ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 116/2021

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra cererii de revizuire, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată și hotărârile pronunțate

Împotriva sentinței civile nr. 115/13.01.2020 și a încheierii de ședință din data de 26.11.2019, la data de 03.02.2020, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, respingerea acțiunii, pe cale de excepție, ca inadmisibilă sau pe fond, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului său, recurentul pârât a arătat că prin cererea de chemare în judecată intimatul - reclamant a solicitat suspendarea Ordinului M.A.I nr. 11/396/14.02.2018 prin care acesta a fost trecut în rezervă ca urmare a Hotărârii Consiliului de Judecată constituit la nivelul Inspectoratului General de Aviație al MAI nr. 1420/12.01.2018.

Recurentul a apreciat ca nelegală soluția instanței de respingere a excepției inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile.

În ceea ce privește fondul cererii de suspendare a executării, recurentul a susținut că soluția instanței este nelegală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

- a respins excepția de tardivitate invocată de către recurent ca nefondată;

- a respins excepția lipsei calității de reprezentant invocată de către intimat ca nefondată;

- a respins recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Afacerilor Interne, împotriva sentinței civile nr. 115/13.01.2020 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul reclamant A., ca nefondat.

II. Revizuirea formulată de pârât

Împotriva deciziei nr. 346 din 16 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat revizuire pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., anularea deciziei nr. 346 din 16 martie 2020 și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

Revizuentul a arătat că raportat la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Susține revizurentul acest fapt întrucât, prin cererea de chemare în judecată, intimatul - reclamant a solicitat suspendarea Ordinului m.a.i nr. II/396/14.02.2018, prin care acesta a fost trecut în rezervă, ca urmare a emiterii Hotărârii nr. 1420/12.01.2018 a Consiliului de Judecată constituit la nivelul Inspectoratului General de Aviație al MAI.

Împotriva actului administrativ de sancționare numitul A. a formulat o primă acțiune având ca obiect anulare si suspendare act administrativ, aceasta fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19 februarie 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 3708 din 20 septembrie 2018, cererea introductivă a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a formulat plângere prealabilă, astfel cum dispune art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Ulterior, partea adversă a formulat o altă acțiune, ce a format obiectul dosarului civil nr. x/2018, în care s-a pronunțat, inițial, sentința civilă nr. 115 din data de 13 ianuarie 2020 și, în recurs, decizia civilă nr. 346 din data de 16 martie 2020, referitoare la suspendarea, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a aceluiași act administrativ cu caracter individual, contestat inițial, respectiv Ordinul m.a.i nr. 11/396/14.02.2018.

Revizurentul arată că deși a invocat excepția autorității de lucru judecat provizorie, față de soluția pronunțată în dosarul nr. x/2018, totuși, Curtea de Apel București a apreciat că parcurgerea acesteia nu ar mai fi obligatorie, raportat la prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Din punctul său de vedere, prin această soluție, Curtea de Apel București a încălcat autoritatea de lucru judecat provizorie de care se bucură sentința civilă nr. 3708 din data de 20 septembrie 2018, pronunțată în dosarul civil nr. x/2018

Astfel, în cauză, cererea de suspendare a executării Ordinului m.a.i. nr. II/396 din 14.02.2018 a fost tranșată, provizoriu, de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018, astfel că o nouă cerere de suspendare a aceluiași ordin ar fi trebuit respinsă prin raportare la prevederile art. 430 și următoarele din C. proc. civ.

Cu toate acestea, instanța de recurs, a respins recursul formulat de către MAI, menținând sentința civilă nr. 115 din 13 ianuarie 2020 ca fiind temeinică și legală.

Față de cele arătate, opinează că pronunțarea unei soluții legale și temeinice impunea respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului m.a.i. nr. II/396 din 14.02.2018 prin raportare la prevederile art. 431 și următoarele din C. proc. civ.

În fine, revizuentul arată că atât timp cât intimatului reclamant i-a fost soluționată o cerere de suspendare având ca obiect executarea Ordinului m.a.i. nr. II/396 din 14.02.2018, Curtea de Apel București ar fi trebuit să constate autoritatea de lucru judecat provizorie în raport de sentința civilă nr. 3708 din 20 septembrie 2018 pronunțată în dosarul civil nr. x/2018 și să respingă în consecință cererea de chemare în judecată.

III Apărările intimatului reclamant

IV Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Excepția inadmisibilității revizuirii, invocată de intimatul reclamant, este nefondată.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile privind lipsa împuternicirii semnate de ministru și acordate domnului B., invocată în cuprinsul întâmpinării, având în vedere că reprezentantul revizuentului a depus Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II/2214 din 03.08.2018 privind numirea în funcția de director general adjunct al Direcției Generale Juridice.

Art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției Generale Juridice, aprobat prin Ordinul M.A.I. nr. 100/2011, cu modificările și completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 400 din data de 8 iunie 2011, stipulează că "Direcția Generală Juridică, denumită în continuare direcție generală, este unitatea centrală de specialitate a Ministerului Afacerilor Interne, denumit în continuare minister, fără personalitate juridică, cu competență materială și teritorială generală în domeniul asistenței juridice, care este organizată și funcționează în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare". La art. 4 alin. (1) din același act administrativ se prevede că "Direcția generală, prin directorul general, directorii generali adjuncți, sau personalul desemnat de către aceștia, reprezintă și angajează ministerul în raporturile cu instanțele de judecată și a altor organe de jurisdicție și îndrumă, coordonează, controlează și monitorizează activitățile din domeniul său de competență desfășurate de către structurile de profil ori de personalul desemnat în acest scop la nivelul unităților din aparatul central al ministerului, al instituțiilor și structurilor aflate în subordinea ministerului și al unităților din subordinea acestora, în limitele și în condițiile stabilite potrivit reglementărilor în vigoare". De asemenea, art. 4 alin. (3) din același act precizează că " Directorul general, precum și directorii generali adjuncți ai direcției generale sunt împuterniciți să semneze acțiuni în justiție, căi de atac, renunțarea la acțiuni și căi de atac, precum și orice mijloace legale de apărare a intereselor ministerului în fața instanțelor de judecată și a altor organe de jurisdicție".

În fața instanțelor de judecată, MAI este reprezentat de Direcția Generală Juridică, structură mandatată prin acte normative în acest sens. Revizuirea este promovată de MAI prin reprezentant legal Direcția Generală Juridică, semnat de directorul general adjunct în conformitate cu ordinul ministrului nr. II/2214/03.08.2018 depus în copie la dosar recurs.

Totodată, Înalta Curte constată că nu sunt fondate susținerile intimatului referitoare la nemotivarea cererii de revizuire, având în vedere că revizuentul a invocat autoritatea de lucru judecat provizorie raportat la sentința nr. 3708 din 20 septembrie 2018 pronunțată în dosarul civil nr. x/2018

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, Înalta Curte urmează să respingă cererea, pentru considerentele arătate în continuare.

Revizuentul a invocat în susținerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Ordinului ministrului afacerilor interne nr. II/396 din 14.02.2018 privind aplicarea sancțiunii cu trecerea în rezervă colonelului A., încadrat pe funcția de ofițer specialist principal, începând cu data emiterii acestuia, 14.02.2018, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Cererea a fost soluționată prin sentința civilă nr. 115/13.01.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității formulării capătului de cerere având ca obiect repunerea reclamantului în toate drepturile bănești avute la data de 13.02.2018, a fost admisă în parte cererea precizată și s-a dispus suspendarea executării Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/396/14.02.2018 până la pronunțarea instanței de fond în dosar nr. x/2018, fiind respinsă, în rest cererea, ca neîntemeiată.

În recursul formulat împotriva acestei sentințe, soluționat prin decizia civilă nr. 346 din data de 16 martie 2020, a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, a fost invocată, ca motiv de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., de către recurenta-pârât MAI, excepția autorității de lucru judecat, prin raportare la hotărârea nr. 3708 din data de 20 septembrie 2018, pronunțată în dosarul civil nr. x/2018

Această excepție a fost analizată de către instanța de recurs, care a stabilit că puterea de lucru judecat este exclusă ab initio în situația dată, prin raportare la dosarul nr. x/2018, în care soluția a fost dată pe o excepție, iar art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 vizează o dezlegare pe fond a cererii de suspendare, și în contextul în care condiția referitoare la paguba iminentă se analizează întotdeauna prin raportare la data formulării noii cereri și nu la data anterioară când a fost înaintată prima cerere de suspendare.

S-a reținut că, față de recomandările făcute de instanța de casare, prin Decizia nr. 454/27.08.2019, prin care fost casată încheierea prin care se suspendase judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018, și de considerentele acestei decizii, prima instanță s-a conformat întru totul, soluția dată pornind de la cele statuate în decizia de casare, ca atare, argumentele aduse de recurent relativ la autoritatea provizorie de lucru judecat sunt lipsite de suport, câtă vreme chestiunea fusese analizată în ciclul procesual anterior, considerentele instanței de casare fiind valorificate în rejudecare.

Odată invocată excepția autorității de lucru judecat, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar fi fondată doar în ipoteza în care instanța în fața căreia a fost invocată excepția a omis a se pronunța asupra acestui incident procedural.

Or, după cum reiese din examinarea deciziei nr. 346 din data de 16 martie 2020, ce formează obiectul revizuirii de față, instanța de recurs, învestită cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referitor la "încălcarea autorității de lucru judecat", a examinat criticile recurentului-pârât Ministerul Afacerilor Interne, stabilind că argumentele aduse de recurent relativ la autoritatea provizorie de lucru judecat sunt lipsite de suport, câtă vreme chestiunea fusese analizată în ciclul procesual anterior, considerentele instanței de casare fiind valorificate în rejudecare.

În atare condiții, nu se poate invoca o pretinsă contrarietate de hotărâri, întrucât s-a examinat excepția autorității de lucru judecat în decizia a cărei revizuire se solicită; odată verificată această chestiune, calea revizuirii urmărește, în realitate, să supună unei alte instanțe discutarea acelorași aspecte pe care o instanță anterioară s-a pronunțat deja, ceea ce ar conduce la o încălcare a autorității de lucru judecat a considerentelor decizorii ce au fost reținute prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat. Este inadmisibilă exercitarea, practic, a unui recurs la recurs, prin care partea nemulțumită de o hotărâre judecătorească încearcă să obțină retractarea acelei hotărâri, uzitând de mecanismul invocării unui motiv de revizuire pentru care nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.

Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop înlăturarea din ordinea juridică a unei hotărâri pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, atunci când cele două sunt potrivnice, dar o astfel de cerere este condiționată de împrejurarea că judecătorul cauzei ce a pronunțat cea de-a doua hotărâre să nu fi cunoscut despre existența primei hotărâri ori să fi omis a se pronunța asupra autorității de lucru judecat ce a fost invocată în cel de-al doilea dosar, condiție care nu este îndeplinită în cauză.

Temeiul de drept al soluției pronunțate

Față de aceste considerente, în temeiul art. 513 raportat la art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire, formulată de intimatul A. și, totodată, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei nr. 346 din 16 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire, formulată de intimatul A..

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei nr. 346 din 16 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Recursul se depune la ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.