ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 65 din 14 iulie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A., notar public la B.I.N. A., domiciliată în mun. Bacău, str. x, jud. Bacău, cu domiciliul ales la sediul BIN A. din mun. Bacău, str. x, jud. Bacău, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu există.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost reținute în sarcina acestuia.

A fost respinsă cererea inculpatei de acordare a cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 430/P/2017 din 23.02.2021 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt, inculpata A., în data de 30 septembrie 2014, în calitate de notar public în cadrul BIN A., la solicitarea lui B., a autentificat un document intitulat DECLARAȚIE, din care reieșea că C. ar fi renunțat la succesiunea defunctului D., știind că semnătura numitei C. a fost falsificată prin imitație liberă, menționând în cadrul încheierii de autentificare nr. 3418 din 30 septembrie 2014 a BIN A. aspecte care nu corespundeau realității, respectiv faptul că C. ar fi semnat în fața sa documentul sus menționat.

Astfel, în timp ce C. era internată la Spitalul Județean de Urgență Bacău, la secția A.T.I. (avându-i ca medici curanți pe numiții E. ca medic specialist oncolog și pe F. ca medic în cadrul A.T.I.), cu stare generală gravă, având ca diagnostic metastaze hepatice, metastaze osoase, infecție urinară, somnolență, sindrom icteric, scădere ponderală accentuată, imposibilitatea alimentării orale, stare confuzională, iar starea ei se deteriora de la o zi la alta și posibil motivat și de faptul că soții C. și B. aveau mai multe procese civile cu numita G., suspectul B. a luat decizia efectuării la BIN A. a demersurilor în vederea întocmirii unei declarații prin care C. să renunțe la succesiunea tatălui acesteia, D..

Scopul renunțării la succesiunea defunctului D. a fost acela ca bunurile succesoarele pe care ar fi trebuit să le moștenească C. de la defunct, în calitate de descedentă directă de gradul I, să nu intre în patrimoniul acesteia și apoi, după decesul ei, să nu intre parțial în patrimoniul soțului ei - B. (probabil pentru a nu mai putea astfel să fie urmărite de creditoarea G.).

Întrucât, potrivit art. 1120 alin. (2) din C. civ., declarația de renunțare la succesiune se face în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, în condițiile și limitele prevăzute de lege, suspectul B. s-a deplasat la sediul Biroului Notarului Public A., unde a formulat o cerere de autentificare a unei declarații a numitei C. de renunțare la succesiune, precum și deplasarea la spital a notarului public, în scopul sus arătat.

Cererea respectivă (purtând data de 30 septembrie 2014) și copii după certificatul de deces seria x nr. x/19.10.2009 privind pe D.; certificatul de căsătorie seria x nr. x din 11.08.1984 emis pe numele B. și C. (fiica lui D. și H.); certificatul de naștere seria x nr. x eliberat pentru I. (fiul lui B. și C.) au fost lăsate de suspect la ghișeul notariatului, unde au fost preluate de martora J., angajată a BIN A. cu atribuții în acest sens încă din anul 2011.

Întrucât actul notarial solicitat era unul simplu și nu necesita în faza respectivă intervenția notarului public, conform procedurii obișnuite referitoare la circuitul documentelor în cadrul notariatului, martora J. a predat cererea formulată de suspectul B. și documentele anexate cererii altor angajate ale biroului notarial, care au tehnoredactat declarația autentică de renunțare la succesiune pe baza modelelor pe care le aveau la dispoziție, în proiect, aspect recunoscut și de A. cu ocazia audierii ca inculpată. Totodată redactarea renunțării la succesiune de către biroul notarial era în acord cu dispozițiile art. 78 din Legea nr. 36/1995 (în vigoare în anul 2014), conform cărora actele juridice pentru care legea prevede forma autentică ad validitatem trebuiau redactate numai de notarii publici.

Activitatea notarială referitoare la declarația de renunțare la succesiune a numitei C. a fost înregistrată la BIN A. în Registrul Notarial General, volumul III 2014 la număr curent 5416, din data de 30 septembrie 2014, cu număr de autentificare 3418.

Din analiza declarației de renunțare la succesiune din litigiu rezultă că aceasta a fost tehnoredactată pe două pagini și listată pe o foaie față-verso:

- prima pagină conține: titlul "DECLARAȚIE", iar mai jos mențiunea că C., în calitate de fiică, a declarat pe proprie răspundere că nu a făcut niciun act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii după defunctul său tată, D., decedat la data de 18 octombrie 2009 (CNP x) și că înțelegea să rămână străină de succesiune, conform art. 700 din C. civ.. La rubrica "DECLARANTĂ" este menționat numele C.. În josul aceleiași pagini este mențiunea "URMEAZĂ AUTENTIFICAREA PE VERSO";

- pagina a doua, care conține încheierea de autentificare a declarației mai sus precizate, încheiere care cuprinde:

- în partea de sus antetul "ROMÂNIA, Uniunea Națională a Notarilor Publici, BIROU INDIVIDUAL NOTARIAL A., Licența de funcționare nr. 3130/2734/17.12.2013, Sediul: Bacău, strada x, nr. 16;

- titlul: ÎNCHEIERE DE AUTENTIFICARE NR. 3418, Anul 2014, Luna septembrie, Ziua 30;

- mențiunea că A., notar public, s-ar fi deplasat la Spitalul Județean Bacău, secția Terapie Intensivă, salonul 235, unde ar fi găsit-o pe C. (CNP x), în nume propriu, care era nedeplasabilă din cauza stării de sănătate, dar în deplinătatea facultăților mintale și care, după ce ar fi citit actul, ar fi declarat că i-ar fi înțeles conținutul, că cele cuprinse în act reprezentau voința sa, ar fi consimțit la autentificarea înscrisului și ar fi semnat unicul exemplar;

- precizarea că potrivit art. 12 lit. b) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare SE DECLARĂ AUTENTIC PREZENTUL ÎNSCRIS;

- mențiunea că s-a perceput onorariul de 15 RON și TVA în sumă de 3,60 RON, cu bon fiscal.

- la finalul documentului apare rubrica NOTAR PUBLIC.

În data de 30 septembrie 2014, la BIN A., a fost listat documentul sus descris, având pe față declarația de renunțare la succesiune, iar pe verso încheierea de autentificare nr. 3418 din 30 septembrie 2014, cu respectarea dispozițiilor art. 216 alin. (2) și art. 224 alin. (3) din Ordinul nr. 2333/C din 24 iulie 2013 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii Notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 (în vigoare la data activității infracționale).

Astfel, conform art. 216 alin. (2) din ordinul sus menționat, îndeplinirea actului sau a procedurii notariale se constată prin încheiere, care poartă număr și dată din registrul corespunzător, prevăzut de lege, iar potrivit art. 224 alin. (3) din același ordin, încheierea notarială se tehnoredactează în continuarea actului notarial, astfel încât să nu poată fi detașată de cuprinsul actului, notarul public având obligația de a se asigura că este într-un format care să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acesteia.

Conform art. 225 alin. (1) și (7) din ordinul sus menționat, în data de 30 septembrie 2014, declarația autentică de renunțare la succesiune pe numele C. a fost listată într-un exemplar original și un duplicat în două exemplare.

Pe exemplarul original, la rubrica "DECLARANTĂ, C.", a fost aplicată o semnătură indescifrabilă de către o altă persoană decât C., persoană care a falsificat semnătura numitei C. prin imitație liberă, așa cum rezultă și din raportul de constatare criminalistică grafică nr. x din 19 martie 2018.

Deși știa că semnătura aplicată la rubrica "DECLARANTĂ, C." nu îi aparținea numitei C., nefiind executată de aceasta, ci că era falsificată, în data de 30 septembrie 2014, inculpata A. a semnat documentul pe verso, la rubrica NOTAR PUBLIC din cadrul încheierii de autentificare nr. 3418 din 30 septembrie 2014, dând astfel forță juridică declarației de renunțare la succesiune, aparent făcută de C.. Astfel, atestând fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, inculpata A., în calitate de notar public, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a falsificat cu intenție directă un înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia.

Ulterior, înscrisul oficial întocmit în fals a fost arhivat în mapa intitulată Dosar cu indicativul IA3/2014, referitor la testamente, inclusiv declarații de acceptare sau renunțare la succesiune etc., de la nr. 2809 la nr. 3665, dată începere 26 august 2014, dată încheiere 27 octombrie 2014, alături de un duplicat al acestuia și de cererea formulată de B. prin care a solicitat notarului public A. autentificarea unei declarații a numitei C. de renunțare la succesiune, precum și deplasarea la spital a notarului public, în scopul sus arătat, copii după: certificatul de deces seria x nr. x din 19 octombrie 2009 privind pe D. (CNP x); certificatul de căsătorie seria x nr. x din 11 august 1984 emis pe numele B. și C. (fiica lui D. și H.); certificatul de naștere seria x nr. x eliberat pentru I. (fiul lui B. și C.).

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară s-a constatat legalitatea sesizării instanței și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății față de inculpată.

În cadrul cercetării judecătorești efectuată de prima instanță au fost audiați inculpata și martorii J., B., E., K., F. (audiați și în cursul urmăririi penale), L. și M. (propuși de inculpată) și s-a administrat proba cu expertiză criminalistică grafoscopică, fiind întocmit și depus la dosarul cauzei Raportul de expertiză criminalistică nr. 56 din 14 martie 2022 de către Laboratorul Interjudetean Iași din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice. S-a renunțat la audierea martorei N..

Instanța de fond, analizând ansamblul probatoriu administrat în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, a constatat următoarele:

Inculpata A. a negat în mod constant pe tot parcursul procesului penal comiterea infracțiunii pentru care este acuzată. Declarațiile date de aceasta în cursul urmăririi penale sunt în mare măsură concordante cu cele date în fața instanței de judecată.

Instanța de fond a constatat că acuzația adusă inculpatei A. este fundamentată în mod determinant din punct de vedere probatoriu pe concluziile Raportului de constatare criminalistică grafică nr. x din 19 martie 2018, întocmit de un expert din cadrul Serviciului Criminalistic al Inspectoratului Județean de Poliție Bacău.

Potrivit acestui raport, Semnătura de la rubrica "DECLARANTĂ C." de pe declarația autentificată la BNP A. nu a fost executată de C.. Semnătura în cauză este realizată prin imitație liberă.

Aceste concluzii ale raportului de constatare au fost coroborate și cu alte probe (acte medicale, depoziții de martori) care au relevat faptul că, la data autentificării declarației respective, numita C. avea o stare de sănătate foarte precară - metastaze hepatice, metastaze osoase, infecție urinară, somnolență, sindrom icteric - de altfel, aceasta decedând la scurt timp după data respectivă.

În Raportul de expertiză criminalistică nr. 56 din 14 martie 2022 întocmit de către Laboratorul Interjudetean Iași din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice în faza judecății în primă instanță s-a formulat însă o concluzie contrară celei reținute în raportul de constatare efectuat de specialistul din cadrul I.P.J. Bacău, concluzionându-se că "Semnătura pentru numele C. corespunzătoare rubricii DECLARANTĂ de pe înscrisul intitulat DECLARAȚIE autentificat sub nr. x/30 septembrie 2014 la Biroul Individual Notarial A. din Bacău aparține titularei C., fiind realizată prin execuție directă pe aversul suportului papetar pe care a fost redactat actul notarial".

Instanța de fond a considerat concluziile acestui din urmă raport de expertiză criminalistică corecte și i-a dat prioritate acestuia sub aspect probatoriu în detrimentul raportului de constatare întocmit în cursul urmăririi penale de către expertul din cadrul I.P.J. Bacău.

Aprecierea ca veridice a concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 56 din 14 martie 2022 întocmit de către Laboratul Interjudetean Iași a fost întemeiată pe două argumente:

- în primul rând, la efectuarea expertizei criminalistice, expertul din cadrul L.I.E.C. Iași a avut la dispoziție mult mai multe scripte de comparație decât expertul din cadrul I.P.J. Bacău, ceea ce i-a permis celui dintâi să urmărească evoluția în timp a semnăturii numitei C. și particularitățile semnăturii folosite de aceasta de-a lungul vieții;

- în al doilea rând, expertului din cadrul L.I.E.C. Iași i s-au adus la cunoștință și circumstanțele în care susnumita a semnat declarația autentificată de inculpata A., în calitate de notar public (faptul că susnumita era internată în spital, suferind de o boală aflată în fază terminală, că a semnat din poziția șezut), ceea ce nu s-a întâmplat în cazul constatării efectuate în cursul urmăririi penale.

Referitor la boala de care suferea numita C. la data autentificării declarației în cauză, fiind audiat în mod nemijlocit de instanță, martorul F., medic la secția ATI din cadrul S.J.U. Bacău, a declarat că pacienta C. era internată cu diagnosticul neoplasm, era în fază terminală, dar aceasta era conștientă, avea o latență în răspunsuri, dar avea discernământ, era rațională în gândire.

Nici acest martor și nici martorii E., medic la S.J.U. Bacău la data faptei cercetate, L., infirmier la S.J.U. Bacău și M., asistent medical la aceeași unitate spitalicească, nu au confirmat că ar fi avut cunoștință că inculpata A. ar fi vizitat-o pe C. la spital pentru a-i lua o declarație, însă nici Parchetul nu a prezentat dovezi certe care să ateste faptul contrar. Parchetul nu a prezentat probe certe în sensul că în data de 30 septembrie 2014, în jurul orei 19:00, inculpata nu ar fi fost la S.J.U. Bacău în salonul unde era internată C. prin dovedirea faptului că la data și ora respectivă s-ar fi aflat în alt loc.

În schimb, deși a reținut subiectivismul martorelor K. și J., angajatele biroului notarial al inculpatei, a observat că au susținut în mod constant că aceasta s-a deplasat în data de 30 septembrie 2014 la spital pentru a autentifica declarația de renunțare la moștenire a numitei C..

Renunțarea la succesiune de către susnumita, ce face obiectul declarației în cauză, nu contravine intereselor numitei C. și nici vreunuia dintre membrii familiei sale, în contextul Dosarului civil nr. x/2015 al Judecătoriei Moinești având ca obiect anulare act, reclamantă G. și pârâți B., soțul numitei C., I. și H.. Chiar în actul de sesizare se menționează că scopul renunțării la succesiunea defunctului D. a fost acela ca bunurile succesoarele pe care ar fi trebuit să le moștenească C. de la defunct, în calitate de descedentă directă de gradul I, să nu intre în patrimoniul acesteia și apoi, după decesul ei, să nu intre parțial în patrimoniul soțului ei - B. (probabil pentru a nu mai putea astfel să fie urmărite de creditoarea G.).

Referitor la contradicțiile și neconcordanțele dintre declarațiile inculpatei și cele ale numitului B. (ce a avut calitatea de suspect în cauză) și ale martorei H. (mama numitei C.), menționate în rechizitoriu, instanța de fond a considerat, pe de o parte, că acestea nu au aptitudinea de a înlătura concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 56 din 14 martie 2022 întocmit de către Laboratorul Interjudețean Iași, coroborate cu celelalte probe antemenționate, iar, pe de altă parte, că aceste contradicții sunt explicabile și prin prisma timpului trecut de la data autentificării declarației în discuție până la data audierii acestora, de mai bine de 4 ani, ceea ce în mod inerent alterează informații și aspectele memorate, dar și vârstei înaintate a martorei H..

Instanța de fond nu a apreciat ca necesară efectuarea unei noi expertize criminalistice de către I.N.E.C. București, la solicitarea Parchetului, deoarece, și în ipoteza formulării unor concluzii contrare celor din raportul de expertiză criminalistică nr. 56 din 14 martie 2022 întocmit de către Laboratul Interjudetean Iași, ar persista în continuare un dubiu în ceea ce privește fapta imputată inculpatei, ce i-ar profita acesteia și care ar determina pronunțarea tot a unei soluții de achitare, chiar dacă pe alt temei legal.

Față de considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că nu există infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A. constând în aceea că în data de 30 septembrie 2014, în calitate de notar public în cadrul BIN A., la solicitarea lui B., a autentificat un document intitulat DECLARAȚIE, din care reieșea că C. ar fi renunțat la succesiunea defunctului D., știind că semnătura numitei C. a fost falsificată prin imitație liberă, menționând în cadrul încheierii de autentificare nr. 3418 din 30 septembrie 2014 a BIN A. aspecte care nu corespundeau realității, respectiv faptul că C. ar fi semnat în fața sa documentul sus menționat. Totodată, a respins cererea inculpatei de acordare a cheltuielilor judiciare reprezentând contravaloarea onorariului pentru expertiza grafică extrajudiciară și a onorariului expertului parte, motivat de faptul că nu există o dispoziție în C. proc. pen. care să reglementeze recuperarea de către inculpatul achitat cu privire la comiterea unei infracțiuni a cheltuielilor judiciare făcute de acesta în cursul procesului penal, în ipoteza în care nu există persoană vătămată sau parte civilă. A mai arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 453 din C. proc. civ., deoarece statul român, a cărui obligare la plata cheltuielilor judiciare o solicită inculpata, nu are calitate de parte în procesul penal, în sensul dat acestei noțiuni de C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 65 din 14 iulie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În susținerea căii de atac, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a formulat critici referitor la netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul greșitei achitări a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen., apreciind că materialul probator administrat confirmă acuzația formulată față de inculpata A..

S-a susținut că semnătura în litigiu de pe declarația autentică din data de 30 septembrie 2014 nu a fost executată de C., concluzie care rezultă fără echivoc din Raportul de constatare criminalistică efectuat în faza de urmărire penală, coroborat cu probele administrate în cauză, constând în declarații de martori, foi de observație clinică generală a pacientei C. și scripte de comparație.

S-a făcut referire punctuală la: fișa de observație clinică generală nr. SC x, emisă de Spitalul Județean de Urgență Bacău în 2014, din care reiese că C. s-a reinternat în secția de Oncologie cu stare generală gravă, sindrom icteric, scădere ponderală accentuată, imposibilitatea alimentării orale, stare confuzională. (dosar u.p., Vol. II: adresa x răspuns nr. x din data de 18 septembrie 2017 emisă de Spitalul Județean de Urgență Bacău prin care înaintează Foaia de observație clinică generală a pacientei C. -f.2); declarația martorei E., medic oncolog, care a arătat că prin "sindrom confuzional se înțelege faptul că pacienta era confuză, adică înțelegea cu greu ceea ce i se spunea, răspundea la fel de greu la întrebări."; mențiunile medicului F. în fișa de observație a pacientei C. din data de 29 septembrie 2014, și anume:

"cu agravare, pacientă somnolentă, cu mucoase uscate, icterice", declarația acestuia prin care arată că, "în condițiile în care i-a prescris pacientei Cabiven, înseamnă că pacienta nu se mai putea alimenta singură", aspect apreciat a confirma faptul că pacienta nu mai putea efectua mișcări precise, precum și mențiunea acestuia în foaia de observație din data de 30 septembrie 2014 (în ziua presupusei semnări a declarației),:

"stare generală gravă, somnolentă."

S-a concluzionat că, în condițiile în care încă din data de 26 septembrie 2014 numita C. prezenta stare generală gravă, somnolență, tremur, lentoare în gesturi și gândire, stare care s-a agravat în zilele de 29-30 septembrie 2014, este foarte puțin probabil ca numita C. să fi putut semna ferm declarația de renunțare la succesiune și să fi putut purta o discuție amplă cu inculpata A. pe tema efectelor juridice ale renunțării la succesiune.

S-a subliniat faptul că niciunul din cei doi medici curanți nu au confirmat prezența în secția ATI a Spitalului Județean de Urgență Bacău a inculpatei A. în ziua presupusei semnări a declarației de renunțare la succesiune și nici nu au fost informați că pacienta ar fi fost vizitată de alte persoane în afara celor din rândul familiei, în condițiile în care aceasta se afla internată în secția ATI, unde accesul altor persoane era strict limitat.

Toate aceste aspecte au fost apreciate a conduce fără echivoc la concluzia că, în data de 30 septembrie 2014, numita C. nu ar fi fost aptă să semneze ferm o declarație autentică de renunțare la succesiune și să aplice pe actul autentic o semnătură ce se presupune că o executa înainte de căsătorie, respectiv cu mai mult de 30 ani înainte, așa cum rezultă din concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. 56 din 14 martie 2022 întocmit de LIEC Iași.

Deși expertul din cadrul LIEC Iași ajunge la concluzia că semnătura în litigiu nu seamănă integral cu nici una din semnăturile de comparație, conchide, contrar logicii și după o analiză parțială și superficială a semnăturilor aparținând numitei C. și a semnăturii de pe declarația autentică din 30 septembrie 2014, că semnătura ar fi în mod cert executată de C., întrucât porțiuni din semnătura în litigiu ar prezenta similitudini cu porțiuni de semnături executate de C. la diferite intervale de timp, atât înainte de căsătorie, cât și după schimbarea numelui prin căsătorie, când sus-numita avea semnături evident diferite.

Concluzia formulată de expertul din cadrul LIEC Iași, a fost apreciată a fi total eronată, în totală contradicție cu întreg materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în etapa judecății în primă instanță

S-a subliniat că, deși a fost solicitată de către reprezentantul Ministerului Public efectuarea unei noi expertize la INEC București, pentru efectuarea unei analize complete a semnăturii din litigiu și pentru compararea acesteia cu semnăturile recente ale numitei C., nu cu semnături efectuate în perioada anterioară căsătoriei, instanța de fond a respins cererea prin încheierea din data de 19 mai 2022, în condițiile în care era necesară pentru lămurirea situației de fapt sub toate aspectele, pentru motivele avute în vedere de parchet și precizate în obiecțiunile depuse la dosar în data de 23 martie 2022.

S-a apreciat nefondată motivarea instanței din cuprinsul hotărârii prin care arată că expertul din cadrul LIEC Iași a avut la dispoziție mult mai multe scripte de comparație decât expertul din cadrul I.P.J. Bacău, ceea ce i-a permis celui dintâi să urmărească evoluția în timp a semnăturii numitei C., în condițiile în care este evident că semnătura de pe declarație nu are nicio asemănare cu semnăturile efectuate de către C. în ultimii ani de activitate în cadrul societății pe care o administra, fiind puțin probabil să semneze un document cu o semnătură pe care o efectua înainte de căsătorie în condițiile unei stări de sănătate extrem de grave.

În dezbateri, procurorul de ședință a apreciat corectă soluția de achitare a intimatei inculpate A., în aplicarea principiului in dubio pro reo.

Intimata inculpată A. a achiesat la concluziile procurorului de ședință.

. . . . . . . . ..

Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În sarcina inculpatei A. s-a reținut prin rechizitoriu săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în data de 30 septembrie 2014, în calitate de notar public în cadrul BIN A., la solicitarea lui B., a autentificat un document intitulat DECLARAȚIE, din care reieșea că C. ar fi renunțat la succesiunea defunctului D., știind că semnătura numitei C. a fost falsificată prin imitație liberă, menționând în cadrul încheierii de autentificare nr. 3418 din 30 septembrie 2014 a BIN A. aspecte care nu corespundeau realității, respectiv faptul că C. ar fi semnat în fața sa documentul sus menționat.

Soluția de achitare pronunțată de prima instanță, întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., este fundamentată pe lipsa probelor care să infirme apărările formulate de inculpata A., în sensul că, în prezența sa, numita C. este cea care a aplicat semnătura pe actul în litigiu.

Prin motivele de apel, în susținerea soluției de condamnare solicitate, Parchetul reiterează împrejurările de fapt care au stat la baza soluției de trimitere în judecată și care vizează circumstanțele în care s-a autentificat declarația de renunțare la succesiunea defunctului D., starea de sănătate a declarantei C., litigiile soților Burghelea cu numita G., cu trimitere la probele care au fundamentat acuzația, în special la raportul de constatare criminalistică grafică întocmit în cursul urmăririi penale.

În cadrul cercetării judecătorești în apel au fost reaudiați inculpata A. și martorii E., F., J., K., B. și M., care și-au menținut declarațiile anterioare. S-a revenit asupra dispoziției de reaudiere a martorei L., probă a cărei administrare a fost încuviințată la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, și au fost respinse cererile de probatorii privind efectuarea unei noi expertize grafoscopice, solicitate de reprezentantului Ministerului Public și de verificare de scripte, solicitată de intimata-inculpată A..

Preliminar evaluării probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reține că, în completarea principiului constituțional al prezumției de nevinovăție, potrivit art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., "Condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat."

Prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată doar prin administrarea de probe certe, apte să demonstreze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzația formulată. Așa cum se prevede în art. 99 alin. (2) din C. proc. pen., prezumția de nevinovăție generează în favoarea suspectului sau inculpatului un important beneficiu, scutindu-l de obligația de a-și dovedi nevinovăția și conferindu-i dreptul la tăcere, sarcina probei incumbând organelor care exercită acțiunea penală (art. 99 alin. (1) din C. proc. pen.), cărora le revine îndatorirea legală de a administra probele necesare pentru dovedirea existenței faptei, a elementelor constitutive ale infracțiunii, sub aspect obiectiv și subiectiv, precum și a lipsei vreunui impediment la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, prevăzut de art. 16 din C. proc. pen.

În speță, Înalta Curte constată că probele administrate în cursul urmăririi penale și în timpul cercetării judecătorești nu sunt apte a forma convingerea instanței că intimata inculpată A. a săvârșit faptele ce îi sunt imputate prin actul de sesizare, respectiv că a menționat, contrar realității, în cuprinsul încheierii de autentificare nr. 3418 din 30 septembrie 2014 a BIN A., că C. ar fi semnat în fața sa declarația de renunțare la succesiunea defunctului său tată, D..

Instanța reține că:

- nu s-a dovedit că notarul public A. nu a mers la salonul din spitalul în care era internată persoana a cărei semnătură este contestată în prezenta cauză;

- nu s-a dovedit că persoana a cărei semnătură este contestată nu era aptă să semneze;

- Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași a infirmat acuzația, confirmând, prin expert autorizat, veridicitatea semnăturii contestate, și explicând dificultățile de scriere a unora dintre litere prin starea de sănătate a persoanei care semnat.

Sub un prim aspect, reține că declarațiile martorilor audiați în cauză, prin ele însele, nu pot conduce la o concluzie certă privind absența notarului din salonul spitalului în care era internată persoana a cărei semnătură de pe declarația de renunțare la succesiune a fost contestată. Martorii din familia lui C. și angajații cabinetului notarial au confirmat fie că notarul a plecat la spital pentru a autentifica declarația de renunțare la succesiune, fie că a mers în salonul în care era internată pacienta, care a semnat în prezența notarului. Medicul din secția în care era internată C. și asistentele care răspundeau de salon au declarat că nu au văzut notarul al spital în ziua respectivă, dar că nu au fost în permanență în salon și că nu era absolut necesară autorizarea medicului pentru a se intra în salon. Nu au fost solicitate în timp util, de către acuzare, înregistrările camerelor de luat vederi din spital și nici înregistrări ale camerelor de luat vederi de pe traseul indicat de notar ca fiind cel urmat pentru a ajunge la spital, astfel că niciuna dintre tezele probatorii susținute mai sus nu a fost confirmată.

Astfel, B., J., K. și H. atestă prezența inculpatei la spital pentru ca C. să semneze declarația de renunțare la succesiunea tatălui său D. în fața sa.

Martorul B. relatează împrejurările care au determinat deplasarea intimatei inculpate la Spitalul Județean de Urgență Bacău, precum și faptul că defuncta sa soție a semnat declarația de renunțare la succesiune în fața inculpatei, atât în declarația de suspect din 25 octombrie 2018, dată în cursul urmăririi penale, cât și în declarațiile de martor date în cursul judecății . Martorul arată:

"În cursul lunii septembrie 2014, fosta mea soție C., fiind internată în spital și conștientă că nu are șanse de supraviețuire, mi-a solicitat să mă adresez unui notar pentru a se deplasa la spital unde era internată în vederea autentificării unei declarații de renunțare la succesiune după tatăl acesteia (...) Știu că soția mea C. a avut în luna mai 2014 o discuție cu dna notar A. pentru această declarație. M-am deplasat la biroul notarial pentru a formula o cerere de deplasare la spital și înregistrare a declarației de renunțare la succesiune. După ce am formulat această cerere, în ziua următoare, doamna notar m-a anunțat că se va deplasa la spital la soția mea după programul de lucru, am discutat cu medicul soției care mi-a dat acceptul pentru ca doamna notar să se deplaseze la spital în rezerva din cadrul secției ATI unde era internată în timpul programului de vizită, era aproximativ ora 19:00, am intrat în secția ATI cu acceptul unor asistente. După ce am discutat la telefon cu inculpata am așteptat-o pe aceasta la intrarea în spital și am condus-o în secția ATI.

Inițial am intrat și eu în rezerva unde se afla soția, unde se mai afla și mama acesteia H.. (...) eu am părăsit rezerva, însă puteam să văd pe geam ce se întâmplă înăuntru și am observat când soția semna pe o hârtie, avea actele în față și a semnat."

Declarațiile martorului se coroborează atât cu declarația inculpatei, cât și cu ale martorelor J. și K., angajatele biroului notarial, care au confirmat prezența lui B. la biroul notarial pentru depunerea cererii despre care a făcut vorbire, existența acesteia la dosar, faptul că inculpata le-a relatat că se va deplasa la spital "în legătură cu un act notarial, întrucât doamna era în spital și era nedeplasabilă", iar în ziua următoare a afirmat în cadrul biroului că "doamna C. era într-o stare destul de gravă". Totodată, martorele au relatat uzanțele biroului notarial cu privire la luarea consimțământului/semnarea documentelor în afara biroului, precizând că inculpata se deplasa pentru a lua consimțământul unor persoane după programul de lucru și că, de obicei, mergea singură, modalitatea în care se susține că a fost autentificată la data de 30 septembrie 2014 declarația de renunțare la succesiune dată de C. fiind în concordanță cu acestea.

Și martora H., mama declarantei C., relatează în declarația din 11 noiembrie 2020, dată în cursul urmăririi penale, că C. a fost vizitată de o doamnă, posibil notar, care i-a explicat acesteia "ceva legat de renunțarea la moștenirea după soțul meu, D. (...) la un moment dat, am întors capul și am văzut că fiica mea semna o hârtie ferm, fără să îi tremure mâna."

Martora L., infirmieră la Spitalul Județean de Urgență Bacău, deși nu a putut confirma prezența inculpatei la secția ATI, în declarația dată în fața instanței de fond la 20 ianuarie 2022 arată că "(...) B. mi-a zis că urma să vină la soția sa un notar, dar nu îmi aduc aminte să o fi văzut pe inculpată, pentru că noi aveam pacienți de care trebuia să ne ocupăm."

Totodată, Înalta Curte observă că nu au fost administrate probe care să infirme prezența inculpatei A. la Spitalul Județean de Urgență Bacău la data de 30 septembrie 2014, în jurul orei 19:00. Faptul că martorii F. și E., medicii curanți ai numitei C., nu au aprobat accesul inculpatei în secția ATI sau nu au fost informați că pacienta va fi vizitată de persoane din afara familiei, așa cum arată Parchetul în susținerea tezei contrare, nu prezintă relevanță în condițiile în care, audiați în fața instanței de apel, martora E. a subliniat că nu avea astfel de atribuții, iar martorul F. a precizat că, în afara aprobării sale, se intra în spital, la pacientă, în timpul orelor de vizită, respectiv 15-19, iar dacă era în afara acestora, medicul de gardă putea face excepții. Or, ora la care inculpata A. susține că s-a prezentat la spital, confirmată și de declarațiile coroborate ale martorilor B. (în jurul ori 18.00) și J. (după programul biroului notarial, care se încheia la ora 17:00), se situa în timpul orelor de vizită.

În ceea ce privește contradicția dintre declarațiile martorilor B. și F. cu privire la obținerea aprobării telefonice a vizitei inculpatei la spital, Înalta Curte consideră că, pe de o parte, nu schimbă concluzia la care a ajuns anterior, iar pe de altă parte, că este justificată de perioada mare de timp scursă de la data faptelor cercetate (septembrie 2014) și luarea declarațiilor de martor în faza de urmărire penală (decembrie 2020).

În ceea ce privește capacitatea declarantei C. de a înțelege conținutul declarației date, efectele sale, de a-și exprima consimțământul și de a o semna, în condițiile în care se confrunta cu probleme medicale extrem de grave, relevante sunt, în principal, foile de observație clinică, precum și declarațiile martorului F., medic pe secția ATI a Spitalul Județean de Urgență Bacău, care în fața Înaltei Curți arată că în perioada anterioară celor trei-patru zile înaintea decesului "pacienta era cooperantă, conștientă și răspundea la întrebări, deși primea opiacee, calmante." Același martor, în declarația dată în primă instanță precizează că C. era "conștientă, în primele 3-4 săptămâni de internare, se deplasa foarte greu abia în ultimele zile înainte de a deceda, (...) și deși era conștientă, avea o latență în răspunsuri, dar avea discernământ, era rațională în gândire."

Mai mult, din foile de observație clinică din datele de 29 și 30 septembrie 2014, se observă că acesteia nu i-au fost administrate medicamente care aveau ca efect instalarea unei stări de somnolență înainte de ora 21:00 și nu sunt mențiuni cu privire la faptul că "și-ar fi pierdut gândirea logică sau coerența, luciditatea", aspect remarcat de martorul F., cu ocazia declarației date în cursul urmăririi penale . Faptul că era conștientă este confirmat și de martora E., medicul său curant, care arată că "din cauza bolii în sine de care aceasta suferea, dar și a calmantelor, în măsura în care acestea i-au fost administrate, numita C. s-a aflat într-o stare generală de somnolență, care îi dădea o lentoare în reacții". Și martorii B. și H., mama și soțul declarantei, precizează în declarațiile date că aceasta era lucidă, iar martora L., asistent medical la secția ATI, arată că "C. (...) îmi povestea de boala ei (...), de faptul că are un băiat, că are o cofetărie, un soț, despre cum a apărut boala de care suferea (...)".

Toate acestea denotă că C., deși incontestabil se confrunta la sfârșitul lunii septembrie 2014 cu probleme medicale extrem de grave care îi afectau mobilitatea și viteza de reacție, avea capacitatea psihică de a înțelege conținutul și efectele declarației de renunțare la succesiunea tatălui său și era aptă să o semneze.

În consens cu judecătorul fondului, Înalta Curte arată că declarația de renunțare la succesiunea defunctului D. corespunde în totalitate intereselor C., cu efectul deschiderii vocației la moștenire exclusiv fiului său, în condițiile în care aceasta se afla în faza terminală a unei boli incurabile.

În ceea ce privește executarea semnăturii de pe declarația autentificată sub nr. x la data de 30 septembrie 2014 de BIN A., în Raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, se concluzionează ferm că "Semnătura pentru numele "C.", corespunzătoare rubricii "DECLARANTĂ", de pe înscrisul intitulat "DECLARAȚIE", autentificat sub nr. x/30.09.2014 la Biroul Individual Notarial A. din Bacău, aparține titularei C., fiind realizată prin execuție directă pe aversul suportului papetar pe care a fost redactat actul notarial."

Relevante sub acest aspect sunt constatările de la filele x ale raportului, "Semnătura în litigiu, de evoluție medie, fără indici de contrafacere prin imitație sau copiere (cum ar fi: fir grafic de calibru constant, presiune constantă, nefluctuantă, aspect general desenat, artificial etc.), ci - dimpotrivă: semnătura este realizată dinamic, cu viteză moderată, mișcările se succed spontan, presiunea fluctuează firesc pe ductele ascendente și descendente, iar coeziunea execuției este relativ crescută. Grafismul este parțial literal (debutează cu majuscula "D"), are o formă unghiulară, dimensiunea semnelor grafice este medie, raportul dintre înălțimea elementelor cu dimensiune de majusculă și a celor cu dimensiune de minusculă fiind normal, iar linia de bază ascendentă (foto nr. 3). Ceea ce atrage atenția este traseul aparent nesigur al finalului semnăturii, care - dat fiind plasamentul - este cauzat de un tremurat patologic, ceea ce indică oboseala mâinii scriptorului (așa-zisa "bâlbâire a mâinii") ca urmare a efortului depus în vederea execuției semnăturii. Aceasta corespunde unei stări maladive a autorului semnăturii, confirmând cele consemnate de notar în încheierea de autentificare. Cu alte cuvinte, acest aspect al scriiturii constituie un valoros indiciu de autenticitate. Spre deosebire de aspectul descris al semnăturii în litigiu, tremurăturile ce caracterizează o plastografiere apar în porțiunile dificil de reprodus ale traseului grafic și au o altă factură față de cea relevată în cazul grafismului contestat."

De asemenea, la fila x a raportului, se menționează că "Examinarea comparativă a semnăturii în litigiu cu grafismul de referință al titularei C., relevă similitudini ce vizează caracteristicile generale (evoluție medie, alcătuire parțial literală, încadrarea semnăturilor comparate în același interval de variabilitate, dimensiunea medie, orientarea spre dreapta a semnelor grafice, raportul normal dintre înălțimea elementelor componente, presiunea moderată, coeziunea medie și viteza medie de execuție, linia de bază ascendentă etc.)". Totodată, s-au evidențiat similitudini ce vizează și caracteristici de detaliu, prezentate în planșele foto de la fila x a raportului, precum și un valoros indiciu de autenticitate al semnăturii în litigiu, constând în realizarea acesteia din combinația părții incipiente și finale a variantei de semnătură din perioada 1980-1985 cu partea mediană a variantei de semnătură uzitată de titulară anterior anului 1986.

S-a precizat că semnăturile proprii unei persoane concretizează/materializează un ansamblu de reflexe condiționate, interdependente, a căror derulare - similară unui algoritm - corespunde unui stereotip dinamic, unui automatism, care survine ca o necesitate a organismului de a reduce orice cheltuială suplimentară de energie, gruparea acestor caracteristici fiind unică, asigurând individualitatea grafismului. Semnătura nu are numai un caracter individual, ea are și proprietatea de a se menține constantă în timp, în sensul că grupul de particularități care o definesc subzistă timp îndelungat în același ansamblu. Astfel, în ciuda aparentei modificări a aspectului general al semnăturii, titulara - în ciuda afectării maladive ce caracterizează execuția grafismului în litigiu, a rămas tributară propriilor deprinderi grafice, propriului stereotip grafic ce are ca rezultat realizarea semnăturii sale, neputând eluda majoritatea covârșitoare a caracteristicilor generale și particulare ce îi caracterizează grafismul.

În plus, Înalta Curte reține a fi esențial faptul că expertul judiciar a exclus categoric posibilitatea plastografierii prin imitație sau copiere a grafismului în litigiu executat pentru numele "C.", inclusiv pe cea a plastografierii realizată de către o altă persoană prin imitația sau copierea unei semnături autentice a titularei folosită ca model.

Înalta Curte nu poate achiesa la solicitarea din motivele de apel ale parchetului de a lua în considerare concluziile Raportului de expertiză criminalistică grafică întocmit în cursul urmăririi penale având în vedere că, așa cum a constatat și judecătorul fondului, la efectuarea expertizei criminalistice judiciare au fost avute în vedere mai multe modele de comparație, emise pe o perioada mai mare de timp, respectiv din 1980 până în 2014, în loc de perioada 1998-2014, starea maladivă a autorului semnăturii, dar și împrejurarea că Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași este acreditat RENAR pentru "Expertiza scrisului" și pentru "Expertiza semnăturii", în baza cerințelor standardului ISOP CEI 17025:2018, versiunea publicată în 2018, care ia în considerare ultimele noutăți privind mediul de lucru și practicile de lucru din cadrul laboratoarelor, spre deosebire de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliție Județean Bacău, acreditat RENAR în baza versiunii anterioare a aceluiași standard (ISOP CEI 17025:2005), publicată în 2005.

În ceea ce privește diferența evidentă dintre semnătura din cuprinsul declarației și cea efectuată de C. în ultimii ani de activitate în cadrul societății pe care o administra, Înalta Curte reține că în raportul de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași se explică detaliat, cu trimiteri la procedurile folosite, certificate științific, prezentate de o manieră logică și cronologică, particularitățile și elementele de individualitate care se mențin constante și care se regăsesc în toate semnăturile efectuate pe parcursul anilor, indiferent de evoluția acesteia sau de starea maladivă a numitei C., precum și de ce este exclusă posibilitatea unei plastografieri.

În plus, așa cum a subliniat și procurorul de ședință în dezbateri, inculpata și martorul B. au oferit o explicație plauzibilă cu privire la faptul că C. a semnat declarația de renunțare la succesiunea tatălui său cu numele purtat anterior căsătoriei, respectiv în mod reflex, de o persoană aflată în stadiul terminal al bolii, cu atât mai mult cu cât un falsificator ar fi imitat mai degrabă semnăturile recente ale acesteia.

Situația de fapt pe care o indică probele ce preced arată că nu s-a dovedit că notarul acuzat în prezenta cauză nu s-a prezentat la salonul din spitalul în care era internată persoana a cărei semnătură pe declarația de renunțare la succesiune a fost contestată, iar expertiza Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași a concluzionat că semnătura de pe declarație îi aparține persoanei a cărei voință de a renunțare la succesiune a fost autentificată de notar.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței penale nr. 65 din 14 iulie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi reținute în sarcina statului.

În ceea ce privește cererea intimatei-inculpate de obligare a statului la plata cheltuielilor judiciare pe care le-a efectuat în etapa procesuală a apelului, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. fac trimitere la legea civilă, în speță la art. 453 din C. proc. civ., care consacră, în mod expres, ca fundament al suportării cheltuielilor de judecată, culpa procesuală și principiul despăgubirii celui ce câștigă procesul de către partea căzută în pretenții, respectiv Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitatea sa de garant al legalității și independenței actului de justiție (Decizia nr. 77/2022 din 20 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă).

Cum soluționarea oricărei cereri este guvernată de principiul contradictorialității, iar Statul nu a fost parte în prezenta cauză, Înalta Curte constată că solicitarea intimatei-inculpate A. de obligare a statului la plata cheltuielilor judiciare pe care le-a efectuat în etapa procesuală a apelului nu poate fi soluționată în cadrul procesului penal, motiv pentru care o va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței penale nr. 65 din 14 iulie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de obligare a statului la plata cheltuielilor judiciare formulată de intimata-inculpată A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2022.