ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 263/2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 28 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta A. cu privire la dispozițiile art. 58 din C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată recurenta la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune această soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 15.12.2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., a inculpatei SC C. SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și a inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, faptă prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului B. că, în perioada 14 - 15.09.2018, în calitate de administrator al SC C. SRL, l-a ajutat pe un autor neidentificat să o inducă în eroare pe persoana vătămată D., prin faptul că i-a pus la dispoziție contul bancar cu nr. x aparținând societății sale, cont ce a fost inserat în cuprinsul facturii proforma falsificată nr. x/14.09.2018, în locul contului real aparținând vânzătorului SC E. SRL, determinând-o astfel pe persoana vătămată să efectueze, în data de 21.09.2018, două transferuri bancare în sumă totală de 203.000 euro în acest cont, drept avans pentru un număr de 30 de autocamioane comercializate de SC E. SRL, cauzând un prejudiciu total de 203.000 euro și, în perioada 21.09.2018 - 09.10.2018 (posibil în data de 26.09.2018), în calitate de administrator al SC C. SRL, inculpatul a depus la unitatea bancară F. SA înscrisul falsificat denumit "G. today, 12.09.2018", aparent încheiat între societatea H., prin reprezentant I., în calitate de creditor și SC C. SRL, prin B., în calitate de debitor, pentru a justifica proveniența sumei totale de 203.000 euro încasată, în două tranșe, în data de 21.09.2018 în contul cu nr. x aparținând societății

Curtea a mai notat că, prin același act de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatei A. că, în data de 25.09.2018, în baza unei înțelegeri cu inculpatul B., ulterioară consumării infracțiunii de înșelăciune, a primit de la acesta prin transfer bancar în contul bancar nr. x, deschis la J. SA, suma de 302.250 RON (65.000 euro), cu titlu de avans al unei operațiuni fictive de vânzare-cumpărare a unui apartament din municipiul Galați, Str. x, Jud. Galați, proprietatea soților A. și K., putând să prevadă din împrejurări concrete că banii provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, sumă de bani pe care imediat a transferat-o integral, prin trei tranzacții succesive, în contul fiicei sale L.

S-a menționat că, după înregistrarea cauzei în procedura de cameră preliminară, inculpații B., A. și C. SRL au formulat cereri și excepții.

Prin încheierea penală nr. 177/25.03.2022 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 345 alin. (1) și 346 alin. (2) C. proc. pen., au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile formulate de inculpații B. și A.

Pe cale de consecință, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2018 din data de 15.12.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., a inculpatei SC C. SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și a inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen., constatându-se că au fost respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, în cauza privind pe inculpații menționați.

S-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpații B. și A.

Curtea a mei reținut că, împotriva acestei încheieri penale au formulat contestație inculpații C. SRL, B. și A.

Astfel, prin încheierea penală nr. 293 din 19.07.2022 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) rap. la art. 347 C. proc. pen., au fost respinse contestațiile formulate de SC C. SRL, B. și A. împotriva încheierii penale nr. 177/25.03.2022 a Judecătoriei Cluj Napoca.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata a câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații B., A. și C. SRL, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori sub nr. x/2021/a1*.

Totodată, s-a format Dosarul nr. x/211/201/a1*/a4 în care a fost pronunțată încheierea din 28 februarie 2023 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta A. cu privire la dispozițiile art. 58 din C. proc. pen.

Astfel, Curtea a reținut că, în cauza privind recursul formulat de inculpați împotriva încheierii penale nr. 293 din data de 19.07.2022 a Tribunalului Cluj, recurenta A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 din C. proc. pen.

S-a arătat că, în motivarea excepției de neconstituționalitate invocate, recurenta A. a susținut, în esență, că verificarea competenței organului de cercetare penală ar trebui să fie precisă, respectată cu strictețe și să nu creeze suspiciuni pentru persoana cercetată penal.

Pentru motivele dezvoltate pe larg, autoarea excepției de neconstituționalitate a considerat că, pentru a se preîntâmpina săvârșirea unor infracțiuni chiar de către persoane care acționează în numele și pentru statul român și înfăptuiesc acte de justiție, din cuprinsul textul de lege al art. 58 C. proc. pen. trebuie să fie înlocuit cuvântul dator cu obligat.

Totodată, a considerat că legiuitorul ar trebui să intervină în sensul de a nu permite omisiunea de verificare a competenței teritoriale, prev. de art. 47 C. proc. pen., precum și să prevadă sancțiuni corespunzătoare.

Analizând excepția invocată, prin prisma dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47 din 1992, Curtea de Apel Cluj a arătat că, din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate a excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

În aplicarea acestui text de lege, s-a menționat că instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

S-a mai notat că, referitor la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În speță, Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiția referitoare la existența unei legături între excepția invocată și cauza dedusă judecății (având ca obiect recursul formulat împotriva încheierii penale nr. 273/19.07.2022 a Tribunalului Cluj, pronunțată în procedura prevăzută de art. 347 din C. proc. pen.).

În esență, s-a reținut că, autoarea excepției nu vizează aplicarea unui text de lege, a cărui neconformitate cu Constituția este invocată, ci urmărește interpretarea acestuia și aplicarea legii, atribut al instanțelor judecătorești sau chiar modificarea legii, atribut prevăzut în sarcina legiuitorului.

S-a mai considerat că, argumentele pe care se întemeiază excepția nu fac referire la aspecte intrinseci de neconstituționalitate ale textului legal criticat, iar soluția de declarare a neconstituționalității ce se urmărește nu ar avea relevanță în soluționarea recursului.

S-a notat că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii, aceste aspecte intrând în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege (Decizia nr. 371 din 28 mai 2019).

De asemenea, Curtea a constatat că, prin excepția invocată se tinde către o modificare sau completare a normei, atribuție care nu este conferită Curții Constituționale, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cu care "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Astfel, s-a arătat că instanța de contencios constituțional a reținut în jurisprudența sa că, sunt inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate prin care se solicită modificarea sau completarea prevederilor supuse controlului de constituționalitate (în acest sens a fost invocată decizia CCR nr. 427/2019).

Împotriva încheierii penale din 28 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în Dosarul nr. x/2021 a formulat recurs, recurenta A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, la data de 13 martie 2023, sub nr. x/2023.

La data de 29 martie 2023, recurenta A. a depus note scrise solicitând, în esență, admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 C. proc. pen., norme legale care, în opinia recurentei, nu instituie o obligație în sarcina organului de urmărire penală să își verifice competența.

De asemenea, recurenta a susținut că excepția de neconstituționalitate are legătură cu cauza, fiind invocată în faza de cameră preliminară, în care a formulat critici cu privire la competența organului de urmărire penală. În acest sens, a menționat că, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București nu și-a verificat competența la debutul urmăririi penale și, deși inculpatul B. era cercetat și la Cluj, procurorul nu și-a declinat competența la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj, ci dimpotrivă, a conexat cele două dosare.

Examinând recursul declarat de recurenta A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se precizează că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de recurenta A., în calitate de recurent, într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 58 C. proc. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepție de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 916/16.12.2014).

Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 C. proc. pen., referitoare la verificarea competenței organelor de urmărire penală, nu are vreun efect asupra soluționării căii de atac a recursului în procedura de cameră preliminară, cale de atac ce a fost examinată de Curtea de Apel Cluj, cu prioritate, din perspectiva admisibilității.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, în cauză recurenta A. a înțeles să solicite sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 C. proc. pen., într-o cale de atac inadmisibilă ab initio, dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate nedeterminând ele însele inadmisibilitatea căii de atac în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

Sub acest aspect, se reține că, în jurisprudența instanței de contencios constituțional în mod constant s-a reținut că, o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția.

În consecință, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate invocată, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză (decizia Curții Constituționale nr. 372/2022, publicată în M. Of. nr. 1179 din 08 decembrie 2022).

Ca atare, chiar și în situația în care s-ar admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 C. proc. pen., indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională, aceasta nu va putea să producă un efect real și concret asupra recursului, formulat succesiv căii de atac a contestației declarate în procedura de cameră preliminară, reglementată de art. 342 și urm. C. proc. pen.

Înalta Curte notând și faptul că, scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională, constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituțională este legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva încheierii penale din 28 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în Dosarul nr. x/2021, privind cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 din C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva încheierii penale din 28 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în Dosarul nr. x/2021, privind cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 din C. proc. pen.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2023.

GGC - ED