ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5122/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București în data de 22 august 2017, modificată la data de 22 noiembrie 2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și ANAF - Direcția de Soluționare a Contestațiilor:

I. În principal,

(1) Anularea Deciziei privind soluționarea contestației nr. 817623/24.03.2017 emisă de către Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București și comunicată reclamantei la data de 03.04.2017 prin care a fost respinsă contestația fiscală formulată de societate, ca netemeinică și nelegală;

(2) Anularea Adresei nr. x/09.11.2016 emise de către AFCMB și comunicată societății la data de 22.11.2016 prin care a fost respinsă cererea de restituire a sumelor achitate de societate fără a fi însă datorate, în lipsa unui titlu de creanță;

(3) Soluționarea în fond a contestației fiscale în temeiul art. 281 alin. (5) Noul Codul de procedură fiscală și, în consecință, să recunoască dreptul societății la restituirea sumei de 17.551.019,79 RON ca fiind achitată la bugetul de stat fără existența unui titlu de creanță în conformitate cu dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală;

(4) Obligarea pârâtei AFCM la restituirea efectivă a sumei de 17.551.019,79 RON aferentă plăților efectuate de către societate la bugetul de stat fără existența unui titlu de creanță;

II. În subsidiar,

(1) Anularea Deciziei de soluționare prin care a fost respinsă contestația fiscală formulată de societate, ca nelegală - fiind emisă de către un organ necompetent;

(2) Obligarea pârâtei Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea contestației fiscale formulate de societate și înregistrată la AFCMB sub numărul x/22.12.2016 în termen de 15 zile de la pronunțare conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sub sancțiunea plății de penalități de 1.000 RON pe zi de întârziere prevăzute la art. 24 alin. (3) raportat la art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

III. Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2 Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 5487 din 19 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea în contencios administrativ și fiscal, modificată, formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și ANAF - Direcția de Soluționare a Contestațiilor, având ca obiect "anulare act administrativ".

Au fost anulate Decizia nr. 817623/24.03.2017 de soluționare a contestației și Adresa nr. x/09.11.2016 de respingere a cererii de restituire.

A fost obligată pârâta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București la restituirea către reclamantă a sumei de 17.551.019,79 RON.

A fost obligată pârâta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București să achite reclamantei suma de 22.473 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 5487 din 19 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4 Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Prin decizia nr. 953 din 17 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017 s-a constatat nul recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 5487 din 19 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. A fost respins recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat și au fost obligate recurentele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 7.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 953 din 17 februarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acestei căi de atac, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului formulat în cauză.

2.1 Motivele contestației în anulare

În opinia contestatoarei soluția de anulare a recursului formulat de ANAF este rezultatul unor erori materiale, instanța de fond reținând în mod eronat că recursurile pârâtelor nu conțin veritabile critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

S-a susținut că recursul ANAF a fost motivat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, iar din economia acestui text de lege nu rezultă că ar trebui indicate cu exactitate normele legale încălcate de instanță, din lecturarea recursului formulat de ANAF rezultând fără echivoc care sunt normele legale pe care instanța de fond le-a încălcat în soluționarea cauzei.

S-a mai arătat că ANAF a criticat sentința de fond sub toate aspectele, în sensul că instanța nu a aplicat legislația arătată în apărările legate de calitatea procesuală pasivă a instituției în prezenta cauză.

În legătură cu referirile instanței de recurs la faptul că asupra excepției invocate instanța de fond s-a pronunțat printr-o încheiere, precizează contestatoarea că respectiva încheiere face corp comun cu hotărârea atacată, astfel încât nu poate fi reținută nulitatea recursului din această perspectivă.

Consideră că dispoziția referitoare la nulitatea recursului este rezultatul unei erori materiale și în considerarea faptului că este vorba de o excepție de ordine publică, care putea fi invocată în orice fază procesuală, chiar din oficiu de către instanță.

Concluzionând, apreciază că recursul formulat în cauză cuprinde motive de nelegalitate, criticile expuse încadrându-se în mod clar în motivele de casare prevăzute de C. proc. civ.

În drept cererea a fost întemeiată pe depozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

2.2 Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la data de 13 octombrie 2022, intimata A. S.R.L., a solicitat respingerea cererii, în principal ca tardiv formulată, iar în subsidiar ca inadmisibilă față de faptul că ANAF nu a invocat veritabile erori materiale, conform celor prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În ceea ce privește caracterul nefondat al contestației în anulare, intimata consideră că prin cererea contestatoarei se tinde la o cenzurare a deciziei din recurs în afara cadrului normativ, criticile formulate împotriva deciziei fiind în principal inadmisibile iar în subsidiar lipsite de temei.

2.3 Procedura de soluționare a contestației în anulare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluția din data de 4 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 2 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Cu titlu prealabil Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare, astfel cum a fost invocată de intimata A. S.R.L. în cuprinsul întâmpinării, întrucât singura condiție de admisibilitate ce se impune a fi îndeplinită în cadrul contestației în anulare speciale prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ. este aceea ca hotărârea atacată să fie pronunțată de instanța de recurs, condiție îndeplinită în prezenta cauză, decizia nr. 953 din 17 februarie 2022 fiind pronunțată de instanța de recurs în cadrul recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5487 din 19 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Examinând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate, cu apărările formulate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele în continuare arătate.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Conform art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., invocat drept temei al contestației în anulare:

"Art. 503 alin. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

(…) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;(…)".

Cu referire la acest motiv de contestație în anulare, în doctrină s-a reținut că textul de lege se referă la noțiunea de eroare materială "în sensul de greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale - cum ar fi respingerea recursului în mod greșit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, soluționarea recursului în absența motivelor de recurs, care nu au fost transmise de instanța a cărei hotărâre se atacă, mențiuni greșite referitoare la incidentele procedurale, pronunțarea asupra altei hotărâri decât cea atacată, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale".

De asemenea, tot în doctrină, s-a afirmat că motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. din 2010 reprezintă o preluare a motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza întâi din C. proc. civ. de la 1865, cu deosebirea că noțiunea de "greșeală materială" a fost înlocuit cu noțiunea de "eroare materială".

Or, în practica judiciară, cu referire la noțiunea de "greșeală materială" în sensul prevederilor art. 318 teza întâi din C. proc. civ. de la 1865, s-a reținut, de asemenea, că are în vedere aspecte formale ale judecății, un "defect fundamental", care să fie de natură a conduce în mod automat, fără excepție, la o altă dezlegare a pricinii în recurs. Sunt asemenea greșeli materiale cele menționate anterior - greșita anulare a cererii, ca netimbrată; greșita respingere a recursului, ca tardiv formulat - în absența cărora dezlegarea dată de instanță ar fi fost cu totul alta.

În speță, se observă că instanța de recurs a constatat nul recursul declarat de ANAF împotriva hotărârii instanței de fond, reținând că susținerile acesteia sunt preluate fidel din întâmpinarea depusă la dosarul de fond și privesc în mare parte excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, precum și că susținerea că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra excepției este neîntemeiată întrucât instanța de fond a respins excepția invocată prin încheierea din 7 februarie 2018.

Înalte Curte reține că aspectele invocate de contestatoarea din prezenta cauză nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială" în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât, în realitate, prin motivele indicate, aceasta invocă o pretinsă greșeală de judecată, tinzând de fapt să obțină o nouă judecată a cauzei sub aspectul aplicării dispozițiilor incidente în raport cu circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, ceea ce excede controlului realizat de instanță pe calea contestației în anulare.

Față de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că în pricina de față contestația în anulare formulată nu îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale susmenționate, deoarece motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în ipoteza reglementată de dispozițiile citate, instanța de recurs apreciind în mod corect, în raport de actele și lucrările dosarului, faptul că recursul ANAF este nul, pentru considerentele expuse în decizia atacată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile contestatoarei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de recurs a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Constatând culpa procesuală a contestatoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală în promovarea căii de atac, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. și cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus, apreciind că onorariul solicitat rezultat din factura depusă la dosar este disproporționat în raport de munca efectiv realizată de avocat în acest dosar și prezența acestuia la un singur termen de judecată acordat pentru soluționarea contestației în anulare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 953 din 17 februarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Obligă contestatoarea la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.