ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5652/2022

Circumstanțele cauzei În ședința publică a Curții de Apel București din data de 03.02.2022, recurenții-pârâți Consiliul Local Mogoșoaia și Primarul Comunei Mogoșoaia A., prin avocat B., au formulat oral cerere de recuzare împotriva doamnei judecător C., potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., învederând că doamna judecător a avut un litigiu pe rolul Curții de Apel Ploiești în care doamna avocat B. a reprezentat partea adversă și a participat la dezbateri în acel litigiu. La data de 08.02.2022 a fost înregistrată la dosarul aflat pe rolul Curții de Apel București cererea scrisă de recuzare, în motivarea căreia recurenții-pârâți Consiliul Local Mogoșoaia și Primarul Comunei Mogoșoaia A. au arătat, în esență, că doamna avocat B., care reprezintă interesele acestora în prezenta cauză, a reprezentat și interesele D. în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Ploiești, în care doamna judecător C. s-a prezentat personal pentru a susține acțiunea formulată de aceasta în calitate de reprezentant legal al fiicei sale minore împotriva pârâților CNCD și D.. S-a mai arătat că prin sentința civilă nr. 156/23.08.2017, Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de magistratul C. în calitate de reprezentant legal al fiicei sale, iar această soluție a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia civilă nr. 2955/30.06.2020 a respins ca nefondat recursul formulat în cauză. Recurenții-pârâți au apreciat că există elemente care pot conduce către concluzia că imparțialitatea magistratului ar putea fi afectată, dată fiind implicarea pe care a dovedit-o magistratul în susținerea cauzei personale, dar și faptul că efectele soluției nefavorabile dispuse o priveau direct pe fiica doamnei judecător. Totodată, la data de 03.02.2022, doamna judecător C. a formulat cerere scrisă prin care a declarat că înțelege să se abțină de la soluționarea cauzei.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din data de 9 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins declarația de abținere formulată de dna judecător C., ca neîntemeiată, precum și cererea de recuzare formulată de recurenții-pârâți Consiliul Local Mogoșoaia și Primarul Comunei Mogoșoaia A. împotriva dnei judecător C., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din data de 9 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâții Consiliul Local Mogoșoaia și Primarul Comunei Mogoșoaia A. au formulat cerere de recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 raportat la art. 53 alin. (1) și (3) teza a II-a C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de recurs, casarea încheierii recurate și, în temeiul art. 179 alin. (3) și art. 53 C. proc. civ., casarea deciziei nr. 524 din 3 martie 2022 și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca recursul să fie rejudecat de un complet din care doamna judecător C. să nu facă parte. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenții-pârâți au arătat în esență că prin încheierea recurată au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Astfel, recurenții-pârâți au arătat că, deși judecătorul recuzat nu a avut un dosar în care să se judece în contradictoriu cu avocatul din prezenta cauză, acesta din urma acționând ca reprezentant convențional al părților în fiecare dintre cele două dosare, totuși s-a apreciat în mod greșit că nu există niciun dubiu cu privire la imparțialitatea doamnei judecător, în condițiile în care însăși doamna judecător a formulat cerere de abținere cu motivarea că imparțialitatea sa ar fi afectată în judecarea prezentei cauze. Totodată, au învederat natura și miza personală a dosarului nr. x/2017 pentru judecătorul recuzat, faptul că avocatul B. a condus ambele dosare, asigurând atât strategia în dosare, cât și reprezentarea la termenele de judecată, precum și împrejurarea că este de înțeles și justificat ca judecătorul recuzat să nu aibă o atitudine imparțială față de avocatul B., având în vedere că judecătorul recuzat a pierdut un dosar personal (înscrierea fiicei sale la cursurile D.) condus exclusiv de avocatul care reprezintă recurenții-pârâți și în prezenta cauză. Recurenții-pârâți au arătat că au făcut dovada împrejurărilor care justifică temerea privind atingerea adusă imparțialității instanței, situație în care încheierea recurată, prin care s-a respins cererea de recuzare formulată împotriva doamnei judecător C. este nelegală.

Apărările formulate în recurs 4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 12.07.2022, intimata-intervenientă U.A.T. Județul Ilfov a solicitat admiterea recursului declarat de recurenții-pârâți Consiliul Local Mogoșoaia și Primarul Comunei Mogoșoaia împotriva încheierii de ședință din 9 februarie 2022, casarea acestei încheieri, precum și a deciziei pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea întâmpinării, intimata intervenientă a invocat aceleași argumente ca și recurenții-pârâți, subliniind împrejurarea încălcării regulilor de procedură în condițiile în care însuși judecătorul recuzat a formulat cerere de abținere. 4.2. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 21 iulie 2022, intimații-reclamanți E., F. și G. au invocat excepția tardivității recursului în raport de dispozițiile art. 53 C. proc. civ., precum și excepția nulității acestuia pentru lipsa dovezii achitării taxei de timbru. Pe fond, intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că simpla împrejurare că doamna avocat B. a fost avocatul unei părți cu interese contrare într-un dosar personal al judecătorului recuzat nu implică per se prezumția de vrăjmășie, situația de fapt neputând fi încadrată în dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. În opinia intimaților-reclamanți, din punct de vedere obiectiv, în cursul judecății recursului, judecătorul recuzat și-a exercitat îndatoririle judiciare fără favoruri, subiectivism și prejudecăți, dovedind o conduită imparțială, astfel încât în mod legal a fost respinsă cererea de recuzare. 4.3. Prin întâmpinarea depusă la data de 1 august 2022, intimata-intervenientă Academia Română a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că argumentele invocate în recurs nu pot conduce la încadrarea situației de fapt în niciunul din motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 42 C. proc. civ., întrucât dosarul invocat de recurenți - 137/42/2017 - era soluționat definitiv la data deschiderii prezentei cauze, iar avocatul B. a acționat ca un simplu mandatar. În opinia intimatei-interveniente, nici împrejurarea că judecătorul recuzat a formulat o declarație de abținere ulterior formulării cererii de recuzare nu poate constitui un argument valabil în susținerea cererii de recuzare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 1 august 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 5 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. În ședința publică de la 16 noiembrie 2022, Înalta Curte a respins excepțiile invocate de intimații-reclamanți prin întâmpinare, respectiv excepția tardivității declarării recursului și excepția nulității pentru netimbrare, considerentele avute în vedere regăsindu-se în cuprinsul încheierii de ședință.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând legalitatea încheierii recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de Consiliul Local Mogoșoaia și Primarul Comunei Mogoșoaia A. este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurenții-pârâți Consiliul Local Mogoșoaia și Primarul Comunei Mogoșoaia în cursul judecării recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3246/2021 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2021 având ca obiect suspendare executare acte administrative, respectiv Hotărârile Consiliului Local nr. 59, nr. 60 și nr. 61 din data de 2 iulie 2021, au formulat cerere de recuzare împotriva doamnei judecător C., întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., învederând că doamna judecător a avut un litigiu pe rolul Curții de Apel Ploiești în contradictoriu cu D., aceasta din urmă fiind reprezentată de avocat B. care asigură și reprezentarea recurenților-pârâți din prezenta cauză. În esență, s-a arătat că, prin sentința civilă nr. 156/23.08.2017, Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de magistratul C. în calitate de reprezentant legal al fiicei sale, iar această soluție a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia civilă nr. 2955/30.06.2020 a respins ca nefondat recursul formulat de C.. Recurenții-pârâți apreciază că există elemente care pot conduce către concluzia că imparțialitatea magistratului ar putea fi afectată, dată fiind implicarea pe care a dovedit-o magistratul în susținerea cauzei personale, dar și faptul că efectele soluției nefavorabile dispuse o priveau direct pe fiica doamnei magistrat. Ulterior formulării orale a cererii de recuzare, la aceeași dată - 3.02.2022 - doamna judecător C. a formulat cerere scrisă prin care a declarat că înțelege să se abțină de la soluționarea prezentei cauze. În motivare, a arătat că într-o cauză personală în care a avut calitatea de reclamant partea adversă a fost reprezentată de același avocat care reprezintă în această cauză Consiliul Local Mogoșoaia și Primarul Comunei Mogoșoaia și nu dorește să existe vreun dubiu cu privire la imparțialitatea sa în prezenta cauză, în contextul în care doamna avocat a formulat cerere de recuzare în ceea ce o privește. Soluționând cu prioritate declarația de abținere, conform art. 48 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de apel a reținut că în cauză nu se poate vorbi de niciun element concret apt a aduce atingere prezumției de imparțialitate a judecătorului, întrucât litigiul care a format obiectul dosarului nr. x/2017 a fost soluționat în mod definitiv în urmă cu un an și jumătate, hotărârile judecătorești pronunțate în acel dosar bucurându-se de autoritatea de lucru judecat. Simplul fapt că la dezbaterile care au avut loc în luna august a anului 2017 în fața Curții de Apel Ploiești s-au prezentat atât doamna judecător C., pentru a susține acțiunea formulată de aceasta în calitate de reprezentant legal al fiicei sale minore, cât și doamna avocat B., care a reprezentat interesele unei părți adverse, nu poate justifica îndepărtarea doamnei judecător de la soluționarea prezentei cauze, această situație nefiind de natură a demonstra existența unor relații ori împrejurări care să pună sub semnul îndoielii obiectivitatea magistratului în soluționarea cauzei. În raport de aceste considerente, instanța de recurs, a respins ca neîntemeiată atât declarația de abținere, cât și cererea de recuzare. Soluția Curții de Apel nu este însușită de instanța de control judiciar întrucât reflectă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează incompatibilitatea relativă a judecătorului, în acord cu principiile stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și în aplicarea principiilor reglementate de art. 6 C. proc. civ., scopul acestora fiind asigurarea imparțialității și evitarea situației în care există elemente care nasc, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței. Astfel, conform art. 42 alin. (1) C. proc. civ. "Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații: (...) 13. atunci când există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa". Imparțialitatea, ca element al unui proces echitabil, reprezintă garanția încrederii justițiabililor în magistrați și instituțiile care realizează actul de justiție. Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute" și se stabilește pe baza unui demers subiectiv în cadrul căruia se acordă atenție convingerilor personale și comportamentului judecătorului, precum și unui demers obiectiv în cazul căruia se verifică dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în legătură cu imparțialitatea sa. În cadrul demersului subiectiv, principiul conform căruia o instanță trebuie considerată ca lipsită de prejudecăți sau părtinire este consacrat în jurisprudența CEDO, Curtea hotărând că imparțialitatea unui judecător trebuie presupusă până când apar dovezi în sens contrar (dacă un judecător a dat dovadă de ostilitate sau rea-voință din motive personale -a se vedea De Cubber împotriva Belgiei, 26 octombrie 1984). În ceea ce privește demersul obiectiv, este necesar să se stabilească dacă, spre deosebire de conduita judecătorului, există fapte verificabile care pot indica îndoieli privind imparțialitatea sa. Demersul obiectiv se axează în principal pe legăturile dintre judecător și alți actori implicați în procedură care justifică îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței și, în consecință, nu respectă normele din convenție conform demersului obiectiv. Prin urmare, este necesar să se stabilească punctual dacă legătura respectivă este de natură și în măsură să indice o lipsă de imparțialitate a instanței. În această privință, chiar și aparențele pot prezenta importanță, întrucât imparțialitatea nu este doar o chestiune de substanță, ci și de aparență, nefiind suficient doar să se facă dreptate, ci să se și vadă că s-a făcut dreptate. Așadar, judecătorul este ținut să adopte un comportament din care să rezulte chiar și aparența de imparțialitate (în sensul că aceasta este vizibilă pentru justițiabili), tocmai pentru a înlătura orice îndoială cu privire la îndeplinirea corectă a îndatoririlor profesionale, punctul de interes fiind reprezentat de încrederea pe care instanțele dintr-o societate democratică trebuie să o insufle populației. Or, în speță, calitatea de parte a judecătorului recuzat într-un dosar în care partea adversă a fost reprezentată de același avocat care reprezintă și recurenții-pârâți din prezenta cauză este de natură să justifice obiectiv îndoielile cu privire la imparțialitatea instanței, interacțiunea doamnei judecător cu avocatul părții adverse fiind una reală în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2017 Așa fiind, Înalta Curte, reținând că temerile recurenților-pârâți pot fi considerate justificate obiectiv, pentru a elimina orice aparență de parțialitate și a contribui, astfel, la promovarea încrederii pe care instanța dintr-o societate democratică trebuie să o insufle populației, Înalta Curte constată incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu privire la dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. și va admite recursul, iar, în baza art. 53 alin. (3) C. proc. civ., va casa încheierea recurată, constatând că în mod greșit recuzarea a fost respinsă ca neîntemeiată. Din punct de vedere procedural, față de prevederile imperative ale art. 48 alin. (2) din C. proc. civ., ca urmare a constatării greșitei aplicări a legii de către prima instanță raportat la constatarea cazului de incompatibilitate relativă, se impune soluționarea cu prioritate a incidentului procedural al abținerii, ca o consecință a casării încheierii recurate și a refacerii, conform art. 53 alin. (3) teza 1 C. proc. civ., a actelor de procedură efectuate în cauză. Întrucât completul de judecată care a analizat cererea de recuzare s-a raportat doar la capacitatea judecătorului recuzat de a soluționa în mod obiectiv cauza, fără să aibă în vedere impactul acestui fapt asupra încrederii publicului în actul de justiție efectuat de judecătorul cu privire la care există suspiciuni asupra aparenței sale de imparțialitate, casând încheierea recurată, Înalta Curte va reface, conform art. 53 alin. (3) teza 1 C. proc. civ., actele de procedură efectuate în cauză. Astfel, asupra cererii de abținere formulată de dna. judecător C., având în vedere jurisprudența CEDO prin care s-a statuat că în privința demersului obiectiv trebuie avută în vedere optica justițiabilului în cauză, respectiv percepția sa asupra aparenței de imparțialitate a judecătorului cauzei (a se vedea cauza Micallef împotriva Maltei, 15 octombrie 2009), Înalta Curte urmează a remedia neregularitatea generată de incompatibilitate. Or, dacă jurisprudența CEDO statuează că cerința privind inparțialitatea obiectivă a judecătorului, din punctul de vedere al unui observator extern, conferă o garanție suplimentară importantă, cu atât mai mult pot fi apreciate că sunt întrunite condițiile unei suspiciuni rezonabile de lipsă de imparțialitate în cazul în care însuși judecătorul cauzei confirmă afectarea imparțialității, prin declarația de abținere. Soluția se impune și din perspectiva perioadei de timp scursă de la data apariției cauzei care a stat la baza abținerii/recuzării și data la care este analizată imparțialitatea judecătorului. Este adevărat că obiecția își pierde treptat din putere odată cu trecerea timpului între evenimentul presupus a da naștere unui pericol de subiectivism și cauza în care s-a invocat obiecția, în speță cauza invocată de recurenții-pârâți fiind pornită în anul 2017 și soluționată definitiv de Înalta Curte prin decizia nr. 2955/30.06.2020. Sub aspectul perioadei de timp, C. proc. civ. face referire, în dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care pot fi aplicate având în vedere identitatea de rațiune și în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., la un termen de cel mult 5 ani, or în speță, de la data pronunțării deciziei în recurs au trecut mai puțin de 2 ani. În acest context, în baza art. 48 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., urmează a fi admisă cererea de abținere formulată de dna. judecător C., constatându-se astfel, incompatibilitatea doamnei judecător de a soluționa în recurs dosarul nr. x/2021, cererea de recuzare urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect. Admițând recursul, își vor găsi aplicare dispozițiile art. 179 alin. (3) C. proc. civ. ("desființarea unui act de procedură atrage și desființarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare"), în sensul că desființarea încheierii prin care s-a respins recuzarea va atrage desființarea de drept a deciziei civile nr. 524/3.03.2022 pronunțată ulterior de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, urmând a fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, doamna judecător C. urmând a se retrage de la soluționarea cauzei conform art. 51 alin. (6) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenții-pârâți Consiliul Local Mogoșoaia și Primarul Comunei Mogoșoaia A., va casa încheierea recurată și, rejudecând, va admite cererea de abținere formulată de dna. Judecător C., va respinge cererea de recuzare, ca rămasă fără obiect și va casa decizia nr. 524 din 03.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.