ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6151/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 31.12.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Centrul National de Formare și Perfecționare a Antrenorilor, anularea Deciziei nr. 65/24 septembrie 2019 a Directorului Centrului Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor și obligarea pârâtului Centrul National de Formare și Perfecționare a Antrenorilor să îi elibereze carnetul de antrenor, specializarea "Atletism", nivelul "antrenor", în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 863 din 30 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a primului capăt de cerere, invocată de pârât;

A admis acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Centrul National de Formare și Perfecționare a Antrenorilor și a dispus anularea Deciziei nr. 65/24.07.2019 emise de pârât;

A obligat pârâtul ca, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a sentinței, să emită pentru reclamantă carnetul de antrenor;

A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 50 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 863 din 30 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Centrul National de Formare și Perfecționare a Antrenorilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei de interes a capătului 1 al cererii de chemare în judecată și respingerea acestui capăt de cerere ca lipsit de interes; respingerea ca neîntemeiat a capătului 2 al cererii de chemare în judecată privitor la obligarea C.N.F.P.A. la emiterea carnetului de antrenor; respingerea cererii privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată, în ceea ce privește excepția lipsei de interes a capătului 1 al cererii de chemare în judecată, că în motivarea respingerii excepției instanța de fond s-a referit când la anularea adeverinței în sine, aspect ce nu face obiectul cauzei, când la anularea deciziei, apreciind că adeverința i-ar fi conferit dreptul de a obține carnetul de antrenor și de aceea partea ar avea interes asupra acestui capăt de cerere.

Precizează că la data depunerii cererii de chemare în judecată, 31.12.2019, valabilitatea adeverinței anulate expirase, astfel că și dacă instanța anula Decizia nr. 65/24.09.2019 a C.N.F.P.A., adeverința anulată prin respectiva decizie oricum nu mai era valabilă și partea nu o mai poate utiliza, adeverința având valabilitatea limitată la un an, socotit de la data emiterii ei, 04.12.2018.

Consideră că argumentul primei instanțe privitor la faptul că adeverința respectivă ar fi creat premisa obligării sale la eliberarea carnetului de antrenor nu are suport legal, întrucât nu există vreo prevedere în sensul obligării recurentului la emiterea carnetului de antrenor după ce s-a emis adeverința, acesta fiind obligat să verifice toată documentația depusă de solicitant înainte de a proceda la eliberarea carnetului de antrenor.

Arată că adeverința este un act provizoriu, emis pentru situația în care solicitantul nu prezintă diploma de licență/master, ci doar adeverințe emise de instituțiile de învățământ, din care reiese faptul că ar fi absolvit cursurile universitare/masterat.

Pe fond, arată că anularea Deciziei nr. 65/24.09.2019, cu consecința menținerii adeverinței ca valabile până la expirarea termenului său inițial de 12 luni (04.12.2019), nu creează premisa obligării C.N.F.P.A. la eliberarea carnetului de antrenor, deoarece adeverința nu este un pas premergător eliberării carnetului și nu garantează părții acest lucru.

Cât privește nemotivarea deciziei, invocată de instanță, arată că în preambulul acesteia se face trimitere la actele normative incindente și la Nota de fundamentare nr. x/24.09.2019, care conține toate explicațiile ce au condus la luarea măsurii; intimatei-reclamante i-a fost transmisă în copie decizia, motivarea regăsindu-se în cuprinsul adresei de înaintare nr. x/30.09.2019, asigurându-se posibilitatea persoanei căreia îi era adresată de a cunoaște și înțelege rațiunea adoptării măsurii.

Referitor la intrarea în circuitul civil a adeverinței anulate prin Decizia nr. 65/2019, precum și la efectele produse de aceasta, învederează faptul că intimata-reclamantă nu a arătat modul în care a folosită sau nu această adeverință, dacă a fost sau nu angajată în baza ei, așa încât nu exista dovezi în acest sens.

Cu privire la obligarea C.N.F.P.A. la emiterea carnetului de antrenor, recurentul-pârât consideră că prima instanță a nesocotit normele procedurale și a interpretat greșit normele de drept material din domeniul formării și perfecționării antrenorilor, instanța analizând dacă pentru eliberarea carnetului de antrenor era necesară diploma de licență sau diploma de master. Arată că în cadrul ședinței din 16.09.2020, reclamanta a susținut că, deși eliberarea adeverinței nu obligă la eliberarea carnetului de antrenor, la capitolul 3 din Statutul antrenorului este prevăzut faptul că statutul de antrenor asistent se poate acorda absolventului de masterat cu specializarea într-o ramură de sport, organizată de instituțiile de învățământ superior acreditate sau autorizate în condițiile legii, care nu este absolvent de studii în domeniul educației fizice și sportului. În aceeași ședință, reclamanta a mai precizat că are interes, întrucât, chiar dacă eliberarea adeverinței nu condiționează emiterea carnetului de antrenor, prin lege îi este permis a primi adeverința, urmând ca ulterior să facă demersuri pentru emiterea carnetului.

Recurentul-pârât susține că prin concluziile orale intimata-reclamantă și-a modificat capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, în sensul acordării statutului de antrenor asistent și a unei adeverințe care să recunoască acest lucru, în timp ce prin acțiune solicitase obligarea C.N.F.P.A. la eliberarea carnetului de antrenor, specializarea "Atletism", nivelul "antrenor".

Susține că, potrivit art. 6 din Statutul antrenorului aprobat prin H.G. nr. 343/2011, nivelul de "antrenor asistent" este diferit de cel de "antrenor", dar instanța a judecat cauza neluând în considerare această modificare și nesocotind dispozițiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora ar fi trebuit să acorde termen pentru ca recurentul să formuleze apărări.

Precizează că reclamanta deține o diplomă de licență, dar nu în domeniul educației fizice și sportului, urmând doar cursurile de masterat cu acest profil.

De asemenea, susține că prima instanță a făcut confuzii în aplicarea legislației, întrucât, pe de-o parte a făcut trimitere la art. 4 din Statutul antrenorului, unde se stipulează modul în care are loc formarea antrenorilor, pe care le-a coroborat cu cele din Protocolul încheiat cu Universitatea din Pitești nr. 481/2018, respectiv cu textul de la art. IV pct. 2 lit. b), conform căruia:

"Eliberează prin C.N.F.P.A. carnetele de antrenor pentru absolvenții de învățământ superior cu licență în domeniul Educației Fizice si Sportului ce au absolvit cursurile de masterat programul Performanță în sport, cu specializarea într-o ramură de sport, promoția 2018, la Facultatea de Științe, Educație Fizică și Informatică din cadrul Universității din Pitești."

Cu toate acestea, instanța a concluzionat că intimata-reclamantă îndeplinește condițiile art. 12 lit. d) din Statutul antrenorului, conform căruia "Carnetul de antrenor se eliberează la cerere și poate fi obținut de către: (...) d) absolvenții altor cursuri de formare a antrenorilor cu durata de minimum 2 ani organizat de către alte instituții de formare a antrenorilor acreditate sau autorizate în condițiile legii, în baza protocolului încheiat de acestea cu Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și federațiile sportive naționale."

Consideră că instanța de fond s-a aflat în eroare, deoarece art. 12 lit. d) se referă la alte entități de formare și nu la cele universitare în care se organizează cursurile de master; absolvenții studiilor de masterat se regăsesc menționați ca posibili solicitanți de carnet de antrenor, doar la art. 12 lit. c) care prevede "Carnetul de antrenor se eliberează la cerere conform prevederilor legale în vigoare, și poate fi obținut de către: (...) c) absolvenții studiilor de masterat cu specializare/aprofundare într-o ramură de sporit organizate de instituțiile de învățământ superior acreditate sau autorizate în condițiile legii, în baza protocolului încheiat de acestea cu Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și federațiile sportive naționale."

Menționează că intimata-reclamantă s-ar fi putut încadra în situația prevăzută la art. 12 lit. c) numai dacă ar fi deținut diploma de licență în educație fizică și sport.

Mai arată că, potrivit Protocolului semnat la data de 21.06.2018, coroborat cu art. 1 și 2 din Statutul antrenorului, intimata-reclamantă nu se putea nici ulterior încadra legal în categoria persoanelor care să poată solicita, la finalizarea studiilor de masterat, eliberarea carnetului de antrenor.

Intimata-reclamanta A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței recurate, precum și obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră că prima instanță a respins în mod corect excepția lipsei de interes în ceea ce privește primul capăt al cererii de chemare în judecată și, tot în mod corect, a apreciat asupra motivelor de nulitate a actului atacat.

Arată că adeverința nr. x din 04.12.2018 este un act administrativ irevocabil și apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care se referă la ipoteza în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.

Mai arată că nu și-a modificat acțiunea prin concluziile orale de la termenul din 16.09.20120, ci doar a făcut anumite precizări.

Pe fond, consideră că îndeplinește condițiile legale pentru a fi antrenor, sens în care invocă dispozițiile art. 61 din Legea nr. 69/2000, art. 4 lit. b) și art. 12 lit. c) din H.G. nr. 343/2011, instanța de fond reținând în mod corect aceste aspecte.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Centrul National de Formare și Perfecționare a Antrenorilor, anularea Deciziei nr. 65/24 septembrie 2019 a Directorului Centrului Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor și obligarea pârâtului Centrul National de Formare și Perfecționare a Antrenorilor să îi elibereze carnetul de antrenor, specializarea "Atletism", nivelul "antrenor", în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes a primului capăt de cerere, referitor la anularea Deciziei nr. 65/24.09.2019, emise de Centrul Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului, prin care a fost anulată adeverința nr. x/04.12.2018, emisă de aceeași instituție, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod greșit că legalitatea acestei adeverințe se analizează prin raportare la condițiile de fond și formă existente la data emiterii și nu la data introducerii acțiunii în anulare, respectiv că reclamanta are interes în anularea Deciziei nr. 65/24.09.2019 și că faptul că adeverinței anulate i-a expirat ulterior valabilitatea nu face ca primul capăt de cerere să fie lipsit de interes.

Astfel, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii care trebuie să subziste, contrar celor reținute de către prima instanță, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de față, intimatei-reclamante i-a fost eliberată la data de 04.12.2018 adeverința nr. 863 de către Centrul Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului, depusă în copie la dosarul de fond, cu o valabilitate de 12 luni, în temeiul art. 6 pct. 2 lit. c) din Statutul antrenorului, aprobat prin H.G. nr. 343/2011, pentru a ține loc carnetului de antrenor.

Ulterior, Centrul Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor a emis Decizia nr. 65/24.09.2019, prin care a anulat adeverința nr. x din data de 04.12.2018, având în vedere că diploma de licență a fost obținută de către intimata-reclamantă în alt domeniu de activitate, respectiv alt program de specializare decât cel de Educație Fizică și Sport, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 12 din Statutul antrenorului, aprobat prin H.G. nr. 343/2011, coroborat cu prevederile art. IV alin. (2) lit. b) din Protocolul nr. 420 din 21.06.2018, încheiat între Ministerul Tineretului și Sportului, Federația Română de Atletism și Facultatea de Științe, Educație Fizică și Informatică din cadrul Universității din Pitești.

Dincolo de acest aspect, se impune a se reține faptul că, independent de anularea adeverinței nr. x din data de 04.12.2018, aceasta a fost emisă cu o valabilitate limitată, și anume de 12 luni, astfel că la data pronunțării sentinței recurate (30 septembrie 2020), aceasta nu mai era valabilă, ceea ce face ca cererea de anulare a unui act a cărui valabilitate a fost depășită să fie lipsită de interes.

Aceasta pentru că actul ce face obiectul Deciziei nr. 65/24.09.2019, emise de Centrul Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului, respectiv adeverința nr. x/04.12.2018, nu mai era valabil și nu putea produce efecte chiar în ipoteza în care Decizia nr. 65/24.09.2019 ar fi fost anulată.

Din același considerent, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut considerentul instanței de fond în sensul că adeverința nr. x din 04.12.2018 este un act administrativ irevocabil, sens în care ar fi incidente dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care se referă la ipoteza în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, dat fiind faptul că adeverința în discuție este un act cu o valabilitate limitată sub aspect temporal.

Cu alte cuvinte, ipoteza descrisă la art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi reținută în cauză, având în vedere că efectele adeverinței s-au produs pentru o anumită perioadă de timp, fiind limitate la 12 luni, astfel că atât la momentul pronunțării instanței de fond, cât și la momentul formulării recursului și analizării căii de atac, recurenta nu mai prezenta interes în anularea Deciziei nr. 65/24.09.2019, emise de Centrul Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor, de vreme ce adeverința anulată prin decizia de mai sus își pierduse valabilitatea și, prin urmare, nu mai putea produce efecte juridice.

Prin urmare, cererea intimatei-reclamante de anulare a Deciziei nr. 65/24.09.2019, emise de Centrul Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor, este lipsită de interes, demersul judiciar fiind lipsit de finalitate, în condițiile în care valabilitatea adeverinței nr. x/04.12.2018 expirase în decembrie 2019 și nu mai putea produce efecte juridice chiar dacă Decizia nr. 65/24.09.2019 ar fi fost anulată, motiv pentru care se impune respingerea acestui capăt de cerere ca lipsit de interes.

În ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea Centrului Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor să elibereze reclamantei carnetul de antrenor, specialitatea "Atletism", nivelul "antrenor", Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâtul ca, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a sentinței, să emită pentru reclamantă carnetul de antrenor, fără a ține cont de faptul că eliberarea carnetului de antrenor este condiționată de îndeplinirea anumitor condiții, prevăzute de art. 12 din Statutul antrenorului, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 343/2011, pe care intimata-reclamantă nu le îndeplinea.

Astfel, în speță se impun a fi reținute dispozițiile art. 61 din Legea nr. 69/2000, potrivit cărora:

"(1) Absolvenții instituțiilor de învățământ superior, ai școlilor postliceale de antrenori, acreditate sau autorizate, pot obține carnetul de antrenor pe baza licenței, diplomei sau a certificatului de absolvire, după caz, care atestă specializarea în ramura de sport respectivă.

(2) Carnetul de antrenor se eliberează de către Agenția Națională pentru Sport și conferă titularului drepturile și obligațiile prevăzute în statutul antrenorilor, statutele și regulamentele federațiilor.

(3) Carnetul de antrenor atestă ocupația de antrenor, care se va exercita în condițiile legii".

Dispozițiile de mai sus se impun a fi coroborate cu cele ale art. 6 pct. 2 lit. b) și c) din Statutul antrenorului, aprobat prin H.G. nr. 343/2011, potrivit cărora:

"2. Nivelul de antrenor se poate acorda:

b) absolventului studiilor de învățământ superior, licențiat cu specializare/aprofundare într-o ramură de sport, organizate de instituțiile de învățământ superior acreditate sau autorizate în condițiile legii;

c) absolventului studiilor de masterat cu specializare/aprofundare într-o altă ramură de sport decât cea obținută în timpul studiilor universitare, organizate de instituțiile de învățământ superior din domeniul educației fizice și sportului."

Or, intimata-reclamantă nu se încadrează în niciunul din textele de mai sus, în condițiile în care ambele ipoteze condiționează obținerea carnetului de antrenor de absolvirea studiilor universitare, organizate de instituțiile de învățământ superior din domeniul educației fizice și sportului, și nu a avut în vedere, în niciuna din normele de mai sus, posibilitatea acordării carnetului de antrenor absolvenților de studii universitare cu licență în alte domenii.

Având în vedere situația particulară a intimatei-reclamante, aceasta s-ar putea încadra la art. 6 pct. 1 lit. b) din Statutul antrenorului, aprobat prin H.G. nr. 343/2011, potrivit cărora:

"1. Nivelul de antrenor asistent se poate acorda:

b) absolventului studiilor de masterat cu specializare/aprofundare într-o ramură de sport organizate de instituțiile de învățământ superior acreditate sau autorizate în condițiile legii, care nu este absolvent de studii universitare cu licență în domeniul educației fizice și sportului."

Or, intimata-reclamantă a solicitat acordarea carnetului de antrenor, și nu de antrenor asistent.

În ceea ce privește susținerea recurentului-pârât, formulată prin cererea de recurs, conform căreia prin concluziile orale intimata-reclamantă și-a modificat capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, în sensul acordării statutului de antrenor asistent și a unei adeverințe care să recunoască acest lucru, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere faptul că la termenul de judecată din 16.09.2020, când i s-a acordat cuvântul pe fond, reclamanta a afirmat că:

"deși eliberarea adeverinței nu obligă la eliberarea carnetului de antrenor, la capitolul 3 din Statutul antrenorului este prevăzut faptul că statutul de antrenor asistent se poate acorda absolventului de masterat cu specializarea într-o ramură de sport, organizată de instituțiile de învățământ superior acreditate sau autorizate, în condițiile legii, care nu este absolvent de studii în domeniul educației fizice și sportului", fără ca prin aceasta să modifice capătul al doilea al cererii de chemare în judecată și să solicite obligarea pârâtului la recunoașterea calității de antrenor asistent.

Cu alte cuvinte, la dosar nu există o cerere a intimatei-reclamante prin care să solicite eliberarea carnetului de antrenor asistent și nici nu a formulat vreo precizare în mod expres prin care să modifice cererea de chemare în judecată în acest sens.

În consecință, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea Centrului Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor să elibereze reclamantei carnetul de antrenor, Înalta Curte, în rejudecare, va respinge, ca neîntemeiat, acest capăt de cerere.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Centrul Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor împotriva sentinței civile nr. 863 din 30 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge, ca lipsit de interes, capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 65 din 24.09.2019 a Directorului Centrului Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor; va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea Centrului Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor să elibereze reclamantei carnetul de antrenor, specialitatea "Atletism", nivelul "antrenor".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Centrul Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor împotriva sentinței civile nr. 863 din 30 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge, ca lipsit de interes, capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 65 din 24.09.2019 a Directorului Centrului Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor.

Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea Centrului Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor să elibereze reclamantei carnetul de antrenor, specialitatea "Atletism", nivelul "antrenor".

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2021.