ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 389/P din 28 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul persoană condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 27 din 17 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2016.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, prin contestația în anulare formulată de persoana privată de libertate A. împotriva sentinței penale nr. 27/2018 a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 859/P din 05 octombrie 2018 a Curții de Apel Constanța, s-a susținut că hotărârea judecătorească prin care s-a dispus condamnarea sa a fost pronunțată de un complet nelegal constituit, conform Legii nr. 304/2004, cu modificările și completările ulterioare. Ulterior formulării cererii, petentul a depus o serie de precizări, solicitând să se stabilească dacă procesele-verbale întocmite de investigatorul acoperire conțin datele prevăzute de art. 199 alin. (1) lit. c), d), e), f) g, C. proc. pen., să analizeze declarația investigatorului sub acoperire B. și să se înlăture depoziția acestuia dacă nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, să se stabilească dacă colaboratorii organelor judiciare au avut dosare penale soluționate sau în curs de soluționare, dacă colaboratorul C. a fost autorizat de instanța spaniolă să desfășoare activități pe teritoriul Spaniei, să se atașeze expertiza extrajudiciară privind înregistrarea audio de la hotelul D.. De asemenea, petentul a solicitat aplicarea dispozițiilor legale referitoare la sancțiunea nulității, dacă se constată încălcări ale dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal și achitarea sa pentru infracțiunile de aderare sau sprijinire la un grup infracțional organizat și complicitate la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată, întrucât nu sunt probe care să ateste vinovăția sa, precum și cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc pentru că fapta nu a fost comisă cu vinovăție.

La termenul de judecată din 07 aprilie 2022, petentul A. a indicat temeiul de drept al cererii formulate, respectiv art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., precizare în raport cu care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității formulării contestației în anulare.

Analizând cu prioritate excepția tardivității contestației în anulare invocată de procuror, Curtea a constatat că aceasta este fondată.

În acest sens, a reținut că, potrivit art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.

De asemenea, s-a arătat că, pentru cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., termenul de formulare a contestației în anulare este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii judecătorești.

Or, decizia penală nr. 859/P din 05 octombrie 2018 a Curții de Apel Constanța s-a comunicat contestatorului A. la 06 decembrie 2018, astfel încât formularea contestației în anulare, în data de 24 decembrie 2021, s-a realizat cu depășirea termenului legal de 30 de zile.

Totodată, s-a menționat că nu poate fi primită apărarea contestatorului A. în sensul că nu a cunoscut conținutul hotărârii judecătorești, întrucât era redactată în limba română, având în vedere că decizia penală nr. 859/P/2018 a Curții de Apel Constanța a fost tradusă și comunicată și în limba lituaniană (în acest sens, filele nr. x - 153, 162 vol. III).

S-a apreciat că celelalte apărări formulate de contestator nu se circumscriu cazului prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât privesc fondul acuzației și puteau fi invocate și, respectiv, analizate doar până la stabilirea, în mod definitiv, a vinovăției inculpatului A..

Pe de altă parte, s-a apreciat că, în cauză, nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. b) și i) C. proc. pen., pentru care contestația în anulare putea fi introdusă oricând, condiții în care s-a constatat ca fiind tardivă calea extraordinară de atac promovată, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii.

Împotriva acestei hotărâri, la 18 mai 2022, a formulat "contestație" contestatorul A., învederând că formațiunea de judecată de la Curtea de Apel Constanța care a soluționat dosarul nr. x/2016 nu a fost constituită conform dispozițiilor Legii nr. 304/2004. În susținere a invocat deciziile Curții Constituționale nr. 685 din 07 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 24 noiembrie 2018, și nr. 552/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015. Ulterior, prin notele scrise depuse la dosar, la 04 august 2022, în susținerea căii de atac, contestatorul a reluat o parte din argumentele inițiale și, totodată, a solicitat ca, întrucât cu prilejul soluționării dosarului nr. x/2019 au fost nesocotite prevederile legale, instanța să nu aplice termenul prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7 pentru termenul de judecată din 11 octombrie 2022.

La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, arătând că a fost promovată împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând calea de atac formulată de contestatorul A., prin prisma excepției invocate de parchet și în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, cererea introductivă de instanță este reprezentată de contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 27 din 17 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca instanță de apel. Așadar, dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele ale art. 426 - art. 432 C. proc. pen., referitoare la calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea 1 a Capitolului V din Titlul III ale Părții speciale a C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 C. proc. pen., precum și faptul că prevederile art. 431 C. proc. pen. nu instituie nicio cale de atac împotriva soluției pronunțate în faza examinării în principiu a admisibilității acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depășită faza admisibilității în principiu, dacă găsește contestația în anulare întemeiată, instanța desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare. Totodată, dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Pe de altă parte, din examinarea prevederilor art. 408 C. proc. pen. se constată că doar sentințele nedefinitive sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, iar nu și deciziile pronunțate în procedura specifică unei căi extraordinare de atac. Acestea din urmă, în conformitate cu dispozițiile art. 552 C. proc. pen., rămân definitive la data pronunțării și, ca atare, nu pot fi atacate cu apel.

În plus, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, situație care, așa cum deja s-a arătat, nu se regăsește în speță.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile textelor de lege anterior menționate, se constată că numitul A. a declarat "contestație" împotriva unei hotărâri definitive (decizie pronunțată în contestația în anulare formulată împotriva unei alte decizii dată în apel, la rândul ei definitivă), învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării unei căi de atac și împotriva hotărârilor judecătorești definitive, o asemenea cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 389/P din 28 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 680 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limba lituaniană asigurat contestatorului se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 389/P din 28 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 680 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba lituaniană asigurat contestatorului se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2022.