ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5206/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. x/2022, ca urmare a disjungerii cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Sindicatul Proeresis MP, în numele și pentru A. în dosarul nr. x/2021, s-a solicitat obligarea pârâților la recalcularea salariului de bază brut lunar și a celorlalte drepturi aferente, cu luarea în considerare a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești altor funcționari publici din cadrul aceleiași familii ocupaționale, respectiv suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 09.04.2015, raportat și la data începerii activității în cadrul pârâților, în temeiul O.U.G. nr. 83/2014 și O.U.G. nr. 57/2015 și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al reclamantului - membru de sindicat.

Prin sentința nr. 406 din data de 31 mai 2022 Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Proeresis MP, în numele și pentru membrul de sindicat A. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Î.C.C.J - DNA, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J - DIICOT, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, în favoarea Tribunalului Olt, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că dispozițiile art. 366 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu prevăd instanța competentă teritorial să soluționeze cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, iar în acest context devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ - art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său.

Prin sentința nr. 429 din data de 20 septembrie 2022 Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul Sindicatul Proeresis MP, în numele și pentru A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - DNA, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - DIICOT, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că Tribunalul Argeș s-a declarat competent să soluționeze acțiunea principală, ce face obiectul cauzei nr. 5041/109/2021, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 66 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., acesta este competent să soluționeze și cererea incidentală formulată în aceeași cauză. Deși a dispus disjungerea cererii de intervenție în interes propriu, Tribunalul Argeș rămâne în continuare competent să soluționeze cererea de intervenție, chiar dacă cererea incidentală ar fi atras competența de soluționare a Tribunalului Olt dacă ar fi fost introdusă pe cale principală.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamantul A., titular al cererii de intervenție în interes propriu formulate prin reprezentant Sindicatul Proeresis MP în dosarul nr. x/2021, vizează obligarea pârâților la calcularea și acordarea suplimentului postului de 25 % din salariul de bază brut lunar și a suplimentului treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază brut lunar, cu emiterea deciziilor de punere în aplicare a acestor suplimente, începând cu data de 09.04.2015 și până la încetarea raportului de serviciu.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, în raport de cererea formulată de reclamantul-titular al cererii de intervenție în interes propriu și de domiciliul acestuia, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie.

Față de obiectul cererii deduse judecății, care configurează existența unui litigiu de contencios administrativ, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, în materie de competență materială, dispozițiile speciale ale art. 536 din Codul administrativ, iar în materie de competență teritorială, dispozițiile de drept comun prevăzute la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora: "Reclamantul persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."

Competența stabilită de textul de lege anterior citat este una teritorială absolută, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente.

De asemenea, înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: "Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Având ca reper aceste prevederi legale, Înalta Curte reține că, deși prin acțiunea introductivă se urmărește plata unor drepturi bănești în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Proeresis MP nu are calitatea de reclamant, ci pe aceea de reprezentant al acestora (aspect ce rezultă și din modalitatea de redactare a cererii de intervenție în interes propriu deduse judecății, formulată de Sindicatul Proeresis MP în numele și pentru A.), iar calitatea de reclamant revine membrului de sindicat, deoarece acesta are calitatea de titular al drepturilor pretinse, precum și interesul promovării acțiunii.

Prin urmare, deși anterior modificării aduse prin Legea nr. 212/2018, dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu făceau distincție după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, ulterior acestui moment, forma textului de lege în vigoare la data introducerii acțiunii de față, respectiv alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, care a fost introdus prin Legea nr. 212/2018, prevede în mod expres că de la normele privind competența teritorială exclusivă nu se poate deroga nici în ipoteza în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Pe de altă parte este de observat că, într-adevăr, cererea de intervenție în interes propriu, formulată de Sindicatul Proeresis MP, în numele și pentru membrul A., are caracterul unei cereri incidentale, caracter dobândit ca urmare a faptului că acest terț a preferat să invoce pretinsele drepturi în litigiul pendente, cererea de intervenție devenind astfel o cerere care se grefează pe cererea principală.

Insă, această cerere fiind, în principiu, o veritabilă cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva părților inițiale, intervenția voluntară principală poate fi soluționată și independent de cererea inițială, atât timp cât terțul intervenient poate să își formuleze pretenția și separat, pe cale principală, de esența intervenției voluntare principale fiind invocarea de către terț a unui drept propriu, fără a fi necesar să existe identitate între dreptul pretins de terț și dreptul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 123 C. proc. civ., care reglementează un caz de prorogare legală a competenței, întrucât nu este obligatorie soluționarea împreună a cererii formulate de intervenient și a cererii principale pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 123 coroborate cu cele ale art. 66 C. proc. civ.. In situația dedusă judecății competența soluționării cauzei urmează a se stabili prin raportare la normele legii speciale a contenciosului administrativ, care prevăd o competență teritorială absolută.

In altă ordine de idei, este de observat că intervenția voluntară principală constituie un incident procedural ce determină lărgirea cadrului procesual, de regulă, din punct de vedere al părților. În speță, terțul intervenient principal are domiciliul declarat în municipiul Slatina, jud. Olt, element în virtutea căruia s-a dispus disjungerea cererii formulate de acesta în dosarul nr. x/2021, formarea unui nou dosar înregistrat sub nr. x/2022, precum și declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Potrivit art. 87 C. civ.: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", dovada domiciliului fâcându-se, potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (1) din același C. civ., cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. În concluzie, domiciliul reclamantului în raport de care se va stabili competența instanței de judecată, din punct de vedere teritorial, este cel care rezultă din copia actului de identitate - fia 16 dosar Tribunalul Argeș, care atestă că acesta are domiciliul legal în municipiul Slatina, jud. Olt.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Proeresis MP, pentru A., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T., Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. și Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 3 noiembrie 2022.