ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95 din data de 29 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, îndreptată parțial prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 1 iulie 2021, s-au dispus, printre altele, următoarele:

1) A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (faptă din 04.05.2016).

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A. în condițiile art. 91 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului A. cu privire la consecințele săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Inculpatul A. va presta 60 zile muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria comunei Dumbrava Roșie, jud. Neamț sau în cadrul com. Săvinești, jud. Neamț.

În baza art. 91 alin. (2) lit. b) C. pen. inculpatul va frecventa un program de reintegrare socială derulat sau organizat de Serviciul de Probațiune Neamț în colaborare cu instituțiile comunitare.

Supravegherea inculpatului se va realiza de Serviciul de Probațiune Neamț.

2) A fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (faptă din 22.04.2016).

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului B. în condițiile art. 91 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului B. cu privire la consecințele săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul B. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Inculpatul B. va presta 60 zile muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria or. Tg. Neamț - activități administrativ gospodărești - sau la Primăria Vânători, jud. Neamț.

În baza art. 91 alin. (2) lit. b) C. pen. inculpatul va frecventa un program de reintegrare socială derulat sau organizat de Serviciul de Probațiune Neamț în colaborare cu instituțiile comunitare.

Supravegherea inculpatului se va realiza de Serviciul de Probațiune Neamț.

3) A fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (faptă din 29.04.2016).

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului C. în condițiile art. 91 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului C. cu privire la consecințele săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Inculpatul C. va presta 60 zile muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria mun. Roman, jud. Neamț - activități administrativ gospodărești - sau DGASPC Neamț - activități administrativ gospodărești.

În baza art. 91 alin. (2) lit. b) C. pen. inculpatul va frecventa un program de reintegrare socială derulat sau organizat de Serviciul de Probațiune Neamț în colaborare cu instituțiile comunitare.

Supravegherea inculpatului se va realiza de Serviciul de Probațiune Neamț.

4) A fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (faptă din 28.04.2016).

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului D. în condițiile art. 91 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului D. cu privire la consecințele săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul D. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Inculpatul D. va presta 60 zile muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria mun. Piatra Neamț - activități administrativ gospodărești - sau DGASPC Neamț - activități administrativ gospodărești.

În baza art. 91 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatul va frecventa un program de reintegrare socială derulat sau organizat de Serviciul de Probațiune Neamț în colaborare cu instituțiile comunitare.

Supravegherea inculpatului se va realiza de Serviciul de Probațiune Neamț.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata a câte 1500 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin aceeași sentință penală au fost dispuse soluții de condamnare și față de inculpații E., F. și G.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În privința inculpatului C., din probele administrate în cursul urmăririi penale - respectiv, procesele-verbale de redare a înregistrărilor, declarațiile inculpatului și înscrisurile prezentate la judecată - a rezultat că, la data de 29.04.2016, în intervalul orar 18:51:45-19:01:40, inculpatul C. a fost oprit în trafic de agenții de poliție rutieră H. și I. pentru depășirea limitei maxime de viteză admise și, cu această ocazie, inculpatul a dat celor doi agenți de poliție suma de 105 RON pentru a nu fi sancționat contravențional.

În declarația din data de 15.12.2016, inculpatul C. a susținut că a achitat un punct-amendă, deși, din verificarea bazei de date DEPABD, rezultă că acesta nu figurează sancționat contravențional la data de 29.04.2016, în același sens fiind și declarațiile inculpaților I. și H. din cursul urmăririi penale.

Din atitudinea agenților de poliție care, la data faptei, i-au permis inculpatului să se apropie de portiera autospecialei de poliție și să schimbe bancnota de 200 RON pentru a achita suma de 105 RON, rezultă că înmânarea sumei de bani agenților de poliție s-a făcut în legătură cu încălcarea, de către aceștia din urmă, a atribuțiilor de serviciu, respectiv neaplicarea unei sancțiuni contravenționale pentru abaterea comisă la regimul rutier. S-a apreciat că discuția dintre lucrătorul de poliție și conducătorul auto este relevantă și face dovada reprezentării titlului înmânării sumei de bani (" hai să-l ajutăm"...rămâi cu punctele...").

Susținerea inculpatului, în sensul că a intenționat să achite o amendă, nu poate fi reținută în condițiile în care, în calitate de conducător auto, cunoștea că nu poate achita o amendă contravențională fără a fi întocmit un proces-verbal de sancționare, precum și faptul că nu se poate aplica o astfel de sancțiune fără a fi aplicată și sancțiunea complementare a punctelor de penalizare.

Instanța de fond a apreciat că nici susținerea agenților de poliție, în sensul că "nu au nevoie de banii lui", nu este în măsură să facă dovada lipsei de reprezentare a inculpatului că suma de bani este dată cu titlu de "mită", atâta timp cât limbajul folosit în discuția purtată era unul familiar, care sugera, în mod clar, faptul că inculpatul nu va fi sancționat contravențional, astfel că acesta din urmă a acceptat posibilitatea ca suma remisă să fie însușită în mod ilegal de polițiști.

În atare condiții, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului C. care, la data de 29.04.2016, în intervalul orar 18:51:45-19:01:40, a fost oprit în trafic în calitate de conducător auto pentru depășirea limitei legale de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea și a dat suma de 105 RON lucrătorilor de poliție I. și H. din cadrul Poliției mun. Piatra Neamț - Biroul rutier pentru a nu constata și sancționa contravenția săvârșită, realizează condițiile de tipicitate ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Vinovăția inculpatului C. sub forma intenției indirecte, în sensul art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză.

În privința inculpatului B., din probele administrate în cursul urmăririi penale - procesele-verbale de redare a înregistrărilor, declarațiile inculpatului și înscrisurile prezentate la judecată - a rezultat că, la data de 22.04.2016, în intervalul orar 11:57:41-12:02:15, inculpatul B. a fost oprit în trafic de agenții de poliție rutieră H. și I. pentru depășirea limitei maxime de viteză admise și, cu această ocazie, inculpatul a dat celor doi agenți de poliție suma de 200 RON pentru a nu fi sancționat contravențional.

Din procesul-verbal de redare în formă scrisă a imaginilor și sunetelor înregistrate autorizat a rezultat că, la data de 22.04.2016, ora 11:57:41, s-a declanșat aparatul radar, iar H., conducătorul autospecialei x, a pornit semnalele acustice, făcând semn unui conducător auto (identificat în persoana inculpatului B.) să tragă pe dreapta.

I.: Ce-ai făcut măi nene mă?

H.: Ce-ai făcut măi nene…?

I.: VTM…viata mea…așa avea…da îți povestesc eu…

Ambii polițiști au părăsit autovehiculul, după care, la ora 11:59:57, H. a revenit în autoturism și i-a solicitat lui I. să îl cheme pe conducătorul auto. La ora 12:00:19, în autospeciala x, s-a urcat în față, pe scaunul pasagerului, un bărbat care, după o scurtă discuție cu H., a coborât (ora 12:01:19), în acest timp portiera rămânând deschisă. Discuția este parțial neinteligibilă, bărbatul care a urcat în mașină spunând că merge la Brașov. Ulterior, I. a revenit la autospeciala x, s-a urcat în față, pe scaunul pasagerului, după ce, în prealabil l-a salutat pe bărbatul oprit, a ridicat mapa albastră de tip clip-board, aflată între scaunele din față, a deschis-o și a scos două bancnote de 50 RON și una de 100 RON, pe care le-a introdus în carnetul din torpedo (ora 12:02:10), ocazie cu care cei doi au exclamat râzând: yupiii!.

Din evidențele DEPABD rezultă că inculpatul B. nu a fost sancționat contravențional la data de 22.04.2016.

Inculpatul B. nu a recunoscut că a dat lucrătorilor de poliție suma de 200 RON pentru a nu fi sancționat contravențional, deși din înregistrarea audio video rezultă că inculpatul a fost oprit pentru depășirea vitezei legale, pe fundalul sonor auzindu-se sunetul de declanșare a aparatului radar, acest sunet fiind însoțit imediat de semnalele acustice ale autospecialei de poliție, de expresia folosită de unul dintre agenții de poliție (" ce-ai făcut măi nene mă?") și oprirea autoturismului condus de către inculpat.

Contrar celor susținute de apărătorul inculpatului, comportamentul familiar al agenților de poliție față de inculpat sugerează că acesta nu va fi sancționat contravențional pentru abaterea săvârșită.

Susținerea inculpatului, în sensul că suma de bani care apare în înregistrare ar fi provenit din alte fapte și nu ar fi fost dată de acesta, nu a fost reținută de instanța de fond, având în vedere următoarele:

- contrar procedurilor legale care reglementează oprirea conducătorilor auto de către agenții poliției rutiere, inculpatul s-a urcat în autospeciala poliției și a purtat o discuție amicală cu unul dintre agenți;

- imediat după ce inculpatul a părăsit autospeciala poliției, unul dintre agenți a luat din mapa clipboard suma de 200 RON, ocazie cu care cei doi polițiști au exclamat râzând: yupiii!, atitudine care poate fi interpretată ca o manifestare de bucurie pentru banii primiți cu câteva minute înainte;

- deși inculpatul a săvârșit o abatere la regimul rutier, pentru care a fost oprit de organele de poliție, nu a fost sancționat contravențional, singura explicație plauzibilă pentru acest fapt fiind oferirea unei sume de bani.

În aceste condiții, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului B. care, la data de 22.04.2016, în intervalul orar 11:57:41-12:02:15, a fost oprit în trafic, în calitate de conducător auto, pentru depășirea limitei legale de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea și a dat suma de 200 RON lucrătorilor de poliție I. și H. din cadrul Poliției mun. Piatra Neamț - Biroul rutier, pentru a nu constata și sancționa contravenția săvârșită, realizează condițiile de tipicitate ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Vinovăția inculpatului B. sub forma intenției directe, în sensul art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză.

În privința inculpatului A., din probele administrate în cursul urmăririi penale - procesele-verbale de redare a înregistrărilor, declarațiile inculpatului și înscrisurile prezentate la judecată, a rezultat că, la data de 04.05.2016, în intervalul orar 22:25:10-22:27:09, inculpatul A. a fost oprit în trafic de agenții de poliție rutieră J. și K. pentru depășirea limitei maxime de viteză admise și, cu această ocazie, inculpatul a dat celor doi agenți de poliție o sumă de bani pentru a nu fi sancționat contravențional.

Din evidențele DEPABD rezultă că inculpatul A. nu a fost sancționat contravențional la data de 04.05.2016.

Contrar celor susținute de inculpat, prin apărătorul ales, existența faptei rezultă în mod cert din imaginile interceptate și înregistrate autorizat, care dovedesc cu certitudine că inculpatul a înmânat, odată cu documentele, și o bancnotă pe care agenții de poliție au lăsat-o să cadă din documente pe scaunul din dreapta, între picioarele unuia dintre ei.

Mai mult, în declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul A. a recunoscut că a înmânat lucrătorilor de poliție o sumă de bani pentru a nu fi sancționat contravențional, în același sens fiind și declarațiile de recunoaștere ale numiților J. și K.

În aceste condiții, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului A. care, la data de 04.05.2016, în intervalul orar 22:25:10-22:27:09, a fost oprit în trafic, în calitate de conducător auto, pentru depășirea limitei legale de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea și a dat o sumă de bani lucrătorilor de poliție J. și K. din cadrul Poliției mun. Piatra Neamț - Biroul rutier, pentru a nu constata și sancționa contravenția săvârșită, realizează condițiile de tipicitate ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Vinovăția inculpatului A. sub forma intenției directe, în sensul art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză.

În privința inculpatului D., din probele administrate în cursul urmăririi penale - procesele-verbale de redare a înregistrărilor, declarațiile inculpatului și înscrisurile prezentate la judecată, a rezultat că, la data de 28.04.2016, în intervalul orar 02:28:10-02:42:50, inculpatul D. fost oprit în trafic de agenții de poliție rutieră J. și L. pentru depășirea limitei maxime de viteză admise și, cu această ocazie, inculpatul a dat celor doi agenți de poliție o sumă de bani pentru a nu fi sancționat contravențional.

Din procesul-verbal de redare a rezultat că, la data de 28.04.2016, la ora 02:28:10, aparatul radar a indicat acustic depășirea vitezei legale de către un conducător auto, iar cei doi polițiști - J. și L. - s-au deplasat cu autospeciala de poliție după autovehiculul depistat, la momentul 02:28:31, agentul de poliție J. efectuând semnal acustic de oprire a autovehiculului în cauză.

La momentul 02:29:03, agentul de poliție J. s-a deplasat către autovehiculul depistat, în acest timp celălalt agent de poliție rămânând pe scaunul din dreapta față.

La momentul 02:30:55, agentul de poliție J. a revenit în autospeciala de poliție, iar între cei doi agenți a avut loc următorul dialog:

J.: …(neinteligibil)…

OP: …(neinteligibil)…

J.: o fost la…(folosește cuvinte obscene)… de confirmare… ce-i aici?…(neinteligibil)… uite și tu…

La momentul 02:31:36, lângă autospeciala de poliție se observă o persoană de sex masculin care poartă cu cei doi agenți de poliție următorul dialog:

X: Domnu inspector, am greșit. …(neinteligibil)…

J.: Vă rog…

X: Permisu…(neinteligibil)… (se observă cum persoana de sex masculin îi înmânează agentului de poliție documentele de identitate)… buletinu?

J.: Buletinu și atât… un pic, să vedem filmarea…

X: Poftim?

J.: Să vedem acuma filmarea… uitați… veniți încoa să vedeți…

X: …(neinteligibil)…

J.: Veniți încoace să vedeți…

X: Nu, numai…(neinteligibil)… dacă se mai poate face ceva, eu știu?…

J.: Deci, credeți-mă e…

X: …e săptămâna mare…

J.: Credeți-mă pe cuvânt, la viteza asta…

X: …(neinteligibil)… din mașină, mă duc să pregătesc ceva…

J.: Da nu aveți ce pregăti pentru că este înregistrare, înțelegeți!... n-aveți ce pregăti… ce lucrați dumneavoastră, cu ce vă ocupați?

La momentul 02:32:45, agentul J. a coborât din autospeciala de poliție și a revenit la momentul 02:34:02 având în mână mai multe documente, după care s-a deplasat cu autospeciala de poliție câțiva metri, iar de la momentul 02:35:05 se observă cum agentul J. a început să noteze ceva într-o mapă. În acest interval de timp, celălalt agent de poliție a rămas pe locul din dreapta față al autospecialei de poliție. De la momentul 02:35:12, la autospeciala de poliție a revenit persoana de sex masculin depistată și dialogul a continuat astfel:

X: Uitați permisul și buletinul…

J.: Da, n-am probleme cu…(neinteligibil)…

X: …domnule…e nevastă-mea…

J.: Da eu știu…

X: Nu-i amantă, nu-i nimica…

J.: Și dacă te cerți cu ea matale?.

X: Doamne ferește!

J.: Păi după aia dacă-mi iau eu…

X: Avem peste cinzeci de ani amândoi…

J.: Păi și după aia…

X: Sunt prieten cu…(neinteligibil)… cu domnul Alexa… cu Mihai…(neinteligibil)…

J.: Ai să plătești amenda… deci n-am ce… asta-i singurul ajutor care pot să te ajut…

X: Da. Da sub o sută nu se poate? Nici o șansă?

J.: Da, uite, ia, dacă matale…(neinteligibil)… uite! Vină-ncoace! Vină-ncoace la mine!

X: Da…(neinteligibil)…

J.: Uite! Uite, ia! (agentul îi arată viteza înregistrată de aparatul radar)… de la 95, da?... uite! Uite aicișa!... uite cum te iau… uite ia…82, da?... 86…

X: Da.

J.: Uite aici! Uite!... Uite aici!

X: Da, da, da. Nu…(neinteligibil)… doamne, doamne… nu știu… adică vă dați seama, m-aș lăsa și eu…(neinteligibil)… trag o fuguță… stau undeva pe lângă Școlile Normale… poate aveți vreun coleg care…

J.: Așteaptă la mașină, te rog frumos, un pic și să vedem oleacă!

X: Eu v-am zis, adică…

J.: Da?

X: Nu vorbesc degeaba…

J.: Așteptați la mașină!

La momentul 02:36:29, persoana de sex masculin a plecat de lângă autospeciala de poliție, iar între cei doi agenți a avut loc următorul dialog:

J.: Uă……(neinteligibil)… deci aici este opusul (îi arată colegului înregistrarea aparatului radar)… înseamnă cu nu-i același sens… nu?.

OP: …(neinteligibil)… da tu cum ai setat?

J.: …(neinteligibil)…

De la momentul 02:38:10, agentul J. a inițiat un apel telefonic, fiind inteligibilă numai partea din discuție purtată de acesta, astfel: Bate-mă, omoară-mă, mii de scuze… poftim?... mii de scuze Iulian… ajută-mă într-o problemă!... dacă am luat din spate… și pe înregistrare îmi apare… scrie opus… înseamnă că n-am luat bine, nu?... pe același tre să fie, nu?... mie îmi dă viteza, îmi arată aicea, da nu-mi dă viteza patrulei, deci îmi dă T și L… și opusul… și eu l-am luat din spate… n-o fost blocată, că… merg vitezele, înțelegi?... și pe L și pe T… deci mie îmi dă… eu l-am luat din spate, da mie îmi scrie opus aici… înțelegi?... deci nu pot să-l…(folosește cuvinte obscene)… păi uite acuma-s cu… uite pe L 95… uite L 95, T 82, 86… da din mers… 96, 121 din spate… opus… adevărul că eu aveam 80 și el era la două sute de metri, nu prea cred că are el 181, știi?... 121 pardon… le-o adunat, nu?... am înțeles… deci nu pot să-i dau?... da nu-i dau, îl las așa și asta e, ce să fac… da-s pe opus… dacă era trebuia să scrie același, nu?... deci obligatoriu același, dacă-l iau din spate… da, păi așa știam și eu, dar am zis să mă… să te deranjez oleacă… mii de scuze Iulian… uă, mii de scuze că te-am …(folosește cuvinte obscene)… în seara asta da n-am pe cine să întreb, n-am bază-n nimeni… bine… n-am să-l sun pe …(neinteligibil)… că ăla mă bagă în pușcărie… da n-am… n-am cum că-mi sare de la 84 la 111… înțelegi?.. de asta zic… deci n-am, îl las… dă-l în…(folosește cuvinte obscene)… îl las aicea și dă-l dracu… ș-așa e un prost… da… dă-l…(folosește cuvinte obscene)… hai, bine… merci frumos… hai, vorbim… bine pa.

La momentul 02:41:28, agentul J. a terminat convorbirea telefonică, iar lângă autospeciala de poliție s-a apropiat persoana de sex masculin. În continuare, între persoanele prezente, a avut loc următorul dialog:

OP: Ce faci îi dai…(neinteligibil)…

J.: …(neinteligibil)…

X: Întrebați-l pe domnu Alexa… mă cunoaște…

J.: Băi nu mai vorbi de nimeni… nu mai…

X: Gata, gata… îs obosit, ce să…cum putem să…

La momentul 02:41:47, se observă cum agentul de poliție i-a restituit persoanei de sex masculin mai multe documente, iar acesta din urmă i-a dat polițistului, în mâna dreaptă, o sumă de bani.

J.: Hai, sănătate.

X: Să vă dea dumnezeu sărbători fericite.

J.: (îi face semn persoanei cu mâna la gură)… auzi, nu mai vorbești cu nimeni și cu nimica… că dacă nu îmi faci belele…

La momentul 02:42:00, autospeciala de poliție s-a pus în mișcare, la momentul 02:42:17 observându-se cum agentul J. i-a remis colegului o sumă de bani, fiind vizibilă o bancnotă în cupiură de 100 RON, pe care acesta a pus-o într-o carte din torpedou.

La momentul 02:42:50, între cei doi agenți de poliție are loc următorul dialog:

J.: Dacă n-am putut să-i dau, ce vrei să fac?…

X: e…

J.: Eu am vrut să-i dau, dar…,

Din evidențele DEPABD rezultă că inculpatul D. nu a fost sancționat contravențional în data de 28.04.2016.

Inculpatul D. a recunoscut săvârșirea faptei în declarația din 21.03.2017, însă ulterior a retractat, susținând că la data 28.04.2016, în intervalul orar 02:28:10-02:42:50, s-a aflat la locuința sa, întrucât avea copilul bolnav.

Instanța de fond a reținut că, deși declarația suspectului/inculpatului, de recunoaștere a comiterii faptei, nu este regina probelor, o asemenea depoziție are, însă, greutate în stabilirea situației de fapt și a vinovăției, plecând de la premisa că nimeni, în condiții normale, nu se poate autoincrimina pentru fapte pe care nu le-a comis. Acesta este motivul pentru care, înainte de orice audiere a unui suspect, acestuia i se pun în vedere disp. art. 83 C. proc. pen., respectiv dreptul de a nu face nicio declarație, cu mențiunea că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

În speță, la data de 21.03.2017, i s-a adus la cunoștință inculpatului D. calitatea de suspect, precum și dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal. În aceste condiții, D. a fost de acord să dea declarație ca suspect, prilej cu care a arătat că i-au fost prezentate interceptările de sunete și imagini efectuate autorizat la data de 28.04.2016, nu-și amintește nimic în legătură cu această oprire în trafic, a vizionat imaginile puse la dispoziție și a constatat că, într-adevăr, că el este persoana oprită în trafic la momentul din 28.04.2016. Potrivit acestei înregistrări, a constatat că a purtat o discuție cu lucrătorii de poliție și că i-a rugat să îl ierte pentru abaterea săvârșită pentru care fusese oprit în trafic. Din vizionarea interceptării a realizat că era vorba de depășirea limitei de viteză, pentru că discuțiile cu lucrătorul de poliție s-au purtat pe această temă. Pentru a nu fi sancționat, a înmânat lucrătorilor de poliție o sumă de bani pe care nu și-o amintește. Lucrătorul de poliție i-a restituit actele și nu a mai procedat la sancționarea sa.

În cauză, în cadrul operațiunii de sinteză a probelor, curtea trebuie să aprecieze care dintre declarațiile date de inculpat reflectă adevărul, și anume cele inițiale, în care a recunoscut că el este persoana oprită în trafic ori cele date ulterior în care a negat comiterea faptei, precizând că în intervalul orar 02:28:10-02:42:50 s-a aflat la locuința sa. Instanța de fond a apreciat că, în timp ce credibilitatea depozițiilor inițiale nu poate fi contestată, declarațiile date ulterior apar ca fiind făcute în vederea disculpării sale.

Prin urmare, neexistând vreun temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului, instanța de fond a apreciat că are temeiuri suficiente să considere că numai declarațiile inițiale sunt expresia adevărului, ele coroborându-se cu alte fapte și împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente în cauză. Înregistrările audio video confirmă declarația inițială de recunoaștere a inculpatului și infirmă apărarea acestuia potrivit căreia ar fi vorba de o altă persoană cu un nume asemănător și care a fost sancționată contravențional.

În același sens, sunt și declarațiile agenților de poliție rutieră J. și L., care au recunoscut că au primit bani de la inculpatul D. pentru a nu proceda la constatarea și sancționarea contravenției la regimul circulației rutiere.

Din imaginile audio video rezultă că aspectul fizic exterior și semnalmentele generale ale persoanei oprite de organele de poliție sunt aproape identice cu cele ale inculpatului, această persoană a declarat că locuiește în zona denumită "Șolile Normale" (inculpatul locuind pe strada x nr. 70, foarte aproape de "Liceul Pedagogic Gheorghe Asachi", cunoscut sub denumirea de "Școala Normală"), este căsătorit (din procesul-verbal de redare rezultă că aceasta precizează lucrătorilor de poliție că se află în autoturism cu soția sa).

Procesul-verbal de contravenție nr. x/28.04.2016 emis pe numele numitului M. nu este în măsură să susțină apărarea inculpatului privind eroarea organelor judiciare asupra identității persoanei oprite, având în vedere următoarele:

- din înregistrarea autorizată de imagini, rezultă că, în intervalul orar 02:28:10 - 02:42:50, nu a mai fost oprit un alt conducător auto în afara inculpatului D., agenții de poliție nu au întocmit niciun proces-verbal de sancționare contravențională în acest interval. Un asemenea proces-verbal nu putea fi întocmit ulterior în lipsa datelor de stare civilă, întrucât din imaginile video se observă că persoanei oprite i s-au înmânat imediat actele de identitate.

- persoana care apare în procesul-verbal a fost sancționată pentru lipsa centurii de siguranță și pentru că nu avea asupra sa actul de identitate, în timp ce persoana din imaginile audio video a fost oprită pentru depășirea vitezei legale, iar din discuțiile purtate rezultă că avea toate actele asupra sa;

- persoana din procesul-verbal (M.) este născută în anul 1994, în anul 2016 având vârsta de 22 ani, iar în înregistrarea video persoana oprită de organele de poliție este mult mai în vârstă, între 40 și 50 de ani.

Referirea la o vârstă de 50 de ani a inculpatului, deși în realitatea avea doar 42, poate fi explicată prin faptul că asumarea unei vârste mai înaintate ar fi putut trezi un sentiment de compasiune din partea agenților de poliție pentru a nu fi sancționat contravențional.

De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea referitoare la faptul că persoana din imagini avea mustață, spre deosebire de inculpat care are barbișon, în condițiile în care, pe de o parte, inculpatul nu a făcut nicio dovadă că, la data comiterii faptei, avea barbișon, iar pe de altă parte, după data comiterii faptei inculpatul și-ar fi putut lăsa barbișon în loc de mustață, pentru a nu putea fi recunoscut.

Sub un ultim aspect, curtea a constatat că inculpatul, deși i-au fost prezentate imagini în care apărea o persoană care nu a fost sancționată contravențional, a făcut demersuri pentru a obține un proces-verbal față de o persoană cu un nume foarte apropiat de al său, fără a oferi vreo explicație asupra modului în care a obținut informațiile despre existența acestuia.

În aceste condiții, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului D. care la data de 28.04.2016, în intervalul orar 02:28:10-02:42:50, a fost oprit în trafic în calitate de conducător auto pentru depășirea limitei legale de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea și a dat o sumă de bani lucrătorilor de poliție J. și L. din cadrul Poliției mun. Piatra Neamț - Biroul rutier, pentru a nu constata și sancționa contravenția săvârșită, realizează condițiile de tipicitate ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Vinovăția inculpatului D. sub forma intenției directe în sensul art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen. este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză.

Raportându-se la criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., instanța de fond a reținut că faptele comise de cei patru inculpați și urmările produse în condițiile mai sus descrise conturează un grad de pericol social ridicat, reliefat de natura, valorile sociale cărora li s-a adus atingere, rezonanța socială negativă a unor astfel de fapte. Gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților este ridicată, dat fiind faptul că au fost comise față de funcționari publici aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu - agenți de poliție -, în scopul sustragerii de la angajarea răspunderii contravenționale pentru săvârșirea unor contravenții la regimul circulației rutiere - depășirea vitezei legale.

În ceea ce privește periculozitatea celor patru inculpați, s-a constatat că aceștia au avut o bună conduită după săvârșirea faptelor și în cursul procesului penal, s-au prezentat la judecată, au avut o conduită bună și anterior săvârșirii infracțiunilor, relevată prin lipsa antecedentelor penale, nivelul de educație și situația lor familială și socială.

În raport de aceste circumstanțe, instanța de fond a apreciat că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de norma de incriminare, în cuantum de câte 2 ani închisoare, este în măsură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.

Toți cei patru inculpați și-au manifestat acordul de a presta o activitate neremunerată în folosul comunității, fiind realizată condiția prev. de art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen.

Conduita bună a inculpaților anterior săvârșirii infracțiunii, exprimată în lipsa antecedentelor penale, cât și cea din cursul procesului penal, relevată de prezența la judecată, precum și aspectele de ordin social și familial relevate de înscrisurile în circumstanțiere legitimează concluzia că îndreptarea acestora poate avea loc și fără privarea de libertate, aplicarea pedepsei fiind suficientă, chiar și fără executarea acesteia.

Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară de executare a pedepsei, instanța a apreciat că este cea mai potrivită pentru fiecare dintre cei patru inculpați, fiind îndeplinite condițiile cumulative strict și limitativ prevăzute de lege: pedeapsa stabilită pentru infracțiune nu depășește 3 ani, inculpații nu au fost condamnați anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, și-au manifestat acordul în vederea prestării unei munci neremunerate în folosul comunității, iar aplicarea pedepsei este suficientă, chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție.

*****

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații A., B., C. și D., care au criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor scrise de apel, inculpatul A. a solicitat, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare, deoarece fapta pentru care a fost trimis în judecată nu există, iar, în subsidiar, reținerea în beneficiul său a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și amânarea aplicării pedepsei.

Apelantul-inculpat a formulat, în esență, critici referitoare la: caracterul general și succint al motivării instanței de fond, aprecierea eronată a conținutului înregistrării audio-video (din care nu rezultă cine a înmânat documentele și nici de unde a apărut bancnota), absența unor probe din care să rezulte valoarea sumei de bani presupus remise agenților de poliție, dar și a unor probe din care să rezulte cu certitudine existența faptei.

În subsidiar, inculpatul a invocat omisiunea instanței de fond de a reține incidența circumstanțelor atenuante judiciare, deși acestea erau justificate de înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar.

Apelantul-inculpat B. a solicitat, în motivele scrise de apel, achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând, în esență, că hotărârea apelată nu relevă, în mod logic, faptele ce au condus instanța de fond la convingerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea de dare de mită, în condițiile în care, din înregistrarea audio-video rezultă că, la data faptei, traficul era intens, iar presupusa contravenție care a condus la oprirea inculpatului în trafic nu a fost înregistrată.

Subliniind că acuzarea nu a stabilit încălcarea vreunei reguli de circulație de către inculpat, susceptibilă a atrage sancționarea sa contravențională, apelantul a apreciat că nu s-a demonstrat motivul pentru care ar fi fost nevoit să dea mită celor doi agenți de poliție, sub acest aspect, ancheta penală fiind lipsită de un caracter efectiv, iar probatoriul administrat, insuficient pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție.

Apelantul-inculpat C. a solicitat, în principal, achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în raport cu împrejurările cauzei și circumstanțele sale personale.

Inculpatul a susținut, în esență, că probatoriul administrat relevă absența elementului subiectiv al infracțiunii de dare de mită, în condițiile în care, la data faptei, el a avut ferma convingere că plătește o sumă de bani cu titlu de amendă. Sub acest aspect, apelantul a făcut trimitere la conținutul înregistrării audio-video, din care rezultă că discuțiile purtate cu cei doi agenți de poliție au vizat posibilitatea de achitare pe loc a amenzii, inculpatul fiind atenționat că va "rămâne cu punctele de penalizare" aspect de natură a-i forma convingerea că se va întocmi o chitanță sau un proces-verbal de sancționare.

Maniera de derulare a faptelor și, prioritar, discuțiile repetate referitoare la emiterea unei chitanțe și aplicarea punctelor de penalizare conduc la concluzia lipsei vinovăției inculpatului, care a fost determinat să înmâneze o sumă de bani corespunzătoare unei sancțiuni contravenționale, inducându-i-se ideea că se va întocmi ulterior un înscris constatator, împrejurări care, coroborate, ar justifica și aplicarea prevederilor art. 290 alin. (2) C. pen.

Apelantul-inculpat D. a invocat netemeinicia hotărârii apelate, susținând că instanța de fond nu a lămurit pe deplin circumstanțele săvârșirii faptei, nefiind clarificate elemente esențiale, referitoare la autovehiculul pe care se presupune că inculpatul l-ar fi condus la data faptei ori neconcordanța dintre persoana oprită în trafic (numitul M.) și persoana din înregistrarea audio-video prezentată de parchet.

Apelantul-inculpatul a făcut trimitere la informațiile ce rezultă din probatoriu și care relevă că, la data de 24 octombrie 2016 (data întocmirii procesului-verbal de redare), nu se cunoștea identitatea conducătorului auto oprit în trafic, aceasta fiind stabilită abia la data de 27 februarie 2017, printr-un proces-verbal întocmit de ofițerii de poliție judiciară fără a se menționa, însă, indiciile pe baza cărora s-a realizat identificarea și fără a se preciza numărul de înmatriculare al autovehiculului oprit în trafic la data critică.

Subliniind că autovehiculul cu numărul de înmatriculare x, surprins în înregistrare, aparține numitului N. (persoană cu care nu are vreo legătură), că, la data și ora presupusei fapte, a fost întocmit un proces-verbal de sancționare contravențională a unei alte persoane - inadvertențe ce nu au fost lămurite de instanța de fond - dar și că declarația sa inițială de recunoaștere a faptei s-a datorat vizionării numai a înregistrării video, nu și a celei audio, care oferea detalii despre persoana oprită în trafic, apelantul inculpat a susținut că hotărârea pronunțată nu reflectă pe deplin adevărul.

Motivul subsidiar de apel referitor la individualizarea pedepselor, invocat inițial de inculpații A. și C., nu a mai fost susținut în cursul dezbaterilor, apelanții-inculpați limitându-se la a solicita pronunțarea unei soluții de achitare, pentru argumentele detaliate în încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2022.

În faza apelului, inculpații A., B. și C. au uzat de dreptul la tăcere, inculpatul D. manifestându-și, însă, opțiunea de a da declarație, sens în care s-a procedat la ascultarea sa, la data de 22 noiembrie 2022.

Înalta Curte de Casație și Justiție a încuviințat administrarea probei testimoniale la solicitarea inculpatului D. (fiind ascultați martorii J. și L.), dar și a Ministerului Public (fiind ascultat martorul O.). Totodată, a procedat la vizionarea, în ședința publică din data de 8 februarie 2022, a înregistrării audio-video efectuate la data de 28 aprilie 2016 și a dispus efectuarea unei expertize criminalistice asupra imaginilor și vocii și vorbirii, fiind întocmit, în acest sens, raportul de expertiză criminalistică nr. 145 din 26 aprilie 2022 al I.N.E.C - Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice și, ulterior, două rapoarte supliment la acesta, respectiv nr. 273 din 22 august 2022 și nr. 352 din 27 octombrie 2022.

Din oficiu, Înalta Curte a solicitat, de asemenea, Ministerului Afacerilor Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, informații cu privire la interogarea bazei de date de către numiții J. și L. la data de 28 aprilie 2016.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la criticile formulate de inculpatul A.

Ansamblul circumstanțelor faptice în care a fost comisă infracțiunea de dare de mită imputată apelantului inculpat a fost corect reținut de către instanța de fond, în urma unei analize judicioase a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești.

În virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, efectuând propria analiză a particularităților cauzei și reținând că în apel nu au fost administrate probe noi, Înalta Curte constată în totalitate temeinice statuările primei instanțe, referitoare la circumstanțele temporale și contextuale în care în care a fost săvârșită fapta dedusă judecății.

Elementele de probă ce rezultă din procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video efectuate la data critică, dar și din declarațiile persoanelor ascultate pe parcursul procesului confirmă, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., că, la data de 4 mai 2016, în intervalul orar 22:25:10 -22:27:09, inculpatul A. a fost oprit în trafic, în calitate de conducător auto, pentru depășirea limitei legale de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea. Cu această ocazie, inculpatul a dat o sumă de bani lucrătorilor de poliție J. și K., ambii aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pentru ca aceștia din urmă să nu își îndeplinească îndatorirea de a constata și sancționa contravenția săvârșită.

Fapta astfel comisă realizează toate condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă proprii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Critica apelantului-inculpat A., referitoare la insuficienta motivare a soluției dispuse, este neîntemeiată.

Hotărârea apelată cuprinde o expunere suficient de detaliată a argumentelor factuale și juridice care au stat la baza soluției pronunțate, dar și o analiză coroborată a probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale, conform dispozițiilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen.

Împrejurarea că instanța de fond nu ar fi răspuns, punctual, fiecărui argument de fapt invocat în apărare de către inculpat nu determină, în mod automat, nulitatea sentinței, esențial fiind a se stabili dacă instanța a analizat totuși, în mod real și efectiv, chestiunile esențiale circumscrise obiectului judecății.

O atare evaluare este concordantă cu principiile ce se desprind din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că, dacă dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție, implică, în special, obligația instanței de a proceda la o analiză efectivă a argumentelor și a susținerilor părților, el nu poate fi, totuși, înțeles în sensul că impune un răspuns amănunțit pentru fiecare argument. Dimensiunea acestei obligații poate să varieze în funcție de natura hotărârii. În plus, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu și-a motivat decât pe scurt hotărârea, prin preluarea motivării instanței inferioare sau altfel, să fi analizat în mod real chestiunile esențiale ce i-au fost supuse judecății si să nu se fi mulțumit cu a aproba pur si simplu concluziile unei instanțe inferioare (hotărârea Perez împotriva Franței [MC], nr. 47287/99, CEDO 2004-I, hotărârea Van de Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994 și hotărârea Jahnke si Lenoble impotriva Frantei, dec. nr. 40.490/98, CEDO 2000-IX).

Or, în cauza de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea apelată reflectă o evaluare judicioasă a ansamblului chestiunilor de fapt și de drept relevante pentru lămurirea acuzației penale aduse inculpatului A.. În plus, de vreme ce apelul declarat are caracter integral devolutiv, potrivit art. 417 C. proc. pen., rezultă, pe cale de consecință, că instanța supremă este abilitată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, să dea o nouă apreciere probelor și să cenzureze integral statuările în fapt și în drept ale primei instanțe, suplinindu-le, după caz, atunci când sunt incomplete, echivoce sau incorecte și valorificând, astfel, toate garanțiile procesuale specifice unei proceduri echitabile, în ansamblul său.

Critica inculpatului A. referitoare la aprecierea eronată, de către instanța de fond, a probatoriului administrat în cauză și, cu precădere, a conținutului informațional al înregistrării audio-video este, de asemenea, nefondată.

Procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video efectuate la data de 4 mai 2016, în intervalul orar 22:25 - 22:27, atestă că, la acea dată, apelantul inculpat A. a fost oprit în trafic de către agenții de poliție rutieră J. și P., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pentru depășirea limitei maxime de viteză admise pe respectivul sector de drum. Aceste împrejurări factuale sunt necontestate de apelant, poziția sa în apărare limitându-se la negarea existenței actului de remitere a unei sume de bani, în legătură cu neîndeplinirea, de către agenții de poliție, a îndatoririi de constatare și sancționare contravențională.

Înalta Curte constată că procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video a dialogului purtat cu cei doi agenți de poliție, coroborat cu planșa fotografică în care se regăsesc capturile de imagini aferente momentelor de interes, confirmă oprirea inculpatului în trafic, discuțiile purtate de acesta cu agenții de poliție, precum și înmânarea, către cei din urmă, a documentelor și a unei bancnote cu o valoare ce nu a putut fi stabilită.

Chiar dacă acțiunea de înmânare a bancnotei nu este vizibilă în imaginile înregistrate, remiterea unei sume de bani rezultă cu certitudine din derularea obiectivă ulterioară a evenimentelor, respectiv: înmânarea documentelor primite de lucrătorul de poliție J. de la inculpat colegului său K., aflat pe scaunul din dreapta față al autospecialei, urmată de efectuarea unui gest de "scuturare" a înscrisurilor și identificarea imediată a unei bancnote, verificată de către J. și, ulterior, așezată în torpedoul mașinii de către colegul său; tonul familiar al dialogului purtat în contextul remiterii documentelor, corelat cu permisiunea acordată inculpatului de a părăsi locul evenimentului, fără a fi sancționat contravențional.

Analizate în dinamica lor, aceste secvențe ale episodului analizat conduc la concluzia lipsită de echivoc că bancnota vizibilă în înregistrarea corespunzătoare opririi în trafic a inculpatului A. a avut o unică proveniență posibilă, și anume a fost remisă lucrătorilor de poliție odată cu documentele predate spre verificare de către acesta din urmă. Rezultă, de asemenea, că cei doi lucrători de poliție au acceptat să primească suma de bani astfel remisă, edificatoare, sub acest aspect, fiind acțiunile de "scuturare" anterior descrisă și de așezare a bancnotei astfel identificate în torpedoul vehiculului.

Această modalitate de derulare a evenimentelor a fost confirmată, de altfel, în mod indirect, dar explicit, și de către lucrătorul de poliție K. care, în declarația de suspect din 9 noiembrie 2016, chestionat cu privire la activitățile ce au avut loc la data de 4 mai 2016, a precizat că au existat cazuri ale unor conducători auto care "veneau și aruncau în autospecială, mie sau colegului J., sume de bani", ce au fost așezate în torpedoul autospecialei. Deși are valoarea unei probe indirecte, această declarație se coroborează cu celelalte mijloace de probă existente în cauză și confirmă modul de operare constatat și cu ocazia evenimentului dedus judecății.

În acest context probator, Înalta Curte constată că declarațiile apelantului inculpat - care a negat în mod constant înmânarea unei sume de bani lucrătorilor de poliție, recunoscând exclusiv oprirea sa în trafic pentru un control de rutină - sunt infirmate de restul probelor administrate, neputând fi valorificate în vederea stabilirii adevărului.

Prin urmare, concluzionează că înmânarea, de către inculpatul A., a unei sume de bani lucrătorilor de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu de constatare și sancționare a contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice, fără ca aceștia să fi aplicat, însă, o măsură de sancționare propriu-zisă, de natură a justifica eventuala plată a unei amenzi de către conducătorul auto sancționat, reprezintă, neîndoielnic, materializarea actului ilicit de dare a unei sume de bani, în condițiile și în scopul prevăzute de art. 290 C. pen.

Împrejurarea singulară a imposibilității stabilirii valorii bancnotei remise în contextul descris este, în sine, irelevantă sub aspectul realizării conținutului constitutiv al infracțiunii de dare de mită, de vreme ce darea unei sume de bani în condițiile prevăzute de norma de incriminare constituie infracțiune indiferent de valoarea mitei remise.

Cu privire la criticile formulate de inculpatul B.

Ansamblul circumstanțelor faptice în care a fost comisă infracțiunea de dare de mită imputată inculpatului a fost corect reținut de către instanța de fond, în urma unei analize temeinice a probatoriului administrat.

În virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, efectuând propria analiză a particularităților cauzei, Înalta Curte constată, la rândul său, neîndoielnic dovedite existența faptei și vinovăția apelantului inculpat. Elementele de probă ce rezultă din procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video efectuate la data critică, dar și din declarațiile persoanelor ascultate pe parcursul procesului confirmă, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., că, la data de 22 aprilie 2016, în intervalul orar 11:57:41-12:02:15, inculpatul B. a fost oprit în trafic în calitate de conducător auto, pentru depășirea limitei legale de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea.

Cu această ocazie, inculpatul a dat suma de 200 RON lucrătorilor de poliție H. și I., ambii aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pentru ca aceștia din urmă să nu își îndeplinească îndatorirea de a constata și sancționa contravenția săvârșită.

Fapta astfel comisă realizează toate condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă proprii infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Critica apelantului-inculpat B., referitoare la aprecierea eronată, de către instanța de fond, a probatoriului administrat în cauză este nefondată.

Procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video efectuate la dat