ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3830/2023

Ședința publică din data de 14 septembrie 2023

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, la data de 09.11.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, suspendarea executării Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/396/14.02.2018 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, repunerea reclamantului în drepturile salariale de care a fost privat începând cu data emiterii ordinului contestat și până la data punerii în executare a hotărârii de suspendare, calculate ca și cum acesta ar fi fost prezent la program fără întrerupere, actualizate potrivit majorărilor sau indexărilor salariale - la care se adaugă dobânda legală și indexarea cu rata inflației calculate la cuantumul total al acestora.

Prin încheierea de ședință din 11 ianuarie 2019, Curtea, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând anularea încheierii recurate și anularea măsurii suspendării judecării cererii de suspendare a executării OMAI nr. II/396/14.02.2018.

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a recursului, motivând că cererea recurentului-reclamant de suspendare a executării OMAI nr. II/396/14.02.2018 a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018 soluționat prin sentința civilă nr. 115 din 13 ianuarie 2020 a Tribunalului București, definitivă prin decizia civilă nr. 346 din 16 martie 2020 a Curții de Apel București (dosarul nr. x/2020). Mai mult, suspendarea executării ordinului a produs efectul reîncadrării reclamantului în funcția deținută anterior, fapt îndeplinit prin OMAI nr. II/235/17.01.2020, Ordinul Inspectorului General nr. 31032/28.01.2020 și Ordinul Inspectorului General nr. 31042/31.01.2020.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 499 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, ridicată din oficiu.

Prin încheierea din data de 11 ianuarie 2019, Curtea de Apel București a suspendat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, până la soluționarea Dosarului nr. x/2018 al aceleiași instanțe.

Împotriva acestei încheieri, la data de 26.08.2019, reclamantul A. a formulat recurs. Prin Decizia nr. 4773 din 30 septembrie 2020, definitivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul, ca nefondat.

Ulterior, la data de 22.03.2023, reclamantul A. a formulat o nouă cerere de recurs împotriva aceleiași încheieri, solicitând anularea încheierii și anularea măsurii suspendării judecării cererii de suspendare a executării OMAI nr. II/396/14.02.2018.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 414 C. proc. civ.,

"Art. 414. - (1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.

(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

De asemenea, conform art. 460 alin. (1) C. proc. civ.,

"Art. 460. - (1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac."

Aceste dispoziții legale reglementează principiul unicității căii de atac, care presupune că o hotărâre judecătorească poate fi atacată cu o cale de atac o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării căii de atac.

Astfel, partea care exercită calea de atac împotriva încheierii de suspendare este obligată să indice toate motivele de nelegalitate a hotărârii, nefiind posibilă suplimentarea acestora prin exercitarea ulterioară a unei noi căi de atac împotriva aceleiași încheieri.

În cauza de față, împrejurarea că recursul poate fi formulat pe toată durata suspendării nu poate conduce la concluzia că reclamantul poate exercita această cale de atac de mai multe ori, pentru aceleași motive sau pentru motive diferite, în contextul în care toate criticile de legalitate referitoare la hotărârea atacată puteau fi invocate la momentul formulării primului recurs.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 460 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.