Decizia nr. 5840/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, suspendarea executării Ordinului ministrului afacerilor interne nr. II/396/14.02.2018 privind aplicarea sancțiunilor cu trecerea în rezervă a colonelului A., încadrat pe funcția de ofițer specialist principal (c.i. 6,22, clasa de salarizare: 75, gradul prevăzut al funcției: colonel) înscrisă la poziția 14 din Statul de organizare al Unității Speciale de Aviație București din cadrul Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne (necomunicat), începând cu data emiterii acestuia, 14.02.2018, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și repunerea reclamantului în toate drepturile bănești avute la data de 13.02.2018, data trecerii în rezervă, inclusiv compensarea drepturilor salariale de care reclamantul a fost privat începând cu data de 14.02.2018 până la data punerii în executare a hotărârii de suspendare - în sensul acordării tuturor drepturilor salariale cuvenite reclamantului începând cu data de 14.02.2018 și terminând cu data punerii în executare a hotărârii de suspendare a executării Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 11/396 din 14.02.2018, calculate ca și cum acesta ar fi fost prezent la program fără întrerupere, actualizate potrivit majorărilor sau indexărilor salariale - la care se adaugă dobânda legală și indexarea cu rata inflației calculate la cuantumul total al acestora.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 430 alin. (4) C. proc. civ., a constatat autoritatea de lucru judecat provizorie în raport de sentința civilă nr. 3708/20.09.2018 a Curții de Apel București, pronunțată în dosar nr. x/2018. În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a suspendat soluționarea cauzei, privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal atât reclamantul A., cât și pârâtul Ministerul Afacerilor Interne au declarat recurs. I.Ministerul Afacerilor Interne, prin motivele de recurs formulate, arată că în dosarul civil nr. x/2018, în care Ministerul Afacerilor Interne are calitatea de pârât în contradictoriu cu A., reclamantul, la data de 25.04.2018 a solicitat "suspendarea executării Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 11/396 din 14.02.2018 privind aplicarea sancțiunii cu trecerea în rezervă colonelului A. (...)". Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cereri de recurs, intimatul-reclamant A. a solicitat "suspendarea executării Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 11/396 din 14.02.2018 privind aplicarea sancțiunii cu trecerea în rezervă colonelului A. (...). Prin urmare, între obiectul prezentului dosar și cel din dosarul civil nr. x/2018, există identitate în ceea ce privește solicitarea intimatului-reclamant de suspendare a Ordinului m.a.i. nr. 11/396 din 14.02.2018. Astfel, prin încheierea din data de 11 decembrie 2018, Curtea de Apel București, în mod corect a reținut că, în temeiul art. 430 alin. (4) din C. proc. civ., există autoritate de lucru judecat provizorie în raport de sentința civilă nr. 3708 din 20.09.2018 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul civil nr. x/2018 Totodată, potrivit aceleiași încheieri, Curtea de Apel București a apreciat faptul că se impune ca în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. să suspende judecarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr. x/2018 Recurentul consideră nelegală soluția de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr. x/2018, întrucât, având în vedere caracterul absolut al excepției autorității de lucru judecat, este evident faptul că o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată. În opinia recurentului, indiferent de soluția pronunțată în dosarul civil nr. x/2018, respectiva hotărâre definitivă se va bucura de autoritate de lucru judecat față de obiectul prezentului dosar. Astfel, că urmare a constatării autorității de lucru judecat, fie ea și provizorie, instanța de judecată ar fi trebuit să respingă acțiunea intimatului-reclamant sub acest aspect. II.A., prin recursul incident, solicită anularea încheierii din 11 decembrie 2018 susținând că cererea de suspendare din dosarul x/2018, formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu are legătură cu dosarul nr. x/2018 ci cu cererea de anulare a actului administrativ formulată ulterior în dosarul nr. x/2018.

Apărările formulate în cauză Recurentul-reclamant A. și recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne au formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere următoarele considerente. Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul dosarului nr. x/2018 l-a constituit suspendarea executării și anularea ordinului nr. II/396/14.02.2018, ordin a cărui suspendare se solicită și în prezentul dosar. În dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința civilă nr. 3708/20.092018, prin care a respins ca inadmisibile, pentru lipsa plângerii prealabile, atât cererea de suspendare, cât și cererea de anulare, sentință care a fost recurată de reclamant, potrivit mențiunilor din sistemul Ecris. Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", ceea ce înseamnă că singura condiție impusă de legiuitor pentru a invoca efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este de a exista o legătură între cele două litigii. Totodată, art. 430 prevede la alin. (1) că: "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident, are de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată" iar la alin. (2) că: "Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă". Înalta Curte constată că soluția de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr. x/2018 este greșită, întrucât, având în vedere caracterul absolut al excepției autorității de lucru judecat, este evident faptul că o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată. În acest context, indiferent de soluția pronunțată în dosarul civil nr. x/2018, respectiva hotărâre definitivă se va bucura de autoritate de lucru judecat față de obiectul prezentului dosar. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile recurenților sunt întemeiate, motiv pentru care va casa sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.