ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Decizia nr. 75/2022

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Decizia nr. 75/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. Judecata în fond

Prin Sentința penală nr. 44 din data de 07 februarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen.

În baza dispozițiilor art. 91 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere și fixează un termen de supraveghere de 2 ani, potrivit art. 92 alin. (1) din C. pen.

Conform art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Conform art. 93 alin. (3) din C. pen. condamnatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei mun. Roman, județul Neamț, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 96 din C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) și art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 raportat la pct. 3 din anexa care face parte integrantă din lege, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

A fost admisă în parte acțiunile civile formulate de părțile civile B., C., D., E. și F.

Partea responsabilă civilmente G. SA, cu sediul în București, a fost obligată la plata următoarelor sume:

- 40.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plății, către partea civilă B. și

- 30.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plății, către fiecare dintre părțile civile C., D., E. și F.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 200 RON (în procedura de cameră preliminară) și de 220 RON (în fond), au rămas în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. și art. 11 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 132/2017, partea responsabilă civilmente G. SA a fost obligată să plătească părților civile B., C., D., E. și F. suma de 6.325 RON (câte 1.265 RON pentru fiecare), cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2017 din 14 noiembrie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 327 lit. a) din C. proc. pen., a fost trimis în judecată inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen.

În fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că, la data de 21 decembrie 2015, în jurul orelor 08:30, conducând autoturismul, pe raza localității Baratca, din direcția municipiului Roman către municipiul Piatra Neamț, la kilometrul 23+410 23+420, în proximitatea intersecției cu DC 113 A, având o viteză de 75 km/oră pe un carosabil umed, nerespectând regimul legal de viteză și neadaptând viteza în funcție de condițiile de drum, a surprins în zona axului șoselei și a lovit pe H., care circula pe bicicletă, pe același sens de mers, consecutiv unui viraj la stânga realizat de pe drumul comunal, în condițiile unor manevre comune de evitare a coliziunii, consecința fiind decesul biciclistului.

În drept, în actul de sesizare s-a arătat că, fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută de dispozițiile art. 192 alin. (2) din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18 noiembrie 2019, sub nr. x/2019.

Prin încheierea nr. 69 din 10 februarie 2020, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile formulate de inculpatul A., a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2017 din 18 noiembrie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și a dispus începerea judecății în cauză, soluția rămânând definitivă la data de 10 iunie 2021, prin încheierea nr. 18/C pronunțată de instanța supremă în Dosarul nr. x/2019.1.

Analizând materialul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, Înalta Curte a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 21 decembrie 2015, în jurul orelor 0830, în timp ce conducea autoturismul, pe raza localității Baratca, la kilometrul 23+390, din direcția municipiului Roman către municipiul Piatra Neamț, inculpatul A. a acroșat victima H., care a decedat.

Victima H. domicilia în localitatea Baratca, la imobilul cu numărul x, situat pe drumul comunal 113A. În dimineața zilei de 21 decembrie 2015, conform înțelegerii prealabile cu martorul I., care locuiește în aceeași localitate, la imobilul cu numărul x, situat pe drumul național 15 D, victima H. a plecat cu bicicleta de la domiciliul său pentru a participa la sacrificarea unui porc.

Victima H. a urmat drumul comunal până la intersecția cu drumul național, pe care trebuia să-1 traverseze pentru a ajunge la destinație, respectiv, la domiciliul martorului I., unde deja se afla fiul său, E., care îl aștepta, astfel cum rezultă din declarațiile părților civile E. și B. și ale martorilor I. și S.

Pe de altă parte, inculpatul A., aflându-se în exercitarea atribuțiilor funcției de vicepreședinte al Consiliului Județean Neamț, se deplasa pe drumul național 15D, din direcția Roman către Piatra Neamț, conducând autoturismul de serviciu, după cum reiese din coroborarea foilor de parcurs, cu declarațiile inculpatului și cu corespondența Consiliului Județean Neamț .

Pe raza localității Baratca, la kilometrul 23+410 - 23+420, în proximitatea intersecției drumului național cu drumul comunal 113A și drumul județean 1551, inculpatul A. a surprins în zona axului șoselei și a lovit pe H., care circula pe bicicletă, pe același sens de mers, consecutiv unui viraj la stânga realizat de pe drumul comunal, în condițiile unor manevre comune de evitare a coliziunii, cu consecința decesului biciclistului.

După impact, victima, bicicleta și subansamble ale acesteia au fost proiectate în partea stângă, raportat la direcția de înaintare către Piatra Neamț, pe acostament, și pe terenul arabil din vecinătate, iar autovehiculul, traversând oblic celălalt sens de mers, a părăsit carosabilul, tot în partea stângă, a rulat pe acostament, a lovit doi stâlpi (primul din lemn, suport pentru rețeaua de telegrafie și telefonie; al doilea din beton, suport pentru rețeaua de distribuție a energiei electrice), pe care i-a retezat, a distrus gardul imobilului cu numărul x, și s-a oprit în fântâna din curtea acestuia, pe care a degradat-o semnificativ.

Potrivit raportului de necropsie din 22 decembrie 2015 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Neamț, moartea victimei H. a fost violentă, consecință a unui traumatism cranio-cerebral, cu fracturi craniene și leziuni consecutive grave ale creierului și meningelor, topografia și morfologia leziunilor pledând pentru producerea lor prin lovire/proiectare, în cadrul unui accident rutier.

S-a arătat că politraumatismul poate data din 21.12.2015, iar între acesta și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată. La examenul toxicologic nu s-a evidențiat prezența alcoolului etilic în sângele victimei .

Conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din 23 decembrie 2015 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Neamț, cantitatea de alcool din sângele inculpatului A. a fost de 0,00 g ‰.

Întrucât, urmare a sesizărilor prin sistemul național SNUAU 112, la fața locului s-a deplasat un echipaj SMURD, care a acordat primul ajutor și a transportat victima la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț, mai înainte de sosirea organelor de poliție, locul și poziția în care a fost găsită victima în câmpul infracțional a fost stabilită prin coroborarea probatoriului testimonial, respectiv, declarațiile inculpatului A., ale părților civile B., E. și C. și ale martorilor J., K., L., M. - membrii echipajului SMURD, I., N., O. și I., cu o nouă cercetare la fața locului și o reconstituire .

Din primele declarații ale inculpatului, consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, a rezultat că acesta se deplasa cu autoturismul pe drumul național 15D, din direcția Roman către Piatra Neamț, pe sensul de mers corespunzător, afirmație coroborată cu urmele și probele materiale identificate la cercetare, cu succesiunea și poziționarea lor în câmpul infracțional, precum și cu depoziția părții civile B., care a afirmat că a observat, din poarta locuinței sale, cum cădeau stâlpii și că mașina albastru închis a intrat în gardul lui P. - ceea ce presupune, în raport de succesiunea coliziunilor declarate și de amplasarea bunurilor afectate în configurația zonei, că direcția de deplasare a autovehiculului este cea reținută mai sus.

Deși, în cauză, nu a fost identificat niciun martor ocular al evenimentului rutier, din coroborarea urmelor și probelor materiale din câmpul infracțional, care indică producerea evenimentului rutier la nivelul carosabilului, cu concluziile experților din cadrul Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici", care au precizat că absența fracturilor la membrele inferioare sugerează bascularea pe capotă, cu cadrul metalic al bicicletei interpus între autoturism și victimă, a rezultat că aceasta din urmă a participat la traficul rutier, ca biciclist.

Totodată, din raportul de expertiză criminalistică din 28 februarie 2019 întocmit de I.N.E.C. - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București a rezultat:

- autoturismul circula pe drumul național 15D, pe sensul de mers Roman - Piatra Neamț, pe un sector de drum în aliniament, în rampă, prevăzut cu acostament, partea carosabilă fiind acoperită cu covor asfaltic;

- traficul rutier se desfășura în ambele sensuri, pe câte o bandă de mers, separate prin marcaj longitudinal, iar în momentul accidentului carosabilul era umed și vizibilitatea, pe măsura condițiilor specifice unui timp de zi;

- victima a plecat de la imobilul cu numărul x, aflat pe drumul comunal 113A, din localitatea Baratca, cu destinația imobil număr 18, din aceeași localitate, aflat pe drumul național 15D, pe partea dreaptă a sensului de mers Roman - Piatra Neamț;

În consecință, s-a constatat că traseul victimei H. a presupus înscrierea sa de pe drumul secundar pe cel principal și, prin virajul spre stânga, traversarea acestuia. Ca urmare, traiectoriile celor două vehicule implicate (autovehicul și bicicletă) se intersectau pe sensul de mers Roman - Piatra Neamț;

- analizându-se avaria roții spate a bicicletei, s-a constatat că aceasta a primit impulsul din spate, în momentul în care era orientată pe o direcție aproximativ coliniară cu cea a autoturismului, de unde rezultă că bicicleta era orientată către Piatra Neamț și că victima a fost lovită în partea dorsală, fiind axată, așadar, în aceeași direcție cu cea a vehiculului care a accidentat-o (spre Piatra Neamț);

- autovehiculul s-a oprit în curtea imobilului din afara părții carosabile, din stânga sensului său de deplasare, iar bicicleta și victima au fost proiectate tot în partea stângă raportat la direcția către Piatra - Neamț, de unde rezultă că cele două vehicule erau înclinate spre stânga sub un anumit unghi, față de axul drumului;

Poziționarea celor două vehicule a condus la concluzia rezultată din cuprinsul expertizei și din declarațiile de martor date de expertul Q. în ambele faze procesuale, că biciclistul a încercat să lase liber culoarul de deplasare al autoturismului, iar conducătorul auto s-a străduit să evite coliziunea, prin ocolire .

În cadrul suplimentului din 12 iunie 2019 la raportul de expertiză criminalistică nr. x/2019 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București (dispus de către organul de urmărire penală, ca urmare a criticilor părților) și a punctului de vedere al expertului parte (desemnat de inculpat), experții criminaliști și-au menținut opiniile cu privire la direcțiile de mers, vitezele de deplasare ale vehiculelor, locul (în proximitatea axului drumului) și poziția acestora la momentul impactului, cu excepția limitei de viteză la care inculpatul A. ar fi putut evita producerea evenimentului rutier, aceasta fiind de 68 km/h și a spațiului minim de 12 metri parcurs de victimă de la momentul instalării stării de pericol până la impact (față de circa 9 metri stabilit prin raportul de expertiză), avându-se în vedere noile determinări rezultate în urma ultimei cercetări la fața locului.

De asemenea, experții criminaliști au înlăturat categoric ipoteza implicării victimei în evenimentul rutier în calitate de pieton, concluziile acestora coroborându-se cu cele ale experților din cadrul I.N.M.L. "Mina Minovici".

La momentul apariției stării de pericol, potrivit experților, autoturismul condus de inculpatul A. (care avea vizibilitate perfectă către drumul comunal 113A) se afla la o distanță de 56 de metri față de locul coliziunii, respectiv, la circa 42 - 43 de metri în raport de intrarea în intersecție, conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 18 aprilie 2019 și anexelor, precum și potrivit suplimentului nr. x/12 iunie 2019 la raportul de expertiză criminalistică din 28 februarie 2019 - spațiu insuficient pentru o frânare care să evite evenimentul rutier, în condițiile vitezei mari și a carosabilului umed, manevra de ocolire fiind cea optimă pentru evitarea accidentului.

În declarațiile date, inculpatul A. a arătat că, după ce a dormit circa 8 ore, în dimineața zilei de 21 decembrie 2015, în jurul orelor 06:15, a plecat de la domiciliul său din Roman spre sediul Consiliului Județean Neamț, de unde, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-a reîntors în municipiul de reședință, conducând autoturismul, în scopul efectuării unui control la o societate comercială.

În declarațiile date în faza de urmărire penală și în cererile și memoriile formulate inculpatul a susținut că s-a aflat în stare de inconștiență, cauzată de afecțiunile medicale nediagnosticate și netratate până la acel moment (hipertensiune arterială, boală de nod sinusal), ori de manifestări ale unui episod de sindrom de apnee în somn .

La termenul din 27 mai 2021, inculpatul a arătat că, "în aproprierea intrării în localitatea Baratca, am simțit că ceva nu e în regulă, mi-au amorțit buzele și mi s-au înfundat urechile și, instinctiv, văzând și semnul de intrare în localitate, am pișcat frâna. De obicei nu circulam cu viteză mare, pentru că este o zonă agricolă și mai apar utilaje, animale pe care trebuie să le ferești, pe de altă parte nu mă grăbeam nicăieri pentru că nu am o condică de semnat.

În ceea ce privește apărarea inculpatului vizând existența cauzei de iresponsabilitate prevăzută de art. 28 din C. pen., Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de textul de lege pentru a se putea reține incidența acestui motiv de neimputabilitate.

Astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 28 din C. pen., nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.

Așadar, pentru ca iresponsabilitatea psihică să constituie o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei și să atragă deci excluderea răspunderii penale, starea de incapacitate psihică a făptuitorului trebuie să fi existat în momentul săvârșirii faptei, adică în tot intervalul de timp în care făptuitorul a efectuat sau a omis să efectueze actele prin care a săvârșit sau a contribuit la săvârșirea faptei, ceea ce nu s-a probat în cauză prin probele științifice și testimoniale administrate.

Din probatoriul administrat a reieșit că inculpatul cunoștea despre problemele sale de sănătate, fiind diagnosticat cu hipertensiune arterială încă din anul 2012 și având recomandări medicale, astfel cum rezultă din registrele Centrului Medical Barticești .

De asemenea, din înscrisurile medicale comunicate prin adresa nr. x/8 iunie 2017 emisă de Spitalul Clinic Sf. Maria București a rezultat că, la data de 11 decembrie 2015 (anterior, deci, producerii evenimentului rutier), inculpatului i s-a efectuat polisomnografie, fiindu-i cauterizate cornetele nazale cu radiofrecvență, operație cu efect asupra obstrucției nazale, de natură să ușureze respirația, fiind externat în următoarea zi, cu stare generală bună. Or, chiar și în ipoteza în care, s-ar admite că intervenția chirurgicală nu a ameliorat ori nu a înlăturat stările patologice, inculpatul trebuia și putea să conștientizeze riscurile și amenințările pentru viața și sănătatea celorlalte persoane, fiind obligat să ia toate măsurile necesare pentru a le înlătura în activitatea specifică de conducător auto.

Pe de altă parte, Înalta Curte a constatat că, rezultatele investigațiilor medicale, în ceea ce privește alte afecțiuni cardiace, nu justificau pierderea cunoștinței.

Totodată, s-a reținut că potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală nr. x iunie 2018 întocmit de o comisie din cadrul Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București, avizului din 8 iunie 2018 emis de Comisia de avizare și control de pe lângă I.N.M.L. "Mina Minovici" București și concluziilor Comisiei Superioare Medico-Legale din 01 august 2018, "datele medicale analizate și investigațiile efectuate în dinamică nu pot susține afirmația inculpatului că ar fi avut un episod de pierderea cunoștinței la data accidentului rutier, aceasta având un caracter pur declarativ" .

De altfel, susținerile inculpatului au fost apreciate de instanța de fond ca fiind în contradicție inclusiv cu probele care dovedesc o anume dinamică a producerii accidentului, în care se regăsește și manevra de evitare a impactului, efectuată de conducătorul auto, precum și cu declarațiile acestuia prin care neagă implicit lipsa unor împrejurări (perioade anterioare de nesomn, de efort excesiv etc.) care ar putea justifica instalarea stării de oboseală.

Înalta Curte a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată și modificată, privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de autovehicule trebuie să fie apți din punct de vedere medical și psihologic. Examinarea medicală prevăzută de art. 22 din același act normativ se realizează în scopul certificării stării de sănătate și a calităților fizice necesare unui conducător de autovehicule, fiind efectuată obligatoriu în anumite situații.

Or, din actele dosarului a rezultat că starea de sănătate fizică și psihică a inculpatului este conformă cu atingerea scopului obligației prevăzută de art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002, nefiind declarat inapt, din punct de vedere medical, să conducă autovehicule.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. constând în aceea că, în data de 21 decembrie 2015, în jurul orelor 0830, conducând autoturismul, pe raza localității Baratca, din direcția municipiului Roman către municipiul Piatra Neamț, la kilometrul 23+900, în proximitatea intersecției cu drumul comunal 113A, cu o viteză de aproximativ 75 km/oră pe un carosabil umed, prin nerespectarea regimului legal de viteză și neadaptarea vitezei în funcție de condițiile de drum, a surprins în zona axului șoselei și a lovit pe numitul H., care circula pe bicicletă, pe același sens de mers, consecutiv unui viraj la stânga realizat de pe drumul comunal, în condițiile unor manevre comune de evitare a coliziunii, cu consecința decesului biciclistului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen.

Înalta Curte a reținut culpa concurentă a inculpatului și a victimei în producerea evenimentului rutier, în proporție egală de 50 %. Astfel, potrivit constatărilor și concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 50 din 28 februarie 2019 întocmit de I.N.E.C. - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București coroborate cu mențiunile din procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18 aprilie 2019 și anexele acestuia, victima H. putea evita producerea evenimentului rutier dacă ar fi acordat prioritate de trecere autoturismului care circula pe drumul național și ar fi respectat semnificația indicatorului de prioritate oprire "Stop" amplasat pe drumul comunal 113A, la intersecția cu drumul național 15D

Totodată, Înalta Curte a constatat că, acțiunea de ucidere din culpă a fost comisă urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice. Astfel, circulând cu o viteză de aproximativ 75 km/h pe raza localității Baratca, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 48 și art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată și modificată, precum și art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind obligațiile conducătorilor autovehiculelor în referire la limitele de viteză în localitate și adaptarea vitezei la condițiile de drum.

În cauza de față, inculpatul A. a nesocotit măsurile de prevenție pe care era obligat să le ia, constând atât în reducerea vitezei la limita admisă în localitate, cât și la adaptarea acesteia în raport de starea de umiditate a carosabilului (creând un pericol potențial), astfel încât, la apariția unei alte stări de pericol, să poată frâna sau efectua o manevră de ocolire în siguranță - singurele acțiuni la care putea recurge.

În aceste condiții, apariția victimei pe bicicletă cu o viteză de aproximativ 16 km/h, pe o traiectorie care intersecta vădit sensul de mers al autoturismului, ignorând indicatorul de prioritate oprire "Stop" și intrând de pe un drum secundar (semnalat conducătorului auto prin indicatoare de orientare), pe carosabilul umed al drumului național 15D, a creat o stare de pericol iminent în privința căreia inculpatul nu a putut riposta, întrucât nu se încadrase în limitele prevenției la care legea îl obliga.

Urmarea imediată a acțiunilor inculpatului a constat în moartea victimei, care s-a produs la scurt timp după acțiunea de lovire. Între actul de violență al inculpatului și moartea victimei există raport de cauzalitate. Chiar dacă, la producerea rezultatului, a contribuit și victima prin propria sa activitate culpabilă, urmarea a intervenit și în consecința acțiunilor inculpatului, care se înscriu între cauzele care au determinat-o și fără de care accidentul rutier nu s-ar fi produs.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, s-a reținut că forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul este culpa cu prevedere, acesta asumându-și riscul ca, prin nerespectarea normelor privind circulația rutieră, să pună în pericol siguranța altor persoane, fără a accepta producerea rezultatului pe care l-a socotit fără temei că nu se va produce.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, Înalta Curte a avut în vedere prevederile art. 74 din C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, reținând împrejurările și modul de comitere a infracțiunii; starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite - siguranța în circulația rutieră pe drumurile publice -; natura și gravitatea rezultatului produs; conduita inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunii, dar și în cursul procesului penal - lipsa antecedentelor penale, conduita ireproșabilă înainte și după săvârșirea faptei, prezentarea sa constantă în fața organelor judiciare, respectul pe care l-a arătat organelor statului, faptul că a reparat parțial prejudiciul infracțional; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială - studii superioare, aproximativ 60 de ani.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, Înalta Curte a constatat că, în cauză, sunt întrunite cerințele art. 91 din C. pen. pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, în cauză, la limita minimului general prevăzut de lege, care constituie termen de supraveghere.

În privința acțiunii civile exercitate de părțile civile, având în vedere considerentele expuse anterior sub aspectul laturii penale a cauzei, Înalta Curte a apreciat că, în speță, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită a inculpatului cauzând acestora atât un prejudiciu de ordin material, cât și unul de natură nepatrimonială.

Înalta Curte a reținut că, în faza de urmărire penală, soția supraviețuitoare și cei patru copii majori ai defunctului s-au constituit părți civile, în solidar, cu sumele de 5.000 RON, reprezentând daune materiale (cheltuieli cu pomenile și monumentul funerar) și 800.000 euro, cu titlu de daune morale.

În faza de judecată (urmare a dispoziției instanței de la termenul din 7 octombrie 2021), părțile civile au precizat că, deși s-a solicitat acordarea de daune morale, în mod solidar, înțeleg să-și individualizeze pretențiile, după cum urmează: 200.000 de euro pentru soția supraviețuitoare și câte 150.000 de euro pentru fiecare dintre cei patru copii majori ai defunctului.

În cursul judecății, nu au fost administrate probe (înscrisuri, martori) în dovedirea pretențiilor materiale solicitate de către părțile civile. Potrivit înscrisurilor depuse în faza de urmărire penală coroborate cu declarația părții civile E. din 14 decembrie 2017 a rezultat că inculpatul A. a achitat soției supraviețuitoare contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a pomenilor, astfel încât, nu se impune acordarea vreunei sume de bani suplimentare, cu titlu de daune materiale, câtă vreme acestea nu au fost probate.

În ceea ce privește prejudiciul moral reclamat de părțile civile B., soția supraviețuitoare și cei patru copii majori, Înalta Curte, pornind de la legăturile puternice de afecțiune dintre soț și soție, respectiv, părinte și copil, de la suferința cauzată de pierderea unei ființe dragi în mod violent și intempestiv, a apreciat că acesta este unul evident.

Astfel, deși s-a reținut că nu se poate stabili un preț al suferinței, fiind evident că pierderea intempestivă a unei ființe dragi nu poate fi cuantificată și nici durerea nu va putea fi alinată deplin indiferent de suma de bani acordată de instanță, Înalta Curte a apreciat că sumele de 40.000 de euro, în echivalent în RON la cursul BNR din data plății, care va fi acordată soției supraviețuitoare și, respectiv, câte 30.000 de euro, în echivalent în RON la cursul BNR din data plății, pentru fiecare dintre cei patru copii majori ai defunctului, sunt de natură a conferi un caracter rezonabil despăgubirilor în raport de suferința pricinuită.

În același timp, instanța a avut în vedere că despăgubirile morale trebuie să aibă efect compensatoriu, neputând să constituie nici obligații excesive pentru partea responsabilă civilmente, dar nici venituri nejustificate pentru partea civilă.

În speță, Înalta Curte a apreciat că daunele morale acordate fiecăreia dintre părțile civile reprezintă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul de natură nepatrimonială produs prin decesul victimei, ținând cont și de gradul de culpă a inculpatului (50%) în producerea accidentului.

În ceea ce privește debitorul obligației de plată, instanța a reținut că, la momentul producerii accidentului, autoturismul era asigurat RCA la G. SA - polița de asigurare de răspundere civilă auto seria nr. x din 26 martie 2015 .

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite), asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

Potrivit art. 50 din aceeași lege, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deținătorul autovehiculului respectiv.

Conform art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

Prin urmare, Înalta Curte a obligat asigurătorul de răspundere civilă auto, în calitate de parte responsabilă civilmente (în conformitate cu Decizia nr. 1/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii), la plata despăgubirilor stabilite către părțile civile, ținând cont și de faptul că sumele stabilite de către instanță se încadrează în cele prevăzute de Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurările auto din România (în vigoare la data producerii accidentului).

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva Sentinței penale nr. 44 din data de 07 februarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019 au formulat apel inculpatul A., părțile civile B., E., C., F., D. și partea responsabilă civilmente G. SA, privind și pe intimata parte responsabilă civilmente Consiliul Județean Neamț.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 februarie 2022, sub nr. x/2022, fiind fixat primul termen de judecată la data de 16 martie 2022.

II. Procedura în fața Completului de 5 Judecători

Prin încheierile de ședință din datele de 16 martie 2022, 13 aprilie 2022, 16 mai 2022, 14 iunie 2022, 13 iulie 2022, 9 august 2022 și 12 septembrie 2022, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis cererile formulate de către apelantul inculpat A. și a dispus prelungirea, succesiv, a dreptului de circulație pentru o perioadă de câte 30 de zile, până la data de 14 octombrie 2022, inclusiv.

La termenul din data de 12 septembrie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, după deliberare, potrivit dispozițiilor art. 179 alin. (1) teza a doua din C. proc. pen., a respins cererea de audiere a celor doi experți nominalizați, inclusiv a celui recomandat de către inculpat, reținând că proba nu este necesară pentru soluționarea cauzei, lămurirea constatărilor și a concluziilor acestora, iar în baza dispozițiile art. 181 alin. (1) teza a doua din C. proc. pen., a respins, ca nepertinentă și nerelevantă, proba cu efectuarea unei noi expertize cu privire la dinamica producerii accidentului de circulație de la locul faptei.

La același termen, la interpelarea președintelui Completului de 5 Judecători, apelantul inculpat A. a arătat că dorește să dea declarație în fața Completului de 5 Judecători.

Conform art. 420 alin. (4), respectiv art. 379 alin. (1) din C. proc. pen., apelantul inculpat A. a dat declarație în fața instanței, fiind lăsat să declare tot ceea ce știe despre acuzațiile ce i-au fost aduse.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probatorii de administrat, în temeiul art. 420 alin. (6) coroborat cu art. 387 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a declarat încheiată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în susținerea apelurilor formulate.

Susținerile apărătorului ales al apelatului inculpat A., ale apărătorului ales al părților civile B., E., C., F., D., ale reprezentantului părții responsabile civilmente G. SA precum și susținerile reprezentantului Ministerului Public, făcute cu ocazia dezbaterilor în apel, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în detaliu în încheierea din data de 12 septembrie 2022, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 10 octombrie 2022, și ulterior a amânat pronunțarea la data de 31 octombrie 2022.

III. Sinteza criticilor formulate

III.1. Apelantul inculpat A., prin motivele de apel formulate și susținute oral în fața instanței de control judiciar a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, solicitând, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței și, în rejudecare, achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Din perspectiva apărării sentința penală a fost apreciată ca fiind netemeinică, criticile formulate vizând lipsa de fundament științific a concluziilor expertizei care au fost preluate în rechizitoriu și în hotărârea de condamnare.

Susținând netemeinicia concluziilor expertizei efectuate în cauză, apărarea a arătat că viteza probabilă pe care vehiculul condus de inculpatul A. a avut-o la momentul accidentului a fost determinată fără a se avea în vedere aspecte esențiale pentru stabilirea vitezei la impact, precum masa vehiculului, masa conducătorului auto, materialele din care sunt confecționate cele două vehicule comparate, precum și corpurile diferite de impact.

Apărarea a susținut că lipsește caracterul științific pe care trebuie să îl aibă un raport de expertiză, deoarece viteza la impact a fost stabilită prin comparația vizuală a două fotografii, fără analiza altor elemente, concluzionându-se că viteza de 75 km/h reținută de expert nu are la bază niciun fundament științific, nefiind rezultatul niciunui calcul sau al vreunui procedeu matematic/fizic, ci este stabilită într-o manieră empirică.

Așadar, atât timp cât viteza probabilă a autoturismului condus de inculpatul A. a fost stabilită prin metode empirice, prin simpla comparație a fotografiilor unor autoturisme ale căror caracteristici constructive și avarii au fost considerate ca fiind similare de către expert, fără a avea o certitudine științifică în acest sens, s-a apreciat că prezumția de nevinovăție a inculpatului a fost încălcată.

În speță dubiul existent atât în ceea ce privește viteza probabilă cât și în ceea ce privește pierderea stării de conștiență trebuia interpretat în favoarea inculpatului, iar nu în defavoarea sa.

III. 2. Apelantele părți civile B., E., C., F., D. prin motivele de apel formulate și susținute oral în fața instanței de control judiciar au criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelul formulat, modificarea în parte a sentinței penale sub aspectul înlăturării dispoziției de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată acordate părților civile și, în rejudecare acordarea acestora, așa cum s-a dovedit prin înscrisuri efectuarea lor, în integralitate.

III. 3. Apelanta parte responsabilă civilmente G. SA, prin motivele de apel formulate, a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței penale apelate, iar în rejudecare achitarea inculpatului, în principal întrucât fapta nu există și, în subsidiar, pe considerentul că există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, art. 16 C. proc. pen., cu consecința respingerii acțiunii civile ca fiind neîntemeiată.

Criticând sentința penală apelată, partea responsabilă civilmente a susținut că instanța de fond nu a analizat producerea evenimentului prin raportare la problemele de sănătate ale inculpatului, reținând, în mod greșit, un grad de culpă în proporție de 50% în sarcina acestuia, ignorând ipoteza în care inculpatul a acționat pedala de accelerație în mod involuntar, date fiind problemele medicale acuzate de acesta și de care nu avea cunoștință, așa cum reiese din întregul material probator administrat.

Într-un alt subsidiar, în măsura în care instanța de apel nu ar dispune achitarea inculpatului, apelanta parte responsabilă civilmente a solicitat redimensionarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile de către instanța de fond, în sensul reducerii acestora având în vedere culpa comună atât a inculpatului, cât și a victimei, precum și jurisprudența din România în cauze similare.

IV. Analiza criticilor formulate

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., în limitele prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte-Completul de 5 judecători apreciază întemeiat în parte apelul declarat de partea responsabilă civilmente G. SA și urmează a fi admis, numai în ceea ce privește criticile formulate cu privire la latura civilă, în considerarea următoarelor argumente:

IV.1. În ceea ce privește apelul formulat de inculpatul A. și de partea responsabilă civilmente G. SA, se constată că, pe latură penală criticile formulate vizează lipsa de fundament științific a concluziilor expertizei cu referire la care apelanții au susținut că a fost preluată în rechizitoriu și în hotărârea de condamnare, precum și greșita reținere, în sarcina inculpatului, a gradului de culpă în proporție de 50% .

În esență, prin motivele de apel formulate, inculpatul A. a criticat metoda aleasă de expert pentru stabilirea vitezei la impact care ar fi fost determinată prin comparația vizuală a două fotografii, fără analiza altor elemente.

Partea responsabilă civilmente a susținut că, în mod greșit, instanta de fond a reținut și culpa inculpatului în producerea evenimentului, fără să analizeze ipoteza în care inculpatul a acționat pedala de accelerație în mod involuntar, date fiind problemele medicale acuzate de acesta și de care nu avea cunoștință, astfel cum reiese din întregul material probator administrat.

Din examinarea materialului probator administrat în cauză rezultă vădita netemeinicie a criticilor formulate pe latură penală în apelul declarat de inculpatul A. și de partea responsabilă civilmente G. SA.

În analiza criticilor formulate, Înalta Curte-Completul de 5 judecători, ca instanță de control judiciar, constată că prima instanța a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, reținând, în mod corect și complet, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii de către inculpat, hotărârea pronunțată beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului.

Cercetarea judecătorească în calea ordinară de atac a apelului nu a fost de natură să modifice situația de fapt reținută de instanța de fond, nefiind identificate motive care să conducă la infirmarea argumentelor de fapt și de drept expuse în hotărârea apelată sub aspectul laturii penale.

În esență, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că la data de 21 decembrie 2015, în jurul orelor 0830, în timp ce conducea autoturismul, pe drumul național 15D, pe raza localității Baratca, la kilometrul 23+390, din direcția municipiului Roman către municipiul Piatra Neamț, inculpatul A. a acroșat victima H., care a decedat.

Victima H. domicilia în localitatea Baratca, la imobilul cu numărul x, situat pe drumul comunal 113A. În dimineața zilei de 21 decembrie 2015, a plecat cu bicicleta de la domiciliul său pentru a participa la sacrificarea unui porc a urmat drumul comunal până la intersecția cu drumul național, pe care trebuia să-1 traverseze pentru a ajunge la destinație.

Referitor la aprecierea probelor, se impune a se reține că aceasta este operațiunea finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor celor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpaților pentru faptele deduse judecății. Mai mult, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecății.

În acest context, se reține că din raportul de expertiză criminalistică din 28 februarie 2019 întocmit de I.N.E.C. - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București au rezultat următoarele:

- autoturismul, pe sensul de mers Roman - Piatra Neamț, pe un sector de drum în aliniament, în rampă, prevăzut cu acostament, partea carosabilă fiind acoperită cu covor asfaltic;

- victima a plecat de la imobilul cu numărul x, aflat pe drumul comunal 113A, din localitatea Baratca, cu destinația imobil număr x, din aceeași localitate, aflat pe drumul național 15D, pe partea dreaptă a sensului de mers Roman - Piatra Neamț;

În consecință, traseul victimei H. a presupus înscrierea sa de pe drumul secundar pe cel principal și, prin virajul spre stânga, traversarea acestuia. Ca urmare, traiectoriile celor două vehicule implicate (autovehicul și bicicletă) se intersectau pe sensul de mers Roman - Piatra Neamț.

În analiza criticilor formulate de inculpatul A. se constată că viteza autoturismului implicat în accident a fost determinată pe baza cuantificării deformațiilor aduse vehiculelor (autoturismului și bicicletei) prin aprecierea parametrului EES, metodă folosită deoarece nu au fost constatate, de către organele de cercetare, urme pe carosabil provenind de la pneurile autoturismului, în acest caz fiind imposibilă efectuarea unui calcul matematic cu formulele existente în literatura de specialitate.

Astfel cum s-a reținut în cuprinsul raportului de expertiză criminalistică din 12 iunie 2019, supliment la raportul de expertiză criminalistică nr. 50 din 28 februarie 2019 întocmit de I.N.E.C. - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, parametrul EES reprezintă o mărime caracteristică energiei echivalentă vitezei prin deformare, care are la bază principului 3 al dinamicii, al acțiunii și reacțiunii.

Pornind de la principiul 3 al dinamicii, specialiștii în domeniu au dezvoltat o bază de date în care au înregistrat diferite deformații ale caroseriilor unor autovehicule implicate în accidente, ale căror viteze erau cunoscute, pentru a servi ca etalon în situații în care este necesară aprecierea vitezei în lipsa urmelor de pneuri pe carosabil. Așadar, contrar susținerilor inculpatului, caracterul metodei comparației folosite de expert este cu certitudine științific.

În speță, alegerea de către expert a unui exemplu de comparație s-a realizat pe baza tipului de coliziune în care a fost implicat autovehiculul, clasa de vehicule din care acesta face parte și avariile pe care le-a înregistrat, reținându-se în acest sens că "autoturismul prezintă avarii la nivelul parbrizului ca urmare a preluării victimei și basculării acesteia parțial pe parbriz și cupolă."

Chiar dacă în baza de date nu a existat un vehicul de aceeași marcă, model, an fabricație precum cel implicat în evenimentul rutier, a fost ales ca exemplu de comparație un autoturism din aceeași clasă (având aceeași parte frontală) reținându-se că acesta se comportă într-un mod similar într-un impact de același tip.

Totodată, pentru stabilirea pozițiilor reciproce în momentul impactului s-au analizat urmele de deformare. Această analiză s-a realizat după principiul mulajului între deformările autovehiculului și elementele apte să producă deformația.

În acest sens prin suplimentul la raport s-a reținut că avarierea autoturismului și a bicicletei implicate în accident este consecința transferului de energie dintre acestea în momentul impactului. Amploarea deformațiilor este determinată atât de rigiditatea vehiculelor în zonele de impact cât mai ales de transferul de energie cinetică (de mișcare). Acest transfer de energie este dependent de valoarea vitezei relative dintre vehicule în momentul impactului.

În raport de toate considerentele sus-menționate, cu referire la valorile vitezei determinate, în raportul de expertiză s-a concluzionat că "viteza autovehiculului la momentul producerii impactului putea fi de 75 de km/h " stabilirea acesteia fiind determinată prin raportare la urmele materializate la fața locului, avariile vehiculelor și leziunile produse victimei .

Din analiza rapoartelor criminalistice efectuate în cauză, rezultă că experții, inclusiv expertul parte desemnat de inculpat, au ajuns la aceleași concluzii în ceea privește direcțiile de mers, vitezele de deplasare ale vehiculelor, locul (în proximitatea axului drumului) și poziția acestora la momentul impactului.

Astfel, în cadrul suplimentului din 12 iunie 2019 la raportul de expertiză criminalistică din 28 februarie 2019 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București și a punctului de vedere al expertului parte (desemnat de inculpat) experții criminaliști și-au menținut opiniile cu privire la direcțiile de mers, vitezele de deplasare ale vehiculelor (75 de km/h), locul (în proximitatea axului drumului) și poziția acestora la momentul impactului, cu excepția limitei de viteză la care inculpatul A. ar fi putut evita producerea evenimentului rutier și a spațiului minim de 12 metri parcurs de victimă de la momentul instalării stării de pericol până la impact (față de circa 9 metri stabilit prin raportul de expertiză), avându-se în vedere noile determinări rezultate în urma ultimei cercetări la fața locului.

Totodată, se constată că raportul de expertiză medico-legală din 4 februarie 2018, se coroborează pe deplin cu concluziile expertizei tehnice auto în ceea ce privește stabilirea vitezei de deplasare a autovehiculul reținându-se: " în ceea ce privește proiectarea victimei în lipsă unor măsurători exacte a distanței dintre trecerea de pietoni și locul unde a fost găsit corpul numitului H., nu putem face aprecieri cu exactitate, dar corelând leziunile traumatice suferite de victimă, precum și gravitatea acestora cu viteza automobilului la momentul impactului, în conformitate cu literatura medicală de specialitate, se poate aprecia ca o evaluare globală că viteză la momentul impactului era de minim 60 km/h."

Susținând netemeinicia soluției de condamnare dispusă în cauză, inculpatul și partea responsabilă civilmente au arătat că dubiul existent atât în ceea ce privește viteza probabilă, cât și în ceea ce privește pierderea stării de conștiență trebuia interpretat în favoarea inculpatului, iar nu în defavoarea sa.

În analiza criticilor formulate, se reține că la pronunțarea unei soluții de condamnare, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea privind vinovăția inculpatului pe bază de probe sigure, certe.

Fără a relua analiza a rapoartelor de expertiză criminalistică sus-menționate întocmite în cauză, instanța de apel reține că viteza de deplasare a autoturismului, în momentul impactului a fost judici

§ Cauze similare