ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 06.12.2022

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2022

HOTĂRÂRE

06.12.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 06 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea formulată în temeiul art. 595 din C. proc. pen. de condamnatul A. privind condamnarea la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni prin sentința penală nr. 93/2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2013.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 93/2017 din 04.10.2017 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2013, printre altele, cu referire la inculpatul A., s-au dispus următoarele:

În considerarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este C. pen. din 1969.

A fost condamnat inculpatul A. la:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza 1 și lit. b) pct. 4 și 5 din aceeași lege cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (persoană vătămată B.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 din C. pen. din 1969.

S-a constatat că infracțiunile sus menționate au fost săvârșite în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin:

- sentința penală nr. 400/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014;

- sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia;

- sentința penală nr. 511/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia;

- sentința penală nr. 512/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

S-a constatat că pedepsele aplicate prin sentințele penale mai sus menționate au fost contopite în baza sentinței penale nr. 656/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Deva, secția penală în dosarul nr. x/2015, în cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani și 10 luni închisoare.

A fost repusă pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 656/08.06.2015 a Judecătoriei Deva în elementele ei componente de:

• 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 400/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. și art. 5 din C. pen.

• 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 400/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 337 din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. și art. 5 din C. pen.

• 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 512/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curții de Apel Alba Iulia, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 11.02.2011);

• 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 512/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 11.02.2011);

• 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 512/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 21.07.2011);

• 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. (1) și (3) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

• 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2) și (4) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

• 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

• 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

• 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

• 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 511/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009);

• 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 511/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009);

• restul de 1278 zile închisoare, rezultat din revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa rezultantă de 1492 zile și 4 luni închisoare adăugată la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 152/11.02.2004 pronunțată de Judecătoria Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 948/07.12.2004 a Curții de Apel Alba Iulia, și a fost înlăturat sporul aplicat.

A fost menținută revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 1492 zile și 4 luni închisoare adăugată la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 152/11.03.2004 pronunțată de Judecătoria Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 948/07.12.2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. și au fost contopite pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 511/27.09.2012 a Judecătoriei Sibiu cu restul de 1278 zile închisoare, în pedepsele cele mai grele de 4 ani închisoare și respectiv 1278 zile închisoare.

În baza art. 36 alin. (1), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 din C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele de:

- 5 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza 1 și lit. b) pct. 4 și 5 din aceeași lege cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969;

- 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (persoană vătămată B.);

- 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 400/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. și art. 5 din C. pen.

- 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 400/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 337 din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. și art. 5 din C. pen.

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 512/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curții de Apel Alba Iulia, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 11.02.2011);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 512/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 11.02.2011);

- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 512/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 21.07.2011);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. (1) și (3) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2) și (4) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

- 4 ani închisoare, obținută în urma contopirii pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 511/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009) cu restul de 1278 zile închisoare;

- 1278 zile închisoare, obținută urma contopirii pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 511/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009) cu restul de 1278 zile închisoare, în cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată începând cu data de 12.11.2012 și până la data de 29.02.2016.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Deva în baza sentinței penale nr. 656/08.06.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Deva și s-a dispus emiterea unui nou mandat al pedepsei închisorii conform hotărârii, la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (3) și 5 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (persoană vătămată B.) (...).

Împotriva sentinței penale nr. 93 din 04.10.2017 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2013, a declarat apel, printre alții, inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 89/A din 02 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Sibiu, inculpații C., D., A., E., F. și părțile civile G. și H. împotriva sentinței penale nr. 93 din 4.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2013, care a fost desființată în parte și, în privința inculpatului A., s-au dispus următoarele:

A fost descontopită pedeapsă rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 aplicată inculpatului A. în pedepsele componente de:

- 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (persoană vătămată B.);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

În baza art. 396 alin. (6), raportat la 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. coroborat cu art. 122 alin. (1) lit. d), alin. (2) și art. 124 din C. pen. din 1969, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 36 alin. (1), (34) alin. (1) lit. b), art. 35 din C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele de:

- 5 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I și lit. b) pct. 4 și 5 din aceeași lege cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969;

- 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 501/25.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârșită la data de 18.11.2010);

- 4 ani închisoare, obținută în urma contopirii pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 511/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.. din 1968, art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009) cu restul de 1278 zile închisoare;

- 1278 zile închisoare, obținută urma contopirii pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 511/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009) cu restul de 1278 zile închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969.

La data de 10.08.2022 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub nr. x/2022, cererea intitulată "Contestație în anulare la mandatul de executare nr. 396/57/2013" formulată de condamnatul A.

În cuprinsul cererii, condamnatul A. a invocat dispozițiile art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 6 alin. (1) din C. pen., cu referire la intervenirea unei legi penale noi ca lege penală mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, solicitând în acest context aplicarea noilor dispoziții ale art. 155 alin. (1) din C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale în acord cu decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale, anterioare formei modificate prin O.U.G. nr. 71/2022.

S-a menționat că, raportat la data săvârșirii faptei, anul 2008, până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, 02.05.2022, a intervenit prescripția răspunderii penale, impunându-se anularea mandatului de 5 ani și 10 luni închisoare.

La termenul de judecată din data de 13.09.2022 condamnatul A. și-a precizat cererea ca fiind una întemeiată pe prevederile art. 595 din C. proc. pen.

S-a reținut și faptul că, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 27.09.2022, condamnatul A. a înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub nr. x/2022, o altă cerere având ca obiect contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 89/A din 2 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-au soluționat apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 93/2017 din data de 04.10.2017 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2013.

Deliberând asupra cererii privind aplicarea prevederilor art. 595 din C. proc. pen. formulată de condamnatul A. privind condamnarea la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni prin sentința penală nr. 93/2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2013, instanța a constatat că aceasta este nefondată.

Conform art. 6 din C. pen. (Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei), "(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune.

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.

(4) Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.

(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.

(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.

(7) Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alin. (1)-(6)".

Conform art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., invocat expres și precizat drept temei al cererii formulate de condamnatul A. și care reglementează procedura specială a înlăturării sau modificării pedepsei aplicate printr-o hotărâre penală definitivă "(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din C. pen.."

Din analiza acestor dispoziții legale rezultă, pe de o parte, că procedura prevăzută de art. 595 din C. proc. pen. este incidentă în cazul în care, pe parcursul executării unei pedepse, indiferent de natura acesteia, sau a unei măsuri educative, intervine o lege care fie dezincriminează fapta pentru care s-a dispus sancțiunea penală, în condițiile art. 4 din C. pen. (ce se completează cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.), fie este mai favorabilă, în condițiile art. 6 din C. pen., respectiv intervine o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută sau urmează a se executa, fiind stabilită în aceste ipoteze obligația instanței de a lua măsuri, din oficiu, pentru aplicarea dispozițiilor legii noi.

Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că cererea contestatorului se întemeiază pe ipoteza intervenirii după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deci pe parcursul executării pedepsei, a unei legi penale mai favorabile, în condițiile art. 6 din C. pen., solicitându-se, în concret, aplicarea ca lege penală mai favorabilă a art. 155 alin. (1) din C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale în forma în vigoare până la apariția O.U.G. nr. 71/2022, condamnatul apreciind că, în acord cu decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale, raportat la data săvârșirii faptei (2008), până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (02.05.2022) a intervenit prescripția răspunderii penale, impunându-se anularea mandatului de executare a pedepsei de 5 ani și 10 luni închisoare.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că aplicarea legii penale mai favorabile, cu valoare de principiu, este consacrată prin art. 15 alin. (2) din Constituția României, care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Din perspectiva clarificării scopului urmărit prin reglementarea art. 6 din C. pen., în care se regăsește principiul constituțional privind aplicarea legii penale mai favorabile atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, situație în care sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim, relevante sunt în aprecierea Curții de Apel Alba Iulia considerentele Deciziei nr. 1/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 mai 2014), unde se arată că acesta "(...) este de a oferi suport legal unei pedepse definitive în raport cu noua lege și până la încetarea oricăror efecte ale condamnării ce vor interveni prin reabilitare. Așadar, principiul legalității pedepselor impune ca pedeapsa să aibă susținere legală și după aplicarea ei, nefiind admisă executarea unei pedepse mai mari decât cea prevăzută în legea nouă mai favorabilă. Mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, în cazul pedepselor definitive, este limitat la asigurarea legalității pedepsei aplicate prin hotărârea definitivă de condamnare conform legii penale anterioare, în raport cu legea penală nouă. Acest mecanism implică eliminarea plusului de pedeapsă care avea temei legal în C. pen. anterior, dar care, prin intrarea în vigoare a noului C. pen., rămâne lipsit de temei legal, asigurându-se astfel legalitatea pedepsei aplicate prin hotărârea definitivă de condamnare, după intrarea în vigoare a legii penale noi (...)".

Din această perspectivă, dat fiind caracterul obligatoriu al dispozițiilor art. 6 din C. pen., situația prevăzută la art. 595 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen. se interpretează în sensul obligației instanței de a lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 6 din C. pen. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută sau urmează a se executa, reieșind cu evidență că rațiunea dispozițiilor art. 6 din C. pen. nu este aceea de a repune în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a înlătura de la executare partea din sancțiune care depășește maximul special prevăzut de legea nouă, cu scopul de a asigura respectarea principiului legalității pedepsei în raport cu dispoziția legală în vigoare, în același sens statuându-se prin considerentele Deciziei nr. 62/2015 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 7 aprilie 2015), în timp ce în doctrină s-a subliniat că:

"în cazul când legea nouă intervine înainte de judecarea definitivă a cauzei, criteriile pentru determinarea caracterului mai favorabil sunt multiple: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante și de agravare, tentativă și recidivă etc. Atunci, însă, când legea nouă intervine după judecarea definitivă a cauzei, pentru determinarea caracterului mai favorabil se are în vedere numai cuantumul sau conținutul pedepsei - mitior poena".

Așa fiind, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că, atunci când în temeiul art. 595 din C. proc. pen. se invocă, potrivit art. 6 din C. pen., intervenirea unei legi penale noi după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, cum este cazul în speță, în concret se urmărește modificarea (iar nu stingerea) sancțiunii definitiv aplicate, având în vedere că textul de lege analizat face trimitere expresă la intervenirea unei legi care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută, incidența acestei reglementări vizând exclusiv comparația dintre cuantumul pedepsei aplicate și maximul prevăzut de legea nouă, modificarea (reducerea) pedepsei urmând să opereze numai când cuantumul pedepsei aplicate este superior maximului prevăzut de legea nouă, în toate situațiile numai la maximul nou, niciodată la o limită inferioară acestui maxim, pentru a se asigura conformitatea cu legea penală nouă mai favorabilă.

În plus, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut considerentele deciziei nr. 8/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 27 iunie 2014), prin care, analizându-se dispozițiile art. 6 din C. pen. în raport cu principiul autorității de lucru judecat, s-a stabilit că:

"(...) art. 6 din C. pen. realizează echilibrul dintre principiul autorității de lucru judecat și aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Dispoziția menționată justifică limitarea autorității de lucru judecat exclusiv prin necesitatea asigurării efectivității principiului legalității pedepsei (aceasta trebuind să aibă un suport legal atât în momentul pronunțării sale, cât și în cel al executării). Prin urmare, privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancțiune care excede maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancțiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă", reieșind că singurul criteriu pe care legiuitorul îl pune la dispoziția judecătorului chemat să aprecieze dacă se impune înfrângerea autorității de lucru judecat a unei hotărâri cu privire la cuantumul pedepsei aplicate definitiv este acela al celei mai grele situații la care s-ar putea ajunge, în abstract, potrivit legii noi.

Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că solicitarea condamnatului A. de aplicare a legii penale mai favorabile în temeiul art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 6 din C. pen. este neîntemeiată, cazul concret invocat de condamnat (intervenirea prescripției răspunderii penale ca efect al aplicării, ca lege penală mai favorabilă, a noului C. pen. în forma existentă ulterior deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale și până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, care a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen., întrucât acesta, în intervalul menționat, nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, astfel cum a statuat instanța de control constituțional în decizia nr. 358/2022 evocată, prin raportare la data săvârșirii faptei, fiind așadar împlinit termenul general de prescripție) nefiind circumscris acestei reglementări, aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei fiind limitată expres de legiuitor numai la cuantumul sau conținutul pedepsei definitive - mitior poena -, astfel cum s-a arătat deja, invocarea prescripției răspunderii penale ca urmare a intervenirii unei legi penale mai favorabile nefiind aptă să producă efecte în faza de executare a pedepsei.

Dincolo de argumentele expuse, Curtea de Apel Alba Iulia a mai arătat că art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. reglementează contestația la executare pentru ipoteza în care se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, dar și în această situație legiuitorul a considerat că o astfel de procedură se referă la executarea pedepsei, și nu la fondul cauzei (fiind vorba de prescripția executării pedepsei și nu de prescripția răspunderii penale), reglementând-o în cadrul fazei de executare a hotărârii penale definitive și nu în capitolul privitor la căile de atac extraordinare, condamnatul din prezenta cauză de altfel având posibilitatea exercitării, în condițiile legii, a căii de atac a contestației în anulare, pe care a și formulat-o în cauza înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. x/2022.

Împotriva sentinței penale nr. 61 din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a formulat contestație condamnatul A.

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul A. a solicitat să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale, motiv pentru care se impune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 5 ani și 10 luni închisoare.

Astfel, invocând dispozițiile art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din C. pen., privind intervenirea unei legi penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, contestatorul a solicitat aplicarea noilor dispoziții ale art. 155 alin. (1) din C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale în acord cu decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, urmând să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu susținerile contestatorului condamnat A. și cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, prin sentința penală nr. 93/2017 din 04.10.2017 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 89/A din 02 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contestatorul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969, astfel cum s-a redat pe larg în partea introductivă a prezentelor considerente.

Conform prevederilor art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., invocate de contestator "(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din C. pen..".

Pentru a fi aplicabile aceste prevederi este necesar să intervină o lege penală de dezincriminare ori o lege penală mai favorabilă, respectiv o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa.

Contestatorul A. a invocat dispozițiile art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din C. pen., privind intervenirea unei legi penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, susținând că este incidentă prescripția răspunderii penale ca efect al aplicării, ca lege penală mai favorabilă, a noului C. pen. în forma existentă ulterior deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale și până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, care a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen., întrucât legea invocată ca fiind mai favorabilă, în perioada indicată, nu conține un caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, prin raportare la cele reținute de instanța de contencios constituțional în decizia nr. 358/2022.

Înalta Curte constată că aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă cauzei este reglementată în art. 6 din C. pen.

Când se examinează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, nu se mai pot analiza toate criteriile care se au în vedere în situația în care cauza este în curs de judecată, dispozițiile art. 6 din C. pen. referindu-se doar la cuantumul pedepselor, la conținutul și limitele măsurilor educative și ale măsurilor de siguranță. Așadar, analiza este limitată la regimul sancționator prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă, fără a putea fi puse în discuție celelalte aspecte ce țin de existența faptei, condițiile de incriminare, încadrarea juridică sau tragerea la răspundere penală care au intrat deja în puterea lucrului judecat.

Modificarea hotărârii definitive se realizează atunci când se încălca principiul legalității incriminării (în cazul condamnării definitive pentru infracțiuni dezincriminate de legea nouă) sau principiul legalității sancțiunii (aceeași infracțiune este pedepsită în legea nouă cu un alt tip de pedeapsă, mai ușoară, respectiv, deși este posibilă aplicarea aceluiași tip de pedeapsă, cuantumul maxim aplicabil conform legii noi este mai mic decât pedeapsa efectiv aplicată sub imperiul vechii legi).

Rațiunea prevederilor art. 6 din C. pen. nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturându-se partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă. Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 din C. pen. prezintă relevanță doar modificările limitelor de pedeapsă, nu și modificarea altor condiții de care depinde sancționarea infractorului.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că în mod just s-a constatat că este neîntemeiată solicitarea condamnatului A. de aplicare a legii penale mai favorabile în temeiul art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 6 din C. pen., având în vedere că aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei este limitată expres de legiuitor numai la cuantumul sau conținutul pedepsei definitive (mitior poena), invocarea prescripției răspunderii penale ca urmare a intervenirii unei legi penale mai favorabile nefiind aptă să producă efecte în faza de executare a pedepsei.

Această apărare nu poate fi analizată nici prin prisma cazului de contestație la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.. În acest sens, trebuie subliniat că, prin intermediul contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat. Acest mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Este un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Prin intermediul cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. se poate invoca prescripția executării pedepsei (art. 161 din C. pen.), nu și prescripția răspunderii penale, incidența acesteia din urmă putând fi analizată doar în cadrul unei căi extraordinare de a

§ Cauze similare