ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5321/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5321/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra acțiunii de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. II/396 din 14 februarie 2018 al Ministrului Afacerilor Interne.
Prin ordinul atacat s-a dispus trecerea în rezervă a colonelului A. ca urmare a Hotărârii Consiliului de Judecată constituit la nivelul Inspectoratului General de Aviație al MAI.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Cererea a fost atașată la Dosarul nr. x/2018, având ca obiect recursul formulat de reclamant A. împotriva Sentinței nr. 3708 din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin care s-a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârât prin întâmpinare și s-a respins cererea de suspendare a executării și acțiunea în anulare a Ordinului nr. II/396 din 14 februarie 2018, formulate de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne, ca inadmisibile.
Prin Întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne s-a invocat, necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inadmisibilitatea cererii depuse după pronunțarea instanței de fond, inadmisibilitatea cererii de suspendare potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea contenciosul administrativ și fiscal.
Prin Încheierea pronunțată în data de 5 noiembrie 2019 în Dosarul nr. x/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus formarea unui nou dosar, cu stadiul procesual fond, având ca obiect cererea de suspendare formulată de reclamantul A. împotriva Ordinului nr. II/396 din 14 februarie 2018 al ministrului afacerilor interne.
II. Soluția și Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prin raportare la obiectul cererii și la dispozițiile legale procedurale incidente, apreciază că este întemeiată și o va admite pentru argumentele în continuare prezentate.
Obiectul prezentei acțiunii îl constituie cererea de suspendare a executării Ordinului nr. II/396 din 14 februarie 2018 al ministrului afacerilor interne prin care s-a dispus trecerea în rezervă a domnului colonel A., ofițer specialist III în cadrul Unității Speciale de Aviație București a Inspectoratului General de Aviație al MAI.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.
Verificându-și competența de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa.
În raport de aceste prevederi legale, se reține că acțiunea dedusă judecății de către reclamantul A., nu face parte dintre cererile care sunt în competența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în primă instanță, astfel că va admite excepția necompetenței materiale.
Cu privire la instanța competentă material, Înalta Curte are în vedere că prin Recursul în interesul legii nr. 10/2018 s-a stabilit că militarii reprezintă o categorie aparte de funcționari publici, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 cu titlu de drept comun, cu consecința atragerii competenței secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în privința soluționării tuturor cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al acestora.
De asemenea, aceeași interpretare a fost dată și prin Decizia RIL nr. 23/2018, argumentele păstrându-și actualitatea și după adoptarea Codului administrativ, care la art. 536 - Competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public - redă identic conținutul art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Așadar, având în vedere că prezenta cauză privește raportul de serviciu al reclamantului, care este funcționar public cu statut special, față de prevederile legale mai sus-menționate și de interpretarea dată acestora de ICCJ în recursurile în interesul legii, Înalta Curte reține că revine tribunalului competența materială de soluționare a prezentei cauzei, în baza unor dispoziții speciale atributive de competență, nefiind incident art. 10 din Legea 554/2004 privind rangul autorității emitente și în condițiile în care nu se prevede altfel prin dispozițiile art. 54 alin. (3) din Regulamentul adoptat prin OMAI nr. 119/2016.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., republicat, va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și va trimite cererea de suspendare, spre competentă soluționare, Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza având ca obiect cererea de suspendare formulată de reclamantul A. împotriva Ordinului nr. II/396 din 14 februarie 2018 al ministrului afacerilor interne, către Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.