ÎCCJ, Decizia nr. 264/2022

Ședința publică din data de 5 decembrie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 26.11.2013, sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în prezent Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2013, a Notificării nr. x/13.03.2013, a Deciziei nr. 14838/21.05.2013 și a Notificării nr. x/07.06.2013 emise de pârâtă.

Prin sentința nr. 111 din 4.07.2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și, în consecință, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2013 încheiat de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a notificărilor nr. x/13.03.2013 și y/07.06.2013 emise de pârâtă, a deciziei nr. 14838/21.05.2013 emisă de Comisia de Soluționare a Contestației din cadrul pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Prin decizia nr. 3256/18.11.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția prescripției acțiunii OLAF și a instrumentării actelor administrative contestate, invocată de intimata S.C. A. S.R.L.; a fost admis recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 111/F/2014 din 04 iulie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal; a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 2.05.2017 sub nr. x/2013*.

Prin sentința nr. 73 din 3 mai 2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat a hotărârii penale invocată de instanță din oficiu în aplicarea art. 28 din Legea nr. 135/2010 și, în consecință, a respins acțiunea; a respins excepțiile lipsei calității de reprezentant a administratorului reclamantei și a mandatarului acesteia, invocate de pârâtă.

Prin decizia nr. 2515 din 19 aprilie 2021, Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin Lichidator Judiciar B. împotriva sentinței nr. 73 din 3 mai 2018 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința recurată, în sensul că a respins excepția autorității de lucru judecat, ca nefondată și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței recurate referitoare la excepțiile lipsei calității de reprezentant, acordând termen pentru rejudecarea fondului după casarea cu reținere la data de 15.06.2021, cu citarea părților.

Hotărârea recurată

Prin decizia nr. 5165 din 1 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, rejudecând, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Lichidator Judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondată.

Hotărârea a fost pronunțată definitivă, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a art. 144 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul

Împotriva acestei ultime decizii, atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât și C. au formulat, fiecare, recurs, așa cum a precizat recurentul în ședințele din 7 noiembrie 2022 și 5 decembrie 2022.

În cuprinsul memoriului de recurs formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., s-a arătat că hotărârea încalcă competența de ordine publică a altei instanțe, făcând referire la excepția de nelegalitate a raportului final OLAF 0944/2010.

La rândul său, C. a criticat decizia indicată, apreciind că a fost abuziv înregistrată ca o plângere administrativă și nu ca o cale de atac.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând excepția inadmisibilității recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 483 din C. proc. civ. prevăd:

"(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."

(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

În speță, prin decizia nr. 2515 din 19 aprilie 2021, Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin Lichidator Judiciar B. împotriva sentinței nr. 73 din 3 mai 2018 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința recurată, în sensul că a respins excepția autorității de lucru judecat, ca nefondată și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței recurate referitoare la excepțiile lipsei calității de reprezentant, acordând termen pentru rejudecarea fondului după casarea cu reținere, când a pronunțat Decizia nr. 5165 din 1 noiembrie 2021, prin care, rejudecând, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Lichidator Judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondată.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că împotriva hotărârii pronunțate în soluționarea recursului, chiar dacă soluționează fondul litigiului, nu poate fi exercitată o altă cale de atac a recursului, aceasta hotărâre judecătorească fiind definitivă.

În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. și de recurentul C. împotriva deciziei nr. 5165 din 1 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. și de recurentul C. împotriva deciziei nr. 5165 din 1 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2022.