ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5265/2022

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2022

Deliberând asupra prezentei contestații în anulare, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Decizia contestată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal la data de 10 februarie 2016, sub nr. x/2016 (urmare declinărilor succesive de la Judecătoria Iași, secția civilă și Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 10328 din 22 septembrie 2015, respectiv sentința nr. 1621/CA din 4 decembrie 2015), reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Dancu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, obligarea pârâtei la predarea efectivă a suprafeței de 18 ha teren.

Prin sentința nr. 87 din 23 mai 2017, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Dancu în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, a obligat pârâta să predea efectiv reclamantei suprafața de 16,2425 ha teren situat pe raza comunei Holboca, județul Iași. Totodată, a obligat reclamanta să achite diferență de onorariu de expert în sumă de 1.577 RON.

Prin Decizia nr. 6424 din 2 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâta Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței nr. 87 din 23 mai 2017 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Dancu ca neîntemeiată.

I.2. Contestația în anulare formulată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 6424 din 2 decembrie 2020, a formulat contestație în anulare reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Dancu, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021.

A solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei atacate și, în rejudecare, respingerea recursului, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

În esență, a arătat contestatoarea că, deși prin sentința primei instanțe i s-a admis acțiunea, iar în considerentele deciziei instanța de recurs a arătat că acesta este nefondat, în dispozitiv s-a consemnat admiterea recursului.

În cadrul contestației în anulare a formulat și cerere de repunere în termen, motivat de faptul că decizia din recurs a fost pronunțată la data de 2 decembrie 2020, însă a fost comunicată în 10 decembrie 2021, cu depășirea termenului de 1 an de declarare a căii de atac prevăzut de art. 506 din C. proc. civ.

I.3. Apărările intimatei

Intimata pârâtă, deși a fost legal citată și i s-a comunicat în termenul legal o copie a contestației în anulare, nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Cu prioritate, în ceea ce privește cererea de repunere în termenul de exercitare a căii extraordinare de atac, se reține că, potrivit art. 506 din C. proc. civ., "(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă. (2) Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulității acesteia".

Pe de altă parte, art. 186 din același act normativ prevede că "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

În speță, partea a formulat și motivat calea de atac la data de 27.12.2021, cu depășirea termenului maxim de 1 an stabilit de art. 506 din C. proc. civ., calculat de la data rămânerii definitive a deciziei contestate (2.12.2020), dar în termenul prevăzut de art. 186 alin. (2) din același cod. Având în vedere că motivul de contestație - eroarea materială care a afectat considerentele și dispozitivul deciziei instanței de recurs - a fost cunoscut abia la data comunicării deciziei motivate (10.12.2021), Înalta Curte apreciază că se justifică repunerea contestatoare în termenul de exercitare și motivare a căii extraordinare a căii de atac, astfel că va dispune această măsură.

Pe fondul contestației în anulare, se reține incidența dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ., în conformitate cu care "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (…); 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (…)".

Analizând decizia contestată, instanța constată o contradicție totală între dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia.

Astfel, deși în dispozitiv se menționează că se admite recursul declarat de pârâta ADS și se casează sentința recurată, cu mențiunea respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, considerentele expun integral analiza și raționamentul juridic al instanței de recurs, care și antamează soluția de respingere a recursului ca nefondat.

Or, Înalta Curte reține că, în privința hotărârilor supuse recursului, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. arată că situația în care hotărârea cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii constituie motiv de casare de către instanța de recurs a hotărârii de fond.

Corelativ, în cazul hotărârilor pronunțate în recurs și care cuprind o motivare aflată în contradicție cu dispozitivul, corectarea erorii materiale căreia i se circumscrie o astfel de contradicție vădită nu s-ar putea face decât pe calea contestației în anulare prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În prezentul context factual, Înalta Curte arată că sintagma "eroare materială" trebuie înțeleasă în sens larg, o interpretare prea restrictivă fiind de natură să vatăme părțile litigante în dreptul lor de a cunoaște motivele pentru care instanța de recurs a adoptat o anumită soluție și pentru care au fost înlăturate apărările formulate, o hotărâre ce nu indică motivele care au condus la pronunțarea unei soluții sau care indică motive în totală contradicție cu soluția pronunțată echivalând cu o hotărâre dată în mod arbitrar, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În consecință, constatând că în speță sunt aplicabile prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare, va desființa Decizia nr. 6424 din 2 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016, procedând în baza art. 508 alin. (3) din Cod la fixarea unui nou termen de judecată pentru rejudecarea recursului, cu legala citare a părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu unanimitate:

Admite cererea de repunere în termen.

Repune contestatoarea în termenul de exercitare a căii extraordinare de atac.

Cu majoritate:

Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Dancu.

Anulează Decizia nr. 6424 din 2 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

Fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 07.06.2023, cu citarea părților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2022.