ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 622/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate a sesizat Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Timișoara, prin raportul de evaluare nr. x/30.05.2011, în vederea începerii acțiunii de control și constatare a diferenței semnificative, potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deținută de persoana cercetată A. și a stării de incompatibilitate a acestuia, potrivit art. 17 alin. (6) din același act normativ.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Timișoara la data de 01.06.2011 sub nr. x/2011.

Prin Ordonanța nr. 1 din 27.02.2018, Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Timișoara a dispus clasarea cauzei cu privire la raportul de evaluare nr. x/30.05.2011.

Prin cererea de chemare în judecată formulată de Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Timișoara și cu persoana cercetată A., a solicitat anularea Ordonanței nr. 1 din 27.02.2018, emisă de Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 289 din 29 octombrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, A. și Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timișoara;

A dispus anularea Ordonanței de clasare nr. 1/2018 emise de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, privind averea pârâtului A.;

A dispus trimiterea cauzei la Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea reluării cercetării.

Împotriva sentinței civile nr. 289 din 29 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea, ca nefondate, a acțiunii formulate de Agenția Națională de Integritate.

Recurentul-pârât arată, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și motive străine de natura cauzei. Precizează că sunt motive contradictorii atunci când considerentele hotărârii relevă aspecte echivoce referitoare la temeinicia/netemeinica pretențiilor și că pentru evitarea unei motivări viciate, considerentele hotărârilor judecătorești trebuie să fie corecte, clare, simple, concise, ferme.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanța de fond a admis acțiunea în raport cu două considerente: insuficienta cercetare efectuată de către Comisia de verificare a averilor și aplicarea unor texte legale inaplicabile raporturilor juridice din speță.

Referitor la considerentul privind insuficienta cercetare efectuată de către Comisia de verificare a averilor, critică faptul că instanța de fond a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine că banii cu care recurentul și soția sa au achiziționat apartamentul provin dintr-o donație primită de la părinți/socri, întrucât nu a fost confirmată prezența acestora la momentul achiziționării apartamentului din Timișoara, argument insuficient în opinia recurentului, în condițiile în care acesta susține că a nu a afirmat că părinții/socrii s-au deplasat la Timișoara pentru plata apartamentului, ci doar că aceștia i-au dat lui și soției sale banii necesari cumpărării apartamentului.

În esență mai arată că a făcut dovada darului manual cu cele două chitanțe întocmite de vânzătorul S.C. B. S.R.L., pe numele socrilor/părintilor, cu ocazia achitării sumei de bani cu care s-a plătit factura x, emisă la 18.09.2009. În acest sens, pentru dovedirea aceluiași aspect, invocă puterea probatorie a prezumțiilor, conform art. 1909 alin. (1) din vechiul C. civ., precum și declarațiile de martor luate în cauză.

Consideră că, în speță, chitanța este un document justificativ care stă la baza înregistrării veniturilor în contabilitate, chitanțele în discuție fiind întocmite la inițiativa vânzătorului, care le-a emis pe numele părinților/socrilor recurentului, întrucât aceștia au reprezentat sursa de proveniență a banilor cu care recurentul și soția sa au efectuat plata tranzacției.

Intimata - reclamantă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Consideră că nu este incidentă în cauză niciuna dintre cele trei ipoteze prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și că o bună stabilire de către instanța de fond a situației de fapt conduce la o corectă identificare a cadrului legal ce urmează a fi avut în vedere la momentul pronunțării.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., consideră că prima instanță a reținut în mod corect că soluția Comisiei de Cercetare a Averilor a fost bazată doar pe aspecte ce nu s-au verificat faptic ori pe reținerea unor texte legale inaplicabile raporturilor juridice din speță.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deși recurentul-pârât a susținut prin cererea de recurs că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și motive străine de natura cauzei, nu a arătat în concret care sunt acestea.

Astfel, recurentul-pârât a prezentat, subsumat acestui motiv de casare, doar aspecte de ordin teoretic cu caracter general, fără a arăta considerentele instanței pe care le apreciază ca fiind contradictorii ori străine de natura cauzei.

Cu toate acestea, lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății, fără a se evidenția în cuprinsul hotărârii recurate considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, acest motiv de casare este nefondat.

Tot nefondat se constată a fi și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că ceea ce critică recurentul-pârât este modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de fond cu privire la donația invocată de către pârât.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte apreciază că în recurs nu poate proceda la reanalizarea probatoriului administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de recurentul-pârât.

Or, ceea ce critică recurentul-pârât prin motivul de recurs este chiar modul în care instanța de fond a apreciat materialul probator administrat, ceea ce excede obiectului analizei instanței de recurs, întrucât este un aspect de netemeinicie a sentinței.

Înalta Curte reține că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) și art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanței de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecință, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or, aprecierea de către instanța care a pronunțat hotărârea recurată a probelor de la dosar, nu reprezintă un aspect de legalitate a hotărârii recurate, care să poată fi cenzurat de către instanța de recurs.

Această critică nu vizează, deci, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile și nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra relevanței probelor administrate.

Cu alte cuvinte, instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 289 din 29 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 289 din 29 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 februarie 2022.