Decizia nr. 2515/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Primul ciclu procesual 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 26.11.2013, sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în prezent Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2013, a Notificării nr. x/13.03.2013, a Deciziei nr. 14838/21.05.2013 și a Notificării nr. x/07.06.2013 emise de pârâtă. 1.

Sentința de fond din primul ciclu procesual Prin sentința nr. 111/4.07.2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și, în consecință, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2013 încheiat de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a notificărilor nr. x/13.03.2013 și y/07.06.2013 emise de pârâtă, a deciziei nr. 14838/21.05.2013 emisă de Comisia de Soluționare a Contestației din cadrul pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. 1.

Decizia de casare cu trimitere spre rejudecare Prin Decizia nr. 3256/18.11.2016 pronunțată de ICCJ-SCAF, a fost respinsă excepția prescripției acțiunii OLAF și a instrumentării actelor administrative contestate, invocată de intimata S.C. A. S.R.L.; a fost admis recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 111/F/2014 din 04 iulie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal; a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. 2. Al doilea ciclu procesual 2.1. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 2.05.2017 sub nr. x/2013*. La termenul de judecată din 15.03.2018, pârâta A.F.I.R. a invocat excepțiile lipsei calității de reprezentant a administratorului societății reclamante, respectiv a mandatarului reclamantei, cu privire la care părțile prezente au pus concluzii la termenul de judecată din 26.04.2018, potrivit consemnărilor din încheierea de ședință respectivă. La același termen de judecată, instanța de judecată a invocat, din oficiu, în raport cu dispozițiile art. 28 C. proc. pen. și față de conținutul și dispozitivul deciziei penale nr. 888/23.11.2017 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, excepția autorității de lucru judecat a hotărârii penale susmenționate cu privire la fapta săvârșită de administratorul reclamantei și persoana care a săvârșit-o, concluziile părților prezente fiind de asemenea consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată. 2.2. Soluția instanței de fond din al doilea ciclu procesual Prin sentința nr. 73/2018 din 3 mai 2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat a hotărârii penale invocată de instanță din oficiu în aplicarea art. 28 din Legea nr. 135/2010 și, în consecință, a respins acțiunea; a respins excepțiile lipsei calității de reprezentant a administratorului reclamantei și a mandatarului acesteia, invocate de pârâta susmenționată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Lichidator Judiciar B., a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: Prin decizia ICCJ nr. 3256 din 18.11.2016, a fost admis recursul declarat de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 111/F/2014 din 04.07.2014 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, a fost casată sentința recurata si a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În considerentele deciziei de casare, s-a reținut că prima instanță dispusese anularea actelor administrative contestate, cu motivarea că în mod nelegal activitatea de control si de constatare a eventualelor nereguli ce privesc fondurile comunitare utilizate s-a desfășurat in baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, dar ca acest act normativ a intrat în vigoare ulterior demarării investigațiilor referitoare la proiectul reclamantei; or, în conformitate cu art. 66, verificarea trebuia sa se întemeieze pe prevederile O.G. nr. 79/2003, considerându-se ca acesta era actul normativ aplicabil era la momentul efectuării verificărilor de către OLAF. ICCJ a înlăturat acest motiv de nulitate, pentru argumentele reținute în cuprinsul deciziei de casare, a admis recursul si a trimis cauza spre rejudecare, având in vedere faptul ca prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului, cât timp reclamanta formulase și alte critici (ofertele suport depuse in cadrul procedurii de licitație de C. si de D. sunt autentice; necercetarea judecătoreasca cu privire la nemotivarea deciziei R 14838/21.05.2013). Recurenta a realizat o prezentare a motivelor pentru care a invocat netemeinicia procesului-verbal de constatare, după care, raportat la admiterea autorității de lucru judecat a hotărârii penale invocate din oficiu de către instanță, întemeindu-se pe prevederile art. 28 din Legea 135/2010, se solicită respingerea acestei excepții. După reiterarea soluției pronunțate de instanța penală, se arată că nu poate fi reținut temeiul de drept invocat de către Curtea de Apel Brașov, respectiv art. 28 din C. proc. pen. În cazul rezolvării separate a celor două acțiuni, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței care judecă acțiunea civilă. Așa cum s-a arătat în literatura juridică, dispozițiile cuprinse în alin. (1) contravin logicii juridice formale al art. 28 C. proc. pen. Elementele care privesc autoritatea lucrului judecat sunt: existența faptei, a persoanei care a săvârșit fapta și vinovăția acesteia (art. 28 C. proc. pen..). In situația de fata, persoana care este condamnata si care este obligata la plata prejudiciului este fostul administrator al societății, societatea nu este condamnata in conformitate cu Legea 31/1990. Potrivit art. 28 alin. (1) C. proc. pen.., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, deci în ceea ce privește vinovăția persoanei care a comis infracțiunea și a creat un prejudiciu nu constituie un element de care trebuie să țină cont instanță civilă. Din analiza textului reiese clar că hotărârea definitivă a instanței penale, indiferent de modul de soluționare a acțiunii penale, nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile. În acest context, autoritatea de lucru judecat dobândește o fizionomie proprie. Conform art. 28 alin. (2) C. proc. pen.., în caz de achitare sau încetare a procesului penal, hotărârea penală nu are autoritate de lucru judecat cu privire la existența prejudiciului ori a vinovăției. Modul în care se soluționează latura penală a cauzei nu mai influențează soluția ce trebuie dată acțiunii civile, nemaiaplicându-se principiul accesoriul urmează principalul. Prin această reglementare se da practic posibilitatea instanței civile de a se pronunța cu privire la vinovăția persoanei intr-un mod diferit față de soluția data de către o instanță penală, atunci când deja există o hotărâre penală definitivă. În mod corect, s-a arătat în literatura ca în acest fel se încalcă principiul ne bis in idem. Astfel, o prima ipoteza vizează situația in care acțiunea penală se rezolva înaintea acțiunii civile. In aceasta situație, potrivit art. 28 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanței penale are autoritate de lucru judecat in fata instanței civile cu privire la existenta faptei si a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civila nu este ținuta de hotărârea definitiva de achitare sau de încetare a procesului penal in ceea ce privește existenta prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite. Conform art. 1365 din C. civ., instanța civila nu este legata de dispozițiile legii civile Autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale operează cu privire la existenta faptei si a persoanei care a savarsit-o. A doua ipoteza vizează cazul când acțiunea civila a fost soluționata înaintea acțiunii penale, neaplicabilă situației de față, iar a treia ipoteza vizează situația in care cele doua acțiuni sunt exercitate concomitent, de asemenea neaplicabilă speței de fata. Astfel, in mod eronat, prima instanță a apreciat ca Decizia ICCJ nr. 3256/2016 este ulterioara hotărârii de condamnare si a retinut ca administratorul său a fost condamnat in baza constatărilor OLAF. Deși prin decizia de casare instanța supremă a impus primei instanțe sa se pronunțe asupra fondului, in sensul aprecierii asupra caracterului autentic al ofertelor suport depuse in cadrul procedurii de licitație și cu privire la nemotivarea deciziei R 14838/21.05.2013, prima instanță, preluând motivarea deciziei de condamnare a fostului administrator al A. S.R.L., nu a făcut nicio referire la motivarea in fapt si in drept cu privire la decizia de îndrumare a ICCJ si a respins ca nefondată acțiunea in contencios administrativ, invocând temeiuri de drept care nu isi au aplicabilitatea in speța.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nu a formulat întâmpinare, deși recursul i-a fost comunicat în termenul legal.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 7 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 12 ianuarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Soluția instanței de recurs 6.1. Aspecte de fapt și de drept relevante reținute de prima instanță Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2013 emis de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei (beneficiară a Contractului de finanțare x/22.02.2007) obligația de plată a sumei de 747.986,01 RON cu titlu de "creanță bugetară" rezultată din nereguli semnalate prin Raportul final OLAF nr. x/20.12.2012 și înregistrat la pârâtă sub nr. x/10.01.2013. S-a constatat în esență că există dovezi clare că procedurile de licitație au fost manipulate de beneficiarul SAPARD (reclamanta din acțiune), neregulile constatate în acest sens fiind pe larg evidențiate în actul administrativ susmenționat și a cărui anulare s-a solicitat a fi dispusă de către instanță. Prin decizia penală nr. 888/AP/23.11.2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală- (acte dosar Curte) a fost admis apelul formulat de D.N.A. -Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 48/S/24.03.2017 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. x/2016, care a fost desființată cu privire la individualizarea pedepsei, la individualizarea judiciară a executării pedepsei, la omisiunea aplicării pedepsei complementare și accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. și la durata pedepselor complementare aplicate inculpatului E., care a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) și art. 5 C. pen. iar în temeiul art. 67 C. pen. a fost aplicată aceluiași inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. Prima instanță a analizat cu prioritate excepția autorității de lucru judecat a hotărârii penale invocată din oficiu în aplicarea art. 28 din Legea nr. 135/2010 Curtea și a constatat că aceasta este fondată, întrucât actele respective avut la bază constatări ale OLAF dovedite ulterior în mod definitiv ca fiind infracțiuni săvârșite de administratorul societății reclamante, în vederea obținerii de fonduri europene în cadrul Contractului de finanțare x/22.02.2007. În fapt, neregulile constatate inițial de către pârâtă în cadrul procedurii de atribuire și derulare a Contractului arătat au fost încadrate ca infracțiuni de către instanța penală, fapte pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a administratorului societății reclamante. Prima instanță a reținut că hotărârea de condamnare este ulterioară Deciziei de casare nr. 3256/18.11.2016 a I.C.C.J., astfel că a constatat că în speță operează autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale. 6.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă și a apărărilor formulate de intimata-pârâtă Înalta Curte este învestită, în cadrul prezentului recurs, cu verificarea problemei de drept dacă prima instanță putea reține în mod corect existența autorității de lucru judecat față de o decizie penală, care a soluționat și latura civilă a cauzei, pentru a respinge acțiunea ca urmare a admiterii acestei excepții. Ca o primă precizare, Înalta Curte constată că nu se reține de plano o nerespectare a deciziei de casare de către instanța de rejudecare, deoarece intervenirea unui incident procedural neavut în vedere la momentul pronunțării deciziei de casare poate duce la necesitatea discutării lui, fără ca prin aceasta să fie încălcate prev. art. 501 alin. (1) din C. proc. civ. în speță, nu se reține o încălcare a acestui principiu. Pentru a verifica legalitatea acestei soluții date de prima instanță, în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (neinvocat expres de către recurentă), referitor la modalitatea de aplicare a prevederilor art. 28 din C. proc. pen., trebuie analizate, pe de o parte, dispozițiile legale privind incidența soluțiilor penale asupra acțiunii civile, iar pe de altă parte, existența identității de obiect între cauza penală și cea de față. În cauză, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2013 emis de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei (beneficiară a Contractului de finanțare x/22.02.2007) obligația de plată a sumei de 747.986,01 RON cu titlu de "creanță bugetară" rezultată din nereguli semnalate prin Raportul final OLAF nr. x/20.12.2012 și înregistrat la pârâtă sub nr. x/10.01.2013. Neregulile semnalate au vizat procedurile de achiziții organizate de beneficiarul S.C. A. S.R.L.: - procedura de licitație din data de 05.06.2006, achiziționarea de utilaje de prelucrare a lemnului, unde câștigătoare a fost declarată societatea F., Belgia iar alți doi ofertanți au fost C., UK (anterior cunoscută ca C.) și D., UK); - procedura de licitație din data de 21.07.2007, achiziționarea de utilaje de prelucrare a lemnului, unde câștigătoare a fost declarată societatea F., Belgia iar alți doi ofertanți au fost C., UK (anterior cunoscută ca C.) și D., UK); - procedura de licitație din 24.07.2008, achiziționarea de utilaje de prelucrare a lemnului, unde căștigătoare a fost declarată societatea G., Danemarca, iar alți doi ofertanți au fost C., UK (anterior cunoscută ca C.) și D., UK). Procesul-verbal a reținut, pe de o parte, că există dovezi clare că procedurile de licitație au fost manipulate de beneficiarul SAPARD, A. S.R.L., două oferte depuse de beneficiar la dosarele de achizișție de bunuri nu erau autentice; pe de altă parte, a mai reținut că la aceste dosare de achiziție nu s-au regăsit certificatele constatatoare pentru firmele declarate câștigătoare, dosarele de achiziții fiind astfel neconforme. În ceea ce privește obiectul cauzei penale, faptele materiale care au făcut obiectul procesului penal au fost săvârșite în cursul anului 2008. Astfel, instanța penală a reținut că fapta inculpatului E., care acționând în mod continuat în baza aceleași rezoluții infracționale, în cursul anului 2008, cu rea-credință, în calitate de administrator al S.C. A. S.R.L. și membru în comisia de evaluare oferte, cu ocazia derulării proiectului S.A.P.A.R.D. nr. x Atelier pentru prelucrarea lemnului în Feldioara a întocmit documente care cuprindeau date necorespunzătoare adevărului sau inexacte (cereri oferte pentru achiziția de echipamente și răspuns, corespondență societăți "ofertante", contracte, ordine de plată, facturi) privitoare la derularea unor proceduri de achiziții utilaje de prelucrare a lemnului și autovehicule, pe care le-a prezentat Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R., fostă A.P.D.R.P.) și care au fost avute în vedere la analizarea cererilor de plată 3, 4, 5 pentru a justifica rambursarea unor cheltuieli pretins a fi efectuate, respectiv la cererea de plată cu x refuzată la plată prin notificarea nr. x/16.09.2008, cererea de plată cu x înregistrată la data de 17.09.2008 autorizată prin certificatul de plată nr. x din 11.11.2008 pentru suma de 92.873,33 RON și cererea de plată cu x înregistrată la data de 31.10.2008 autorizată prin certificatul de plată nr. x din 02.12.2008 pentru suma de 336.863,89 RON și certificatul de plată nr. x din 03.08.2009 pentru suma de 72.470,59 RON, urmărind și obținând pe nedrept fonduri nerambursabile din bugetul UE și cauzând astfel un prejudiciu în suma de 747.986,01 RON (valoarea integrală a finanțării nerambursabile decontată de autoritatea contractantă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzute de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) și art. 5 din C. pen. Cu ocazia dezbaterilor orale, la solicitarea instanței de recurs de a preciza corelația dintre suma reținută în procesul penal și suma reținută prin procesul-verbal de constatare nereguli, având în vedere că procesul-verbal de constatare nereguli a avut ca obiect suma de 747.986 RON și a privit 3 proceduri de achiziție din 3 ani consecutivi (2006, 2007 și 2008), iar procesul penal care s-a referit doar la procedura de achiziție desfășurată în anul 2008 a avut pe latura civilă ca obiect aceeași sumă de 747 986 RON, intimata-pârâtă a precizat că, deși fapta penală cuprinde acte materiale referitoare doar la procedura de achiziție din anul 2008, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale are obligația de a recupera întreaga finanțare acordată beneficiarului raportat la întregul contract. În concluzie, Înalta Curte constată identitatea parțială dintre obiectul procesului-verbal de nereguli ce este analizat în cauza de față și obiectul procesului penal, sub aspectul procedurilor de achiziție ce au condus la constatarea neregulilor, respectiv a infracțiunii. Pe de altă parte, potrivit art. 28 din Legea nr. 135/2010: "(1) Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite. (2) Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia." Prin decizia penală nr. 888/AP/23.11.2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală in dosarul x/2016, a fost admis apelul formulate de DNA - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 48/S/24.03.2017 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal x/2016, pe care o desființează cu privire la individualizarea pedepsei, la individualizarea judiciara a executării pedepsei, la omisiunea aplicării pedepsei complementare și accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. și la durata pedepselor complementare aplicate inculpatului. Rejudecând cauza în aceste limite, decizia penală amintită a majorat pedeapsa aplicată inculpatului E. pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 18 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) și art. 5 C. pen., de la 2 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare; a înlăturat dispozițiile art. 91 C. pen. cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului E.; a dispus executarea efectivă a pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicate inculpatului E.; în temeiul art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului E., pe lângă pedeapsa principală, și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani, prevăzut de art. 66 alineat t lit. g) C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. a majorat durata pentru care s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la 2 ani la 4 ani și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. De asemenea, decizia menționată a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul E. împotriva aceleiași sentințe penale. Printre aspectele menținute din cadrul sentinței apelate, cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de apel a reținut că în mod corect s-a dispus obligarea inculpatului, vinovat de săvârșirea acestei fapte ilicite, la restituirea întregii sume de bani primită în cadrul programului SAPARD; analiza efectuată de instanța de fond cu privire la soluția dată pe latură civilă și la menținerea măsurilor asigurătorii în vederea garantării plății daunelor civile și a cheltuielilor de judecată este una pertinentă ce urmează a fi însușită de instanța de control judiciar. Instanța de fond penală a reținut că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale s-a constituit parte civilă cu suma de 747.986,01 RON, reprezentând valoarea integrală a finanțării nerambursabile decontată de autoritatea contractantă, la care se adaugă penalități și accesorii până la data plății efective . Potrivit art. 4 și art. 5 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, depunerea intenționată, deliberată, de documente false atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv. Solicitarea de a fi trasă la răspundere civilă delictuală a societății cu exonerarea inculpatului a fost considerată o apărare care nu poate produce efecte juridice. Inculpatul este responsabil de producerea prejudiciului deoarece între acțiunile sale și prejudiciu există o legătură de cauzalitate, societatea a fost folosită pentru efectuarea aplicațiilor, dar acțiunile au aparținut inculpatului. S-a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, conform art. 397 raportat la art. 25 C. proc. pen. au fost admise pretențiile părții civile și astfel inculpatul a fost obligat să plătească Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale suma de 747.986,01 RON, la care se adaugă penalități și accesorii până la achitarea debitului. Înalta Curte reține că, față de prevederile art. 28 alin. (1) din C. proc. pen., în cazul unei decizii definitive de condamnare, instanța civilă este legată de soluția dată de instanța penală asupra laturii civile în ceea ce privește existența faptei și în ceea ce privește identitatea persoanei care a săvârșit-o. Conform prevederilor art. 431 din C. proc. civ.: "Efectele lucrului judecat (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă." Dar, pentru a fi întrunite condițiile existenței autoritții de lucru judecat, ca excepție procesuală dirimantă ce împiedică soluționarea fondului procesului, trebuie să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză juridică, iar în cazul procesului ce se cere a fi oprit prin invocarea acestui fine de neprimire, această identitate trebuie să privească în integralitate obiectul său, pentru a se ajunge în mod legal la admiterea excepției si respingerea ca atare a acțiunii în integralitatea sa. Or, cât timp procesul penal privise exclusiv fapte materiale săvârșite în anul 2008, iar procesul-verbal a constatat nereguli pretins a fi săvârșite și în anii 2006 și 2007 și cât timp procesul-verbal de nereguli a mai conținut o neregulă distinctă de neautenticitatea ofertelor, ce nu a făcut obiectul procesului penal ca atare, tripla identitate nu era îndeplinită cu privire la întregul obiect al acțiunii în contencios administrativ, ceea ce nu putea duce la respingerea acțiunii pentru acest fine de neprimire. Ca urmare, constatând caracterul nefondat al acestui incident procedural invocat din oficiu de prima instanță sesizată cu rejudecarea în al doilea ciclu procesual, se impune casarea sentinței recurate, pe această soluție, celelalte aspecte soluționate nefiind recurate (respingerea excepțiilor lipsei calității de reprezentant). Față de prevederile imperative ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ("când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță"), cauza de față aflându-se deja în al doilea ciclu procesual, Înalta curte va dispune reținerea cauzei în vederea rejudecării fondului.