ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2176/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.02.2018, astfel cum a fost completată prin cererea depusă la dosar în data de 25.04.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne, suspendarea executării și anularea Ordinului nr. II/396/14.02.2018, repunerea părților în situația anterioară, repararea prejudiciului material produs prin neplata veniturilor salariale cauzate de emiterea ordinului inspectorului general nr. 24375/11.12.2013, calculat la data aplicării acestuia și până la data plății, la care se adaugă dobânda legală și indexarea cu rata inflației.

Prin sentința nr. 3708 din 20 septembrie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârât prin întâmpinare, și a respins cererea de suspendare a executării și acțiunea în anulare, formulate de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne, ca inadmisibile.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că, prin hotărârea dată, instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar hotărârea se întemeiază pe motive contradictorii ori străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurentul a arătat că a optat pentru procedura administrativ-jurisdicțională prevăzută de legea specială și a contestat hotărârea consiliului de judecată, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nicidecum cele de la alin. (1). Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, sunt exceptate de la parcurgerea procedurii prealabile prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 actele administrativ individuale pentru care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea a optat pentru aceasta.

Dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt puse în aplicare prin art. 80 alin. (1) din Regulamentul disciplinei militare și art. 54 din Anexa la OMAI nr. 119/2016.

De asemenea, recurentul a arătat că intimatul a menționat în ordinul atacat că sancțiunea disciplinară poate fi contestată la curtea de apel. Ori, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit. f) din Codul muncii, lipsa sau indicarea greșită a instanței competente la care sancțiunea poate fi contestată se sancționează cu nulitatea actului contestat.

A mai susținut recurentul că în mod eronat, prima instanță nu a reținut, în privința plângerii adresate ministrului împotriva hotărârii consiliului de judecată, caracterul de plângere prealabilă.

În opinia recurentului, dispozițiile art. 54 alin. (3) din Anexa la OMAI nr. 119/2016 sunt prevăzute în aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și trebuie interpretate în corelație cu acestea. Astfel, în situația în care militarul sancționat de ministru a contestat unul sau mai multe acte premergătoare emiterii deciziei de sancționare, devin aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul că actul contestat este exceptat de la obligația parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Susținerile recurentului referitoare la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, existența unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei și încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material se subsumează motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 Cod procedură civilă.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., întrucât motivul de casare referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative.

Ori, prima instanță a pronunțat hotărârea atacată în limitele atribuțiilor puterii judecătorești.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se referă la situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În privința acestui motiv de casare, instanța de control judiciar apreciază că nu este incident în cauză, constatând că recurentul l-a invocat doar formal, fără a preciza care sunt regulile de procedură încălcate de instanță și a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în dezvoltarea căruia recurentul a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, se constată că acesta nu poate fi primit, nefiind identificate în considerentele hotărârii asemenea motive.

Înalta Curte constată însă ca fiind incident motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, judecătorul fondului a reținut că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ (19.02.2018), neadresând ministrului afacerilor interne o plângere, prin care să solicite revocarea Ordinului MAI nr. II/396/14.02.2018.

Instanța de control judiciar constată că la pct. 5 din Ordinul M.A.I. nr. II/396/14.02.2018 s-a menționat faptul că, În temeiul art. 54 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea consiliilor de onoare și consiliilor de judecată în unitățile militare din Ministerul Afacerilor Interne, precum și pentru reglementarea unor măsuri în domeniul regimului disciplinar al personalului militar din Ministerul Afacerilor Interne, aprobat prin OMAI nr. 119/2016, sancțiunea poate fi contestată la instanța de contencios administrativ competentă, în termenul stabilit de art. 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, la pct. 6 din ordin, emitentul actului a menționat că prezentul act administrativ poate fi contestat la curtea de apel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, dispozițiile art. 54 alin. (3) din Anexa Ordinului M.A.I. nr. 119/2016 fac trimitere la prevederile Legii contenciosului administrativ.

Potrivit art. 7 din Legea 554/2004, (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ - jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.

Caracterul imperativ al normei care reglementează procedura prealabilă rezultă și din prevederile art. 193 C. proc. civ., conform cărora (1) Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 52 alin. (4) din Anexa Ordinului M.A.I. nr. 119/2016, Ordinul M.A.I. nr. II/396/14.02.2018 consfințește Hotărârea Consiliului de Judecată nr. 1420 din 12.01.2018.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamantul s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne, la data de 15.01.2018, cu o plângere împotriva acestei hotărâri – dosarul de fond.

Prin urmare, în raport cu situația de fapt relevată de probatoriul administrat în cauză, observând trimiterea la prevederile Legii contenciosului administrativ pe care o face Ordinul M.A.I. nr. 119/2016 prin art. 54 alin. (3), precum și mențiunea de la pct. 6 din ordinul atacat, în sensul că poate fi contestat la curtea de apel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.

Ca atare, contrar celor statuate de judecătorul fondului, cererea de chemare judecată nu este inadmisibilă, în condițiile în care partea a respectat prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea judecării pe fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 3708 din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.