ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5821/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, formulând acțiune în anularea art. 5,6,7 și 9 din Normele Metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică, în tară și străinătate și modul de recuperare al acestora de la persoanele care nu își respectă angajamentele încheiate, aprobate prin Ordinul MAI nr. 1122 din 05.01.2006 (act administrativ cu caracter normativ), în condițiile art. 7 din legea nr. 554/2014 a contenciosului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 4843 din data de 23 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4843 din data de 23 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., prin care, invocând considerente subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepția nulității recursului, iar din perspectiva aspectelor de fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate îndeplinirea de către recurenta-reclamantă a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția insuficientei timbrări, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză sunt incidente atât dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., cum este cazul aspectelor menționate în paragraful central al filei 2 a recursului (ce se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.), dar și cele ale art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, prin care se statuează în sensul că recursul prin care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (caz de casare ce corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.) se taxează distinct, cu 100 de RON.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că prin ordinul de plata electronic din data de 01.04.2019 recurenta a achitat taxa de timbru în cuantum de 100 RON . În raport, însă, de motivele de casare cărora le sunt subsumate criticile formulate de recurentă (art. 488 alin. (1) pct. 5 și respectiv 8 din C. proc. civ.), prin citația emisă la data de 05.11.2021 și comunicată recurentei-reclamante A. la data de 10.11.2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru suplimentare, în cuantum de 100 de RON, obligație pe care recurenta-reclamantă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat.

Din verificările efectuate, se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și nici nu a solicitat acordarea de facilități la plata taxei.

Consecința neachitării integrale a taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului, pentru insuficienta sa timbrare.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 4843 din data de 23 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 4843 din data de 23 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.