni (1/3 din cealaltă pedeapsă), rezultând pedeapsa de 3 ani 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), m) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ce urmează să fie executată în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.).

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), m) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore, începând cu data de 21 aprilie 2019.

Totodată, inculpatul D. a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de: 2725 RON, cu dobânda legală aferentă până la data plății, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Tg-Jiu (reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate-inculpat C.), și de 436 RON în favoarea părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Gorj (cheltuieli determinate de transportul și asistența medicală acordate persoanei vătămate-inculpat C.).

S-a luat act că Spitalul Orășenesc Dr. Gheorghe Constantinescu Bumbești-Jiu nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar persoana vătămată C. a renunțat la cererea de constituire parte civilă.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit tip briceag, ambalat în plic de hârtie sigilat de M.A.I. cu autocolant tip "Poliția Română".

În baza art. 162 alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a dispus păstrarea la camera mijloacelor de probă din cadrul Tribunalului Gorj a mijloacelor materiale de probă înaintate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj cu adresa nr. x/2019 din data de 20.06.2019, după cum urmează: plic de hârtie nr. 3 ce conține bețișoare sterile din bumbac cu urme biologice, sigilat de M.A.I. cu autocolant tip "Poliția Română".

S-a dispus restituirea către inculpat a unui DVD, hard HP, placă x, mouse, încărcător și cablu de legătură VGA.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 3472 reprezintă cheltuielile judiciare ocazionate de efectuarea urmăririi penale.

Prin decizia penală nr. 833 din 27 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. împotriva sentinței penale nr. 130 din data de 08 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019.

Totodată, a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a desființat în parte sentința penală nr. 130 din 08 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019 și, rejudecând, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, executată în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., precum și pedeapsa accesorie a exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen., conform art. 65 alin. (1) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin deciziei, fiind obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 200 RON.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchet au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 833 din 27 mai 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în termen legal, a formulat recurs în casație inculpatul D., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile din decizia inițială de trimitere la rejudecare, prin care s-a dispus doar lămurirea situației din punctul de vedere al hotărârii de condamnare pronunțată de autoritatea judiciară spaniolă.

În opinia recurentului, instanța de fond a respins nejustificat, în al doilea ciclu procesual, cererea sa de judecare conform procedurii simplificate, deși și-a menținut poziția procesuală de recunoaștere a modalității de comitere a infracțiunilor reținute în sarcina sa. Recurentul a susținut că judecătorul fondului nu a făcut nicio precizare în legătură cu apărările sale, nefiind consemnată poziția apărătorului său. A mai menționat că starea de fapt a fost reținută greșit, în urma vizionării imaginilor video existente la dosar, putându-se observa cu ușurință că derularea evenimentelor este alta decât cea reținută de instanța de fond, care a minimalizat acțiunile exercitate de persoana vătămată C. și martorii A., B., acțiuni deosebit de violente și intense. De asemenea, recurentul a învederat că prima instanță a reținut eronat că derularea conflictului a avut mai multe momente de pauză, momente în care ar fi putut conștientiza în vreun fel acțiunile de auto-apărare. Referitor la C., s-a reținut greșit că l-a lovit cu o sticlă, din imagini observându-se că, în permanență ceilalți trei făptuitori, ajutați și de martorul Vâță (care l-a ținut sub pretextul că dorea aplanarea conflictului), l-au lovit cu pumnii, picioarele, sticle și obiecte de mobilier.

Totodată, recurentul a mai arătat că nici judecătorii Curții de Apel Craiova nu au ținut cont de temeiul pentru care s-a dispus desființarea hotărârii luate în primul ciclu procesual și trimiterea spre rejudecare, respectiv lămurirea situației hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile din statul spaniol, hotărâre ce privește pe numitul D. și nu D., așa cum este numele său corect. În opinia sa, soluția de casare cerea lămurirea acestei situații ce avea legătură cu latura penală a cauzei, nepunându-se problema ca, prin motivele de apel dezvoltate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, să fie atacată decizia Tribunalului Gorj sub aspectul cuantumului pedepsei ori al modalității de executare.

Recurentul a mai susținut că, în cel de-al doilea ciclu procesual, a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate în condițiile în care hotărârea din statul spaniol nu a fost recunoscută. De altfel, hotărârea nici nu putea să fie recunoscută pe cale incidentală deoarece cuprindea o serie de greșeli privind identitatea persoanei condamnate, iar instanțele naționale nu aveau posibilitatea de a îndrepta erorile.

În concluzie, a considerat că judecătorii care au pronunțat sentința penală nr. 130 din 08 noiembrie 2021 a Tribunalului Gorj și decizia penală nr. 833 din 27 mai 2022 a Curții de Apel Craiova au făcut o greșită aplicare a deciziei de trimitere la rejudecare, întrucât atâta timp cât apelul parchetului a vizat doar recunoașterea hotărârii date de autoritățile din statul spaniol, iar poziția inculpatului de recunoaștere a faptelor nu s-a schimbat, soluționarea laturii penale nu trebuia să sufere modificări.

Prin încheierea din 29 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 833 din 27 mai 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac. În acest sens, s-a reținut, în esență, că, prin raportare la criticile invocate, cererea de recurs în casație îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, în majoritate, apreciază recursul în casație formulat de inculpatul D. ca fiind nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Din interpretarea dispozițiilor art. 433 și art. 447 C. proc. pen., rezultă că recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Prin urmare, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt reținută cu titlu definitiv de instanța de fond și/sau apel, căci chestiunile de fapt analizate de aceasta intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea acestei căi extraordinare de atac.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la motivul de recurs reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat D., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", acesta fiind incident numai în situația în care sancțiunea penală stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita sa individualizare de către instanțele de fond. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită prin hotărârile date în fond și/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 C. pen.

În jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, și anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancțiunilor ce pot fi aplicate și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei (deciziile penale nr. 543/RC din 14 decembrie 2016, nr. 418/RC din 13 octombrie 2016, publicate pe site-ul www.x.ro).

Totodată, s-a subliniat că, deși o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune, există, însă, și situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă (deciziile nr. 226/RC din 14 iunie 2016, nr. 18/RC din 17 ianuarie 2017, nr. 439/RC din 15 noiembrie 2019, nr. 316/RC din 20 septembrie 2019, nr. 340/RC din 06 octombrie 2020, publicate pe site-ul www.x.ro). Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

În plus, s-a menționat că analiza de legalitate ce se realizează prin prisma acestui motiv de casare nu se limitează la simpla verificare matematică a cuantumului pedepselor aplicate, ci implică și o examinare a modului în care s-a ajuns la respectivele sancțiuni (deciziile penale nr. 327/RC din 21 septembrie 2016, nr. 124/RC din 08 aprilie 2015, nr. 278/RC din 01 iulie 2016, publicate pe site-ul www.x.ro), ceea ce presupune verificarea acestora și prin raportare la principiile care au influență asupra tratamentului sancționator (precum principiul non reformatio in pejus - deciziile penale nr. 144/RC din 27 aprilie 2015, nr. 390/RC din 26 noiembrie 2015, nr. 98/RC din 23 martie 2018, nr. 333/RC din 10 octombrie 2018, nr. 150/RC din 25 aprilie 2019, nr. 79/RC din 03 martie 2020, nr. 360/RC din 28 septembrie 2021, publicate pe site-ul www.x.ro), căci limitele pedepsei sunt influențate și de regulile care guvernează judecata în căile de atac.

În speță, se constată că, circumscris motivului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul inculpat a susținut, în esență, că, în cel de-al doilea ciclu procesual, i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, ca urmare a nesocotirii dispozițiilor deciziei de trimitere la rejudecare (care, potrivit susținerilor recurentului, ar fi vizat doar lămurirea situației juridice prin raportare la hotărârea pronunțată la data de 05 iunie 2015, de Tribunalul aud. Provincial seccion nr. 2 de Ciudad Real din Spania în dosarul nr. x/2015) și a ignorării poziției sale inițiale de recunoaștere a faptei, fiind condamnat la o pedeapsă cu închisoarea cu executare efectivă (într-un cuantum mai mare), după ce, anterior (în primul ciclu procesual), se dispusese suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, împrejurare care a condus la îngreunarea situației sale juridice după rejudecare.

Practic, ceea ce se invocă de către recurent este faptul că, în procedura rejudecării în al doilea ciclu procesual, care, în opinia sa, ar fi guvernată de principiul non reformatio in pejus prin raportare la limitele în care instanța de control judiciar a desființat hotărârea primei instanțe și a dispus rejudecarea cauzei, respectivul principiu ar fi fost încălcat.

Contrar, însă, susținerilor recurentului D., Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 130 din 08 noiembrie 2021 a Tribunalului Gorj și decizia penală nr. 833 din 27 mai 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2019, ce au fost recurate în cauză, nu au fost nesocotite regulile ce reglementează judecata în fond, ca urmare a trimiterii la rejudecare, și nici cele privind judecata în căile de atac.

Astfel, așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul deciziei penale nr. 715 din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în primul ciclu procesual, trimiterea cauzei către rejudecare la prima instanță a vizat atât latura penală, cât și latura civilă în ceea ce îl privește pe inculpatul D., nefiind limitată la lămurirea situației juridice a acestuia din punctul de vedere al hotărârii de condamnare pronunțată de autoritatea judiciară spaniolă, așa cum, în mod eronat, a susținut apărarea. De altfel, și motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din primul ciclu procesual au vizat atât lămurirea situației hotărârii pronunțate în străinătate și a regimului ei juridic, cât și greșita aplicare față de inculpat a tratamentului sancționator, întrucât acesta nu recunoscuse situația de fapt așa cum fusese prezentată în rechizitoriu.

Prin urmare, în conformitate cu limitele stabilite de instanța de control judiciar, Tribunalul Gorj era abilitat, în rejudecare, să analizeze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept referitoare la inculpatul D., fiind îndrituit ca, în baza acestei analize, să modifice natura, cuantumul, dar și modalitatea de executare a pedepsei aplicată acestuia, așa cum, de altfel, s-a și întâmplat.

Deși circumscris aceluiași caz de casare, recurentul a susținut și că instanțele de fond și apel au ignorat poziția sa inițială de recunoaștere a faptelor și nu au judecat cauza în procedura reglementată de art. 375 C. proc. pen., se constată că, prin criticile formulate sub acest aspect, nu se invocă nelegalitatea pedepsei aplicate prin raportare la normele de drept a căror incidență a fost considerată relevantă pentru tratamentul sancționator, ci, în realitate, se solicită reanalizarea fundamentului faptic care a condus organele judiciare la respingerea cererii de judecare în procedura simplificată, chestiune care, însă, este exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât o asemenea operațiune ar presupune o nouă judecare a cauzei, prin reaprecierea unor împrejurări factuale ce țin de particularitățile speței, lucru care nu este permis din perspectiva prevederilor art. 433 și art. 447 C. proc. pen.. De altfel, analizând critica inculpatului referitoare la faptul că instanța de fond nu a reținut aplicabilitatea procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, Curtea de Apel Craiova a constatat că "nu este fondată, în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii ce face obiectul judecății, susținând că nu se face vinovat de comiterea acesteia", poziție pe acesta care și-a exprimat-o și prin motivele de recurs în casație (pagina 3 din motive).

Din această perspectivă, se impune a se sublinia, așa cum s-a arătat și anterior, că limitarea obiectului judecății în recurs în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre motivele de casare prevăzute de lege. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci verifică doar dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare, fără a putea reevalua chestiunile de fapt, indiferent dacă ele au stat la baza reținerii existenței infracțiunii ori au justificat factual aplicarea legii penale numai sub aspectul tratamentului sancționator. De altfel, în acest sens s-a pronunțat în mod constant în jurisprudența sa instanța supremă, relevante fiind deciziile penale nr. 15/RC din 13 ianuarie 2017, nr. 158/RC din 02 mai 2019, nr. 483/RC din 13 decembrie 2019, nr. 238/RC din 22 iulie 2020, nr. 256/RC din 30 iulie 2020, nr. 277/RC din 10 septembrie 2020, nr. 393/RC din 29 octombrie 2020, nr. 425/RC și nr. 426/RC din 13 noiembrie 2020, nr. 64/RC din 12 februarie 2021, nr. 103/RC din 05 martie 2021, nr. 111/RC din 11 martie 2021, nr. 173/RC din 21 aprilie 2021, nr. 8/RC din 18 ianuarie 2022, nr. 114/RC din 10 martie 2022 și nr. 329/RC din 28 iunie 2022.

În atare situație, verificând legalitatea pedepsei aplicate prin raportare la dispozițiile de drept penal substanțial a căror incidență a fost reținută în speță cu autoritate de lucru judecat, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate în cauză inculpatului D., de 3 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 9 luni închisoare, se încadrează în limitele stabilite de legiuitor pentru tentativa la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (de la 3 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni închisoare, după scăderea cu o treime a limitelor ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante), și port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (de la 6 luni la 2 ani închisoare).

Față de cele ce preced, constatând că, din perspectiva criticilor invocate, nu rezultă aspecte de nelegalitate care să poată fi îndreptate prin prisma dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 833 din 27 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 833 din 27 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea avocatului ales, în cuantum de 170 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2022.