ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5114/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.12.2018, reclamanta asociația A. a chemat în judecată pe pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și B., solicitând obligarea pârâtului Oficiul Român pentru Drepturile de Autor să dispună încetarea efectelor deciziei nr. 335/23.12.2010 privind desemnarea pârâtei B. drept colector al remunerațiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu și să emită o decizie pentru desemnarea reclamantei în calitate de colector al remunerațiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a operelor. A mai solicitat reclamanta obligarea pârâților să plătească cheltuielile de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 122 din 11 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca fiind neîntemeiată; s-a respins excepția autorității de lucru judecat ca fiind neîntemeiată; a fost respinsă, ca fiind neîntemeiate, cererea principală formulată, modificată și precizată de reclamanta A. și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantei de intervenienta C., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, cu pârâta B. și cu intervenienta accesorie în interesul pârâtei D.. Totodată a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei B. suma de 16.927,51 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 122 din 11 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A., criticând hotărârea pentru nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării fondului, admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată și precizată. În motivarea cererii, în esență, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 168 din Legea nr. 8/1996 referitoare la parcurgerea unei proceduri prealabile de negociere între organismele de gestiune colectivă beneficiare, în condițiile în care, în cauză, parcurgerea acestei proceduri nu era necesară, întrucât nu au fost negociate cu utilizatorii și adoptate noi metodologii. Faptul că au apărut noi organisme de gestiune colectivă în domeniul operelor scrise este nerelevant, din punctul său de vedere, acestea determinând subîmpărțirea cotelor procentuale deja stabilite prin Decizia nr. 136A/2012, în funcție de domeniul în care activează. Consideră că instanța de fond a apreciat greșit că reprezentativitatea reclamantei nu a reprezentat un argument pentru a obliga ORDA la desemnarea sa în calitate de colector unic, deși, în prezent, art. 168 alin. (3) impune criteriul reprezentativității în desemnarea colectorului unic nu numai în cazul drepturilor a căror gestiune colectivă este facultativă ci și în cazul gestiunii colective obligatorii, această modificare făcând, în opinia sa, ilegală menținerea unui colector unic nereprezentativ. Cu privire la faptele ilicite săvârșit, consideră că reținerea fondului de rezervă de 10 % din sumele colectate s-a făcut cu nerespectarea deciziei Curții de Apel București nr. 136A din 28.09.2012, deși B. nu a fost la nici un moment organismul de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, astfel cum prevăd dispozițiile art. 159 din Legea nr. 8/1996 republicată, ci o asemenea calitate a aparținut întotdeauna recurentei. Referitor la obligațiile ce revin colectorului unic a arătat recurenta-reclamantă că pârâta B. și-a încălcat toate obligațiile ce îi reveneau în calitate de colector unic, respectiv obligația de transparență în desfășurarea activității de colectare, obligația de diligență, onestitate și loialitate și obligația de a evita conflictul de interese. În ceea ce privește culpa pârâtei B., a arătat recurenta că săvârșirea cu vinovăție a faptei de către colectorul unic, de a fi diminuată baza de calcul a remunerațiilor ce i se cuveneau societății recurente, prin scăderea unui fond de rezervă, a fost în mod definitiv stabilită prin decizie nr. 80/03.02.2017 a Curții de Apel București. De asemenea, săvârșirea cu vinovăție a faptei de a fi distribuit către recurentă remunerații în cote inferioare celor stabilite prin decizia nr. 136A/28.09.2012 a fost în mod definitiv stabilită prin decizia nr. 80/2017 a Curții de apel București. Concluzionând, recurenta apreciază că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, atât a prevederilor speciale ale art. 169 din Legea nr. 8/1996 cât și a prevederilor dreptului comun, respectiv a art. 803 și art. 804 alin. (3) C. civ.

Apărările formulate în recurs 4.1 Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind în esență că instanța de fond în mod legal și fondat a stabilit că cererea introductivă este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 168 din Legea nr. 8/1996. 4.2 Intimatul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a transmis la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a recursului raportat la faptul că reclamant A. a fost desemnată colector unic al remunerațiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu, prin Decizia ORDA nr. 131/05.11.2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1059, din 11 noiembrie 2020.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 4 aprilie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: Demersul judiciar al recurentei-reclamante vizează atât încetarea efectelor deciziei nr. 335/23.12.2010 privind desemnarea pârâtei B. drept colector al remunerațiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu, cât și emiterea unei decizii pentru desemnarea sa în calitate de colector al remunerațiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a operelor. Cu privire la emiterea Deciziei nr. 131/05.11.2020 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă A. drept colector al remunerațiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu, în cuprinsul căreia se menționează că începând cu data intrării sale în vigoare, Decizia nr. 335/2010 își încetează aplicabilitatea, Înalta Curte reține că acest eveniment legislativ nu lipsește de interes susținerea recursului, pentru că în intervalul de timp în care a fost în vigoare, Deciziei nr. 335/23.12.2010 a produs efecte juridice prin care s-ar fi putut aduce o vătămare în drepturile sau în interesele legitime ale reclamantei. Înalta Curte constată că la data de 05.22.2020, pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a emis Decizia nr. 131/05.11.2020, prin care s-au statuat următoarele: "Art. 1. Se desemnează organismul de gestiune colectivă A., cu sediul în municipiul București, str. x, drept colector al remunerațiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a acestor opere, stabilite prin Metodologia privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor și titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, cuprinsă în decizia civilă nr. 263 A din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, publicată în baza Deciziei directorului general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor nr. 327/2010. Art. 2. Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 335/2010 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă B. drept colector al remunerațiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 03 ianuarie 2011, își încetează aplicabilitatea. Art. 3. Prezenta decizie poate fi atacată la instanțele judecătorești de contencios administrativ. Art. 4. Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I și pe site-ul www.x.ro". Obiectul acțiunii de față este reprezentat de pretenția reclamantei de a fi desemnată în calitate de colector al remunerațiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a operelor, obiectul acțiunii existând atât la data introducerii cererii, cât și la data pronunțării hotărârii de fond. Instanța de control judiciar apreciază că emiterea de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a Deciziei nr. 131/05.11.2020 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă A. drept colector al remunerațiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1059 din 11 noiembrie 2020, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței obiectului cererii privind obligarea pârâtului la emiterea unei decizii pentru desemnarea reclamantei A. în calitate de colector al remunerațiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a operelor, având în vedere că, la acest moment, Deciziei nr. 335/23.12.2010 nu mai produce efecte, fiind înlocuită de Decizia nr. 131/05.11.2020, prin care a fost satisfăcută pretenția reclamantei de a fi desemnată în calitate de colector al remunerațiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a operelor. Astfel, Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deși condiția existenței obiectului acțiunii a fost îndeplinită la data promovării acțiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a Deciziei nr. 131/05.11.2020 prin care a fost satisfăcută pretenția reclamantei, obiectul cererii nu mai subzistă. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin emiterea Deciziei nr. 131/05.11.2020 au fost recunoscute pretențiile reclamante, fiind realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar formulat de aceasta, privind emiterea de către pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a unei decizii pentru desemnarea sa în calitate de colector al remunerațiilor cuvenite autorilor de opere scrise pentru retransmiterea prin cablu a operelor, este la acest moment, lipsit de obiect, urmând să fie respins ca atare. Înalta Curte reținând culpa procesuală a recurentei-reclamante în promovarea recursului, întrucât decizia nr. 131/05.11.2020 a fost emisă la data de 05.11.2020, ulterior pronunțării instanței de fond, iar recursul recurentei-reclamante a fost promovat după această dată, respectiv la 21.01.2022, în conformitate cu prevederile art. 453 din C. proc. civ., va obliga recurenta la plata către intimatul B. a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 RON, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția lipsei de interes, va admite recursul declarat de reclamantă, va casa, în parte, sentința recurată, va respinge acțiunea formulată de reclamanta ca rămasă fără obiect și va menține celelalte dispoziții cu privire la soluționarea excepțiilor și a cheltuielilor de judecată. Totodată, va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.