ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5295/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 21.05.2021, sub nr. x/2021, un număr de 85 de reclamanți, prin reprezentant Sindicatul Proeresis MP, domiciliați în mai multe județe, funcționari publici în unități de Parchet chemate în judecată ca pârâte (21 de unități de Parchet), au solicitat obligarea la calcularea și acordarea suplimentului postului de 25 % din salariul de bază brut lunar și a suplimentului treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază brut lunar, cu emiterea deciziilor de punere în aplicare a acestor suplimente, începând cu data de 09.04.2015 și până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant.

Prin cererea de intervenție în interes propriu, formulată în dosarul nr. x/2021, la 25.11.2021, reclamanții A., B. și C., toți trei angajați ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, domiciliați în municipiul Sfântu Gheorghe, prin același reprezentant-Sindicatul Proeresis MP, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, aceleași drepturi precum acelea din cererea principală, introductivă de instanță, anume calcularea și acordarea suplimentului postului de 25 % din salariul de bază brut lunar și a suplimentului treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază brut lunar, cu emiterea deciziilor de punere în aplicare a acestor suplimente, începând cu data de 09.04.2015 și până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui intervenient.

Prin încheierea din 31 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Argeș*, secția civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș, invocată de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea; au fost disjunse cererile formulate de reclamantul Sindicatul Proeresis MP, în numele și pentru membrii de sindicat, respectiv de către intervenienții domiciliați în județele Alba, Arad, Bihor, Brașov, Buzău, Caraș Severin, Cluj, Constanța, Covasna, Dâmbovița, Galați, Gorj, Harghita, Ilfov, Maramureș, Olt, Prahova, Satu Mare, Vâlcea, Teleorman, Timiș și municipiul București și s-a dispus formarea a 22 de dosare în care instanța s-a pronunțat asupra excepției de necompetență teritorială exclusivă, invocată din oficiu.

Totodată, s-a dispus continuarea judecății în cauza nr. 5041/109/2021 privind pe reclamantul Sindicatul Proeresis MP în numele și pentru membrii de sindicat domiciliați în județul Argeș, respectiv D., E., F. și G. și pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a fost fixat termen de judecată la data de 08.09.2022, cu citarea părților.

2.1. Prin sentința nr. 396 din 31 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, disjuns din dosarul nr. x/2021, Tribunalul Argeș*, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Proeresis MP, în numele și pentru membrii de sindicat A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, în favoarea Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție a apreciat, în esență, că în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora competența teritorială de soluționare a cauzei se ve respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces, în speță reclamanții funcționari publici A., B. și C. având domiciliul declarat în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna.

2.2. Prin sentința nr. 598 din 21 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Covasna, secția civilă-Completul de fond specializat în soluționarea cauzelor în materia contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența teritorială de soluționare a cererii de intervenție voluntară în interes propriu, formulată de reclamanții A., B. și C., toți trei prin reprezentant Sindicatul Proeresis MP, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, în favoarea Tribunalului Argeș-complet specializat în materia contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență, pentru a cărui soluționare a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În sprijinul soluției pronunțate Tribunalul Covasna a reținut că, față de dispozițiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de intervenție voluntară în interes propriu a intervenienților A., B. și C., care este o cerere incidentală (art. 30 alin. (6) C. proc. civ.), era în competența teritorială a Tribunalului Argeș, secția civilă-complet de contencios administrativ și fiscal, ca instanță competentă pentru cererea principală introdusă la data de 21.05.2021, înregistrată în dosarul nr. x/2021.

Totodată, a arătat că și în ipoteza de față, în care cei trei intervenienți au domiciliul în județul Covasna, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevede o competență teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul reclamantului (în speță Tribunalul Covasna), în baza art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., Tribunalul Argeș-complet de contencios administrativ și fiscal fiind competent și pentru judecata cererii lor incidentale, având în vedere că s-a prevăzut expres că cererea incidentală se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența teritorială a altei instanțe.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic.

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamanții A., B. și C., titularii cererii de intervenție în interes propriu formulate prin reprezentant, și anume Sindicatul Proeresis MP, în dosarul nr. x/2021, la data de 25.11.2021, vizează obligarea pârâților la calcularea și acordarea suplimentului postului de 25 % din salariul de bază brut lunar și a suplimentului treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază brut lunar, cu emiterea deciziilor de punere în aplicare a acestor suplimente, începând cu data de 09.04.2015 și până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecăruia dintre aceștia.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, în raport de cererea formulată de reclamanții-titulari ai cererii de intervenție în interes propriu, formulată prin reprezentant-Sindicatul Proeresis MP, și de domiciliul acestora, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie.

Tribunalul Argeș, secția civilă-complet specializat contencios administrativ și fiscal, prima instanță sesizată, a apreciat că în raport de prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A., B. și C., prin reprezentant-Sindicatul Peoereris MP, aparține Tribunalului Covasna, ținând cont de faptul că toți au domiciliul în municipiul Sfântul Gheorghe, județul Covasna.

În schimb, Tribunalul Covasna, secția civilă-Completul de fond specializat în soluționarea cauzelor în materia contencios administrativ și fiscal a apreciat că în prezenta cauză competența de soluționare a cauzei se stabilește cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., față de împrejurarea că reclamanții din prezenta cauză sunt titularii unei cereri de intervenție voluntară în interes propriu, cerere incidentală conform art. 30 alin. (6) din C. proc. civ., fiind în competența teritorială a Tribunalului Argeș, secția civilă-complet specializat contencios administrativ și fiscal, ca instanță competentă pentru cererea principală introdusă la data de 21.05.2021 și înregistrată în dosarul nr. x/2021.

Față de obiectul cererii deduse judecății prin acțiunea formulată de reclamanții din prezenta cauză, funcționari publici angajați în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, care configurează existența unui litigiu de contencios administrativ, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, în materie de competență materială, dispozițiile speciale ale art. 536 din Codul administrativ, iar în materie de competență teritorială, dispozițiile de drept comun prevăzute la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."

Competența stabilită de textul de lege anterior citat este una teritorială absolută, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente.

De asemenea, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: "Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Având ca reper aceste prevederi legale Înalta Curte reține că, deși prin acțiunea introductivă se urmărește plata unor drepturi bănești în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Proeresis MP nu are calitatea de reclamant, ci pe aceea de reprezentant al acestora (aspect ce rezultă și din modalitatea de redactare a cererii de intervenție în interes propriu deduse judecății, formulată de Sindicatul Proeresis MP în numele și pentru A., B. și C.), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat indicați, deoarece aceștia au calitatea de titulari ai drepturilor pretinse, precum și interesul promovării acțiunii.

Prin urmare, deși anterior modificării aduse prin Legea nr. 212/2018, dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu făceau distincție după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, ulterior acestui moment, forma textului de lege în vigoare la data introducerii acțiunii de față, respectiv alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, care a fost introdus prin Legea nr. 212/2018, prevede în mod expres că de la normele privind competența teritorială exclusivă nu se poate deroga nici în ipoteza în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Pe de altă parte este de observat că, într-adevăr, cererea de intervenție în interes propriu, formulată de Sindicatul Proeresis MP în numele și pentru membrii săi A., B. și C., are caracterul unei cereri incidentale, caracter dobândit ca urmare a faptului că acești terți au preferat să invoce pretinsele lor drepturi în litigiul pendente, cererea de intervenție devenind astfel o cerere care se grefează pe cererea principală. Însă, această cerere fiind, în principiu, o veritabilă cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva părților inițiale, intervenția voluntară principală poate fi soluționată și independent de cererea inițială, atât timp cât terțul intervenient poate să își formuleze pretenția și separat, pe cale principală, de esența intervenției voluntare principale fiind invocarea de către terț a unui drept propriu, fără a fi necesar să existe identitate între dreptul pretins de terț și dreptul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată.

Ca urmare, nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 123 C. proc. civ., care reglementează un caz de prorogare legală a competenței, întrucât nu este obligatorie soluționarea împreună a cererii formulate de intervenienți și a cererii principale pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 123 coroborate cu cele ale art. 66 din C. proc. civ.. În situația dedusă judecății competența soluționării cauzei urmează a se stabili prin raportare la normele legii speciale a contenciosului administrativ, care prevăd o competență teritorială absolută.

În altă ordine de idei, este de observat că intervenția voluntară principală constituie un incident procedural ce determină lărgirea cadrului procesual, de regulă, din punct de vedere al părților, în speță terții intervenienți principali având domiciliul declarat în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna, element în virtutea căruia s-a dispus disjungerea cererii formulate de aceștia în dosarul nr. x/2021, formarea unui nou dosar înregistrat sub nr. x/2022, precum și declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Potrivit art. 87 din C. civ.: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", dovada domiciliului făcându-se, potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (1) din același C. civ., cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

În concluzie, domiciliul reclamanților în raport de care se va stabili competența instanței de judecată, din punct de vedere teritorial, este cel care rezultă din adeverințele eliberate de angajator, precum și din copiile actelor de identitate, înscrisuri atașate la dosarul Tribunalului Argeș, filele x, care atestă că aceștia au domiciliul legal în municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna.

Față de argumentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă-Completul de fond specializat în soluționarea cauzelor în materia contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Proeresis MP pentru A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă -Completul de fond specializat în soluționarea cauzelor în materia contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.