ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5874/2022

Ședința publică din data de 07 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 07.08.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate - Inspecția de Integritate, a solicitat instanței să dispună anularea raportului de evaluare nr. x/14.07.2020 emis de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 593 din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate cu sediul în București, ca neîntemeiată.

A admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de către intervenientul B..

A obligat reclamantul la plata către intervenientul accesoriu a cheltuielilor de judecată în valoare de 3000 de RON - onorariu de avocat.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 593 din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând, cu prioritate, excepția tardivității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat peste termenul legal, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

În materia contenciosului administrativ, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare"

Termenul de 15 zile stabilit prin textul legal menționat se calculează potrivit dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. care prevăd că atunci când "termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

Pe de altă parte, aliniatul 2 al aceluiași articol stabilește că, "în cazul în care ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează".

Din actele dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 25 iunie 2021, conform dovezii aflate la dosarul de fond al Curții de Apel București, recursul fiind declarat la data de 13 iulie 2021, potrivit ștampilei aplicate pe plicul aflat la dosarul de recurs.

Calculând termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamantul avea dreptul să declare recurs era cuprins între 25 iunie 2021 și 11 iulie 2021 inclusiv. Ultima zi, 11 iulie 2021, fiind duminică, zi nelucrătoare, termenul s-a prelungit până la data de 12 iulie 2021, dată la care s-a împlinit termenul de recurs.

Cum data de 13 iulie 2021, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, a depășit termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței, impus de lege, rezultă că recursul reclamantului este tardiv formulat.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Cum în cauză, recurentul-reclamant nu a invocat și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, din motive temeinic justificate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportate la cele ale art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

Luând act de cererea formulată de intimatul-intervenient de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de calea de atac exercitată, Înalta Curte, în raport de soluția prefigurată, constată că sunt îndeplinite cerințele art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. și o va admite ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului invocată de intimatul-intervenient B..

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței nr. 593 din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 2000 de RON către intimatul-intervenient B., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 decembrie 2022.