ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.01.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 205/2004

HOTĂRÂRE
20.01.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 205/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 aprilie 2002 sub nr. 3434 pe

rolul Tribunalului București, M.G. a chemat în judecată Corpul Executorilor

Bancari din cadrul B. B.G.C.P. (în faliment) prin S.C. R.V.A. S.A., S.C.

P.C.M.C. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

– să anuleze procesul-verbal de

licitație încheiat în ziua de 21 martie 2002 în dosarul de executare nr.

658/2001 prin care a adjudecat definitiv imobilul în suprafață de 5000 mp

(tarlaua 22 parcela 443) situat în  comuna Voluntari;

- să oblige pe pârât să-i restituie suma de 1100 USD

pe care a depus-o la începutul licitației plus cheltuielile de judecată.

În motivarea cererii se arată că a adjudecat definitiv imobilul mai

înainte arătat pentru suma de 26.100 USD pe care nu a achitat-o.

Se mai arată că la încheierea

procesului-verbal și-a dat consimțământul însă acesta a fost obținut prin dol,

manoperele dolozive determinându-l să participe la licitație.

Tribunalul București, secția a

IV-a,  prin sentința civilă nr. 1422 din 26 septembrie 2002, a admis acțiunea,

a anulat procesul-verbal de licitație și a obligat pe pârât la restituirea

sumei de 1100 USD și la plata sumei de 2.848.000 lei cheltuieli de judecată

către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că în momentul organizării licitației, reclamantului nu i-au

fost aduse la cunoștință faptul că în legătură cu imobilul existau o serie de

litigii în care, pe de-o parte, se contestă faptul că imobilul ar fi

proprietatea exclusivă a lui D.S., iar pe de altă parte că aceasta nu avea

dreptul să împuternicească pe nimeni să vândă un bun propriu al soțului său.

Împotriva acestei sentințe a

instanței de fond a declarat apel pârâta prin lichidator invocând motive de

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de apel București, secția

a-III-a, prin decizia civilă nr. 85A din 14 februarie 2003 a respins ca

nefondat apelul reținând în esență că instanța de fond a reținut corect că

asupra reclamantului s-au folosit manopere dolozive care l-au determinat să

participe la licitație.

În acest sens se reține că dacă

reclamantul ar fi cunoscut despre existența litigiilor privind bunul vândut

prin licitație, precum și validitatea contractului de garanție, nu ar fi

participat la licitație.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta invocând ca temei prevederile art. 304 pct.  9 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că

instanțele de fond și apel au preluat susținerile reclamantului care nu se

bazau pe probele din dosar, că au fost lipsite de rol activ.

Se susține de asemenea că din actele

existente la dosar rezultă că vânzarea prin licitație s-a făcut în condițiile

legale în baza unei garanții reale – contractul de ipotecă și actul de

proprietate pe numele D.S., iar reclamantul s-a lăsat influiențat pe riscul său

de D.N.

Recursul nu este fondat.

Astfel urmează a reține că invocarea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca temei de casare a

deciziei nu are nici-un corespondent în motivarea recursului.

Temeiul invocat – pct. 9 al art. 304

temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

În legătură cu aceste ipoteze nu

există nici-o referire în susținerile făcute de către recurentă.

Criticile formulate în motivarea

recursului privesc modul de interpretare a probelor din dosar și lipsa rolului

activ al instanțelor; în consecință el ar putea eventual să fie încadrat în

pct. 11 al art.  304 C. proc. civ., text de lege care însă a fost abrogat prin

O.U.G. nr. 138/2000 deci nu mai poate fi analizat.

Astfel fiind, față de considerentele

mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de B. B.G.C.P.

SA prin lichidatori S.C. R.V.A. SA și S.C. P.C.M.C.  SRL împotriva deciziei  85

A din 14 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  20 ianuarie

2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-10-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4592/2005
și executorie în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 64/1995 republicată. S-a organizat a 2-a licitație de către lichidator, în urma refuzului SC V. SRL de a cumpăra la prețul de 916.808 dolari S.U.A., stabilit prin sentința nr. 756 din 2
ÎCCJ 2007-05-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1797/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2724 din 8 iunie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclaman
ÎCCJ 2005-03-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2374/2005
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 14551 din 14 noiembrie 2000, Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea formulată de reclamantul D.I.V., în contra
ÎCCJ 2003-04-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1542/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. „E.” SA București împotriva deciziei nr.217 din 23 mai 2002 a Curții de Apel București – secția a IV a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă S.C. „E.” SA București
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82852)
râții M.E., O.M. și B.N.P. D.M.D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pe pârâtele M.E. și O.M., în solidar, la plata sumei de 21.600 lei, reprezentând prețul de vânzare-cumpărare al imobilului situat în B
Sursă