ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5297/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.10.2021, sub nr. x/2021, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Direcția de Sănătate Publică Brașov, Municipiul Predeal prin Primar și Ministerul Sănătății a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: să constate refuzul pârâtei Direcția de Sănătate Publică Brașov de a-și îndeplini obligațiile privind obținerea și asigurarea plății serviciilor de carantină instituționalizată pe care le-a prestat în baza dispoziției acesteia; să oblige aceeași pârâtă să solicite Ministerului Sănătății decontarea sumei de 183.850 RON reprezentând prețul serviciilor de carantină instituționalizată pe care le-a prestat la cele două puncte de lucru din orașul Predeal; să o oblige să-i deconteze suma de 183.850 RON reprezentând cheltuieli aferente carantinei; să oblige pârâtul Municipiul Predeal prin Primar, ca în termen de maxim 3 zile de la data încasării sumei de la pârâta Direcția de Sănătate Publică Brașov, să-i achite această sumă, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 503 din 26 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Direcția de Sănătate Publică Brașov, Municipiul Predeal prin Primar și Ministerul Sănătății, în favoarea Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal.

În esență, a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, prin raportare la sediul reclamantei rezultat din extrasul nr. x emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, care este situat în municipiul Brăila, aflat în circumscripția Tribunalului Brăila, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe. În sprijnul acestei soluții a mai reținut că, deși reclamanta are două puncte de lucru în orașul Predeal, județul Brașov, acest aspect nu este de natură să conducă la o altă soluție având în vedere că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 face vorbire de sediul persoanei juridice și nu de punctele de lucru ale acesteia.

2.2. Prin sentința nr. 304/FCA/2022 din 5 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale; a declinat competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Direcția de Sănătate Publică Brașov, Municipiul Predeal prin Primar și Ministerul Sănătății, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Brăila și Tribunalul Brașov; a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Brăila a reținut că, raportat la suma pretinsă de reclamantă, care rezultă din trei facturi fiscale emise în baza a două contracte guvernate de dispozițiile Legii nr. 98/2016, competența teritorială de soluționare a cauzei se impune a se stabili în temeiul dispozițiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, și nu în temeiul Legii nr. 554/2004.

Astfel, a avut în vedere dispozițiile art. 53 din Legea nr. 101/2016 care prevăd o competență teritorială alternativă, precum și dispozițiile art. 116 din C. proc. civ., conform cărora alegerea de competență aparține reclamantei care, în speță, a exercitat-o, învestind Tribunalul Brașov cu cererea formulată. Ca urmare, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Brașov.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic.

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamanta A. S.R.L. vizează obligarea pârâtei Direcția de Sănătate Publică Brașov să solicite Ministerului Sănătății decontarea sumei de 183.850 RON reprezentând prețul serviciilor de carantină instituționalizată pe care le-a prestat la cele două puncte de lucru din orașul Predeal; obligarea acesteia să-i deconteze suma de 183.850 RON reprezentând cheltuieli aferente carantinei; precum și obligarea pârâtului Municipiul Predeal prin Primar, ca în termen de maxim 3 zile de la data încasării sumei de la pârâta Direcția de Sănătate Publică Brașov, să-i achite această sumă.

În fapt, între reclamantă și pârâtul Municipiul Predeal prin Primar s-a încheiat contractul nr. x/24.03.2020, modificat prin actul adițional nr. x, care a produs efecte până la data de 31.05.2020. Ulterior, între aceleași părți, a fost încheiat contractul nr. x/22.05.2020, care a avut valabilitate până la data de 15.12.2020.

Obiectul acestor contracte este decontarea cheltuielilor pentru carantina persoanelor care intră pe teritoriul României din zonele afectate de Covid-19, în temeiul art. 8 alin. (7) din O.U.G. nr. 11/2020. La alin. (9) al aceleiași ordonanțe legiuitorul a stabilit în sarcina Ministerului Sănătății, prin structurile proprii sau subordonate, ca până la aprobarea hotărârii Guvernului menționate la alin. (8), să achiziționeze prin negociere fără publicare prealabilă, conform art. 68 alin. (1) lit. f) coroborat cu art. 69 alin. (4) și art. 104 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016, bunurile și serviciile prevăzute la alin. (7) din O.U.G. nr. 11/2020.

Sumele de bani pretinse de reclamantă prin acțiunea introductivă reprezintă valoarea facturii fiscale nr. x/2020 emisă pentru luna mai a anului 2020, în aplicarea contractului nr. x/24.03.2020, modificat prin actul adițional nr. x, în vigoare în acea perioadă, precum și a facturilor fiscale nr. x/2020 și nr. y/2020 ce au fost emise în baza contractului nr. x/22.05.2020, fiind solicitate de parte în temeiul cadrului normativ menționat anterior.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Din examinarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor doveditoare, astfel cum s-a reținut și prin considerentele expuse supra, se constată că pretențiile reclamantei sunt generate de contractele nr. x/24.03.2020, modificat prin actul adițional nr. x, și nr. 5734/22.05.2020, încheiate în urma instituirii stării de urgență pe teritoriul României, cu pârâtul Municipiul Predeal prin Primar, ce au ca obiect obligația acesteia de a presta la cele două locații aflate în proprietatea sa, situate în localitatea Predeal, județul Brașov, incluse în lista oficială cu centrele de carantină, servicii de cazare, masă și carantină pentru persoanele asimptomatice, pentru personalul medico-sanitar confirmat cu Covid-19 sau care interacționează cu pacienți bolnavi de covid sau persoane confirmate cu forme ușoare ori asimptomatice. A susținut reclamanta că, pe lângă persoanele menționate, a găzduit și persoanele care nu au respectat măsura autoizolării la domiciliu, identificate de organele de poliție și de reprezentanții Direcției de Sănătate Publică Brașov, însă contravaloarea serviciilor prestate în privința acestora nu i-a fost decontată, deși a inițiat demersuri în acest sens la autoritățile publice competente.

Din contextul factual și normativ evidențiat rezultă indubitabil că pretențiile reclamantei derivă din contracte de achiziție publică de servicii, contracte a căror natură administrativă este de necontestat în cauză, fiind guvernate de prevederile Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, având în vedere că, așa cum reiese din art. 3 punctul III din contractul inițial, a fost încheiat prin negociere fără publicare, conform actului normativ amintit. În atare situație, competența de soluționare a cauzei se impune a se stabili prin raportare la normele legale speciale aplicabile litigiului, în speță dispozițiile Legii nr. 98/2016 și nu în raport cu Legea nr. 554/2004.

Însă, atât timp cât Legea nr. 98/2016 nu reglementează competența instanțelor judecătorești de soluționare a litigiilor având ca obiect executarea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, această competență fiind consacrată legislativ prin Legea nr. 101/2016 din 19 mai 2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, instanța competentă urmează a se determina prin aplicarea acestui din urmă act normativ.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare în perioada de referință, "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice." De asemenea, potrivit alin. (1

1

) al aceluiași text de lege: "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar la alin. (1

2

) legiuitorul a stipulat că "Acțiunile prevăzute la alin. (1) și (1

1

) se pot introduce și la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante."

Așadar, normele legale enunțate supra instituie o competență materială și teritorială alternativă în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia își are sediul/domiciliul reclamantul, respectiv în favoarea instanței de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante.

În egală măsură, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 116 din C. proc. civ., reținute și de către cea de-a doua instanță aflată în conflict, conform cărora: "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Cum pretențiile ce fac obiectul cauzei de față sunt solicitate în temeiul unui contract de achiziție publică încheiat între reclamantă și pârâtul Municipiul Predeal prin Primar, în calitate de autoritate contractantă, la cele două locații aflate în proprietatea reclamantei din municipiul Predeal, județul Brașov, contract guvernat de Legea nr. 98/2016 ce nu reglementează competența instanțelor judecătorești de soluționare a litigiilor având ca obiect executarea unor asemenea contracte, competența fiind consacrată legislativ prin Legea nr. 101/2016, care prevede o competență teritorială alternativă, și având în vedere că reclamanta A. S.R.L. a introdus acțiunea la Tribunalul Brașov, rezultă că acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

Prin urmare, nu pot fi reținute argumentele Tribunalului Brașov în sensul incidenței dispozițiilor Legii nr. 554/2004 în ceea ce privește aplicarea normelor de competență statuate prin art. 10 alin. (3) din lege, deoarece acestea reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, în speță dreptul special fiind reprezentat de prevederile Legii nr. 101/2016, care se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept conform căruia specialul derogă de la general, astfel încât ori de câte ori există norme derogatorii prevăzute în legi speciale incidente în cauză, acestea din urmă au întâietate.

Față de toate considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Predeal prin Primar, Direcția de Sănătate Publică Brașov și Ministerul Sănătății, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.