ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5241/2022

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21.05.2021 sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul Sindicatul PROERESIS MP în numele și pentru 85 de membri de sindicat (funcționari publici angajați ai unităților de parchet) a chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Vâlcea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- obligarea pârâților la recalcularea salariului de bază brut lunar și a celorlalte drepturi aferente, cu luarea în considerare a drepturilor salariate recunoscute prin hotărâri judecătorești altor funcționari publici din cadrul aceleiași familii ocupaționale, respectiv suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază brut lunar și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 09.04.2015, raportat și la data începerii activității în cadrul pârâților, în temeiul O.U.G. nr. 83/2014, cu modificările și completările ulterioare și al O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările și completările ulterioare și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant - membru de sindicat;

- obligarea pârâților la plata sumelor constând în diferența dintre drepturile salariale stabilite cu luarea în considerare a drepturilor salariate recunoscute prin hotărâri judecătorești altor funcționari publici din cadrul aceleiași familii ocupaționale, respectiv 25% suplimentul postului și 25% suplimentul treptei de salarizare și salariul de încadrare brută lunară și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 09.04.2015, raportat și la data începerii activității în cadrul pârâților, sume actualizate cu indicele de inflație și cu adăugarea dobânzii legale penalizatoare și remuneratorie, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective;

- obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la emiterea deciziei în sensul punerii în aplicare a celor solicitate la pct. 1 și 2, începând cu data de 09.04.2015 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant - membru de sindicat.

Prin încheierea de ședință din data de 31.05.2022 pronunțată în dosar nr. x/2021, Tribunalul Argeș a disjuns cererile formulate de reclamantul SINDICATUL PROERESIS MP în numele și pentru membrii de sindicat, respectiv de către intervenienții domiciliați în județele Alba, Arad, Bihor, Brașov, Buzău, Caraș Severin, Cluj, Constanța, Covasna, Dâmbovița, Galați, Gorj, Harghita, Ilfov, Maramureș, Olt, Prahova, Satu Mare, Vâlcea, Teleorman, Timiș și mun. București și a dispus formarea a 22 de dosare în care instanța se va pronunța asupra excepției de necompetență teritorială exclusivă, invocată din oficiu.

2.1. Prin sentința civilă nr. 400/31.05.2022 pronunțată în dosar nr. x/2022 a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș, invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cauzei privind reclamantul Sindicatul Proeresis MP, în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Î.C.C.J - DNA, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J - DIICOT, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

La pronunțarea acestei hotărâri, Tribunalul Argeș a avut în vedere dispozițiile art. 366 și 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, reținând totodată că, întrucât dispozițiile art. 536 nu prevăd care este instanța competentă teritorial să soluționeze cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data începerii procesului, și anume dispozițiile art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său.

De asemenea, art. 10 alin. (4) din aceeași lege, în actuala redactare, stabilește că se va respecta competența de soluționare a cauzei și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces.

2.2. Prin sentința nr. 787 din data de 13 septembrie 2022, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL PROERESIS MP în numele și pentru membrii de sindicat C., B., A., D. în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ICCJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ICCJ-DIICOT, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ICCJ-DNA în favoarea Tribunalului Argeș; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

La pronunțarea acestei hotărâri, Tribunalul Brașov a reținut că, atâta vreme cât a fost dedusă judecății o acțiune unică, prin care s-au pretins aceleași drepturi salariale, în speță este vorba de o coparticipare procesuală facultativă, reglementată de art. 59 C. proc. civ.

Tribunalul a apreciat că luarea măsurii disjungerii nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la prezenta instanță.

De vreme ce, la data învestirii sale cu soluționarea litigiului, Tribunalul Argeș a fost legal sesizat, conform art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare raportat la art. 59 C. proc. civ. și la domiciliile membrilor de sindicat din Argeș, măsura disjungerii nu putea conduce la pierderea competenței și la o legală învestire a Tribunalului Brașov.

În plus, măsura disjungerii a fost pusă în discuție la al treilea termen de judecată cu procedură legal îndeplinită (26.05.2022), în condițiile în care la 2 termene de judecată anterioare procedura de citare fusese legal îndeplinită (20.01.2022 și 10.03.2022), fără ca instanța să se constate necompetentă pentru soluționarea cauzei, aspect care prin raportare la art. 130 alin. (2) C. proc. civ. (potrivit căruia necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți sau de judecător la primul termen de judecată la are părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii) atrage concluzia stabilirii definitive a competenței în favoarea Tribunalului Argeș la termenul de judecată din 26.01.2022.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea dedusă judecății reclamanții, în calitate de funcționari publici, au solicitat obligarea pârâților la recalcularea salariului de bază brut lunar și a celorlalte drepturi aferente, cu luarea în considerare a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești altor funcționari publici din cadrul aceleiași familii ocupaționale, respectiv suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază brut lunar și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 09.04.2015, raportat și la data începerii activității în cadrul pârâților, în temeiul O.U.G. nr. 83/2014, cu modificările și completările ulterioare și al O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările și completările ulterioare și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant - membru de sindicat; obligarea pârâților la plata sumelor constând în diferența dintre drepturile salariale stabilite cu luarea în considerare a drepturilor salariate recunoscute prin hotărâri judecătorești altor funcționari publici din cadrul aceleiași familii ocupaționale, respectiv 25% suplimentul postului și 25% suplimentul treptei de salarizare și salariul de încadrare brută lunară și drepturile salariate încasate efectiv, începând cu data de 09.04.2015, raportat și la data începerii activității în cadrul pârâților, sume actualizate cu indicele de inflație și cu adăugarea dobânzii legale penalizatoare si remuneratorie, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective; obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la emiterea deciziei în sensul punerii în aplicare a celor solicitate la pct. 1 și 2, începând cu data de 09.04.2015 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant - membru de sindicat.

Cu alte cuvinte, obiectul acțiunii exprimat prin capetele de cerere reprezintă pretenții ale reclamanților ce decurg din raportul lor de serviciu.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțe se referă la stabilirea competenței materiale și teritoriale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Conform art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Înalta Curte constată că pentru soluționarea acestor tipuri de acțiuni competența de soluționare aparține completurilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcționar public.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 21.05.2021), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de față, deși prin acțiunea pendinte se urmărește plata unor drepturi bănești în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Proeresis MP nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă și din petitul acțiunii deduse judecății), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat titulari ai drepturilor pretinse, interesul promovării acțiunii aparținând acestora.

Înalta Curte, având în vedere că reclamanții au solicitat plata unor drepturi bănești, izvorâte din raporturi de muncă, precum și faptul că aceștia au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Brașov, constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Proeresis MP în numele și pentru membrii de sindicat C., B., A., D. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DNA în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 noiembrie 2022.