ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5436/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 mai 2018, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. și Y., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat:

(i) anularea Ordinului nr. 247/30.01.2018, privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților, astfel cum sunt prevăzute în Anexa la Ordin;

(ii) obligarea pârâtului să emită un alt ordin de salarizare care să țină cont de indemnizațiile de încadrare prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în Anexa V "Familia ocupațională de funcții bugetare Justiție și Curtea Constituțională" - Capitolul I "Indemnizația de încadrare pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți" - A. Indemnizația de încadrare (pentru judecători și magistrați-asistenți), fără discriminarea procurorilor.

Prin sentința civilă nr. 91 din 18 noiembrie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanți.

Împotriva sentinței civile nr. 91 din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul W., solicitând admiterea căii de atac și rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii.

Intimații-reclamanți și intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au depus întâmpinări față de recursul declarat în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

În motivarea recursului, după redarea petitelor acțiunii introductive, reclamantul a învederat că a formulat, alături de ceilalți reclamanți, cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor din Legea nr. 153/2017, Anexa V cap. I, lit. B) "Indemnizația de încadrare pentru procurori", prin raportare la lit. A) "Indemnizația de încadrare pentru judecători și magistrați asistenți". Această cerere a fost admisă de prima instanță, fiind sesizată Curtea Constituțională, care, la data de 23.06.2020, s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate, pe care a respins-o prin decizia nr. 450/2020. Întrucât, până la data formulării recursului, această decizie nu a fost motivată și publicată în Monitorul Oficial, reclamantul a concluzionat că sentința instanței de fond este neîntemeiată.

Pentru a aprecia că este îndeplinită cerința motivării recursului, este necesar ca criticile dezvoltate de reclamant să vizeze în mod concret raționamentul logico-juridic al instanței de fond, respectiv să combată cu argumente efective soluția dispusă în cauză; or, în calea de atac, reclamantul s-a rezumat la prezentarea petitelor acțiunii, precum și a obiectului și modului de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale, inclusiv a soluției dispuse de această curte, fără a detalia criticile sale raportate la hotărârea judecătorească recurată. Deși pare să considere că nelegalitatea sentinței atacate este legată de lipsa motivării deciziei Curții Constituționale, recurentul-reclamant nu înfățișează raționamentul care determină această legătură, respectiv cum este afectată, concret, soluția dispusă în cauză de nepublicarea motivării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial.

Înalta Curte reține că motivele pentru care se poate solicita casarea hotărârii sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate. Prin urmare, obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond și încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul W..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul W. împotriva sentinței civile nr. 91 din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.