ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5066/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra cererii de lămurire și a cererii de completare a dispozitivului,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 1 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați - Adminstrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor:

11.1. raportat la suma de 4.570.416 RON, de la 08.01.2018 și până la data rambursării/compensării efective,

11.2. raportat la suma de 127.966 RON (123.833 RON + 4.113 RON), de la 02.03.2018 și până la data rambursării/compensării efective și

11.3. raportat la suma de 3.675.328 RON, de la 19.04.2018 și până la data rambursării/compensării efective cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului dosar.

1.2. Prin sentința civilă nr. 230 din 4 decembrie 2019, Curtea de Apel Constanța a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

1.3. Prin decizia nr. 3808 din 28 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 230 din 4 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, în rejudecare:

- a admis în parte cererea de chemare în judecată;

- a anulat pct. 1 al Deciziei de soluționare a contestației nr. 143/22.03.2018 și în parte Decizia de impunere nr. xr 285/29.11.2017 și RIF nr. xr 247/29.11.2017, respectiv în privința impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON (aferent anului 2011);

- a anulat și deciziile de calcul accesorii corespunzătoare obligației principale anulate;

- a obligat pârâta DGAMC la restituirea sumelor achitate de reclamantă cu titlu de impozit pe profit și accesorii aferente;

- a respins cererea de acordare a dobânzilor, ca neîntemeiată;

- a obligat intimatele-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-reclamantă A. S.A. în sumă de 8.000 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 14 iulie 2022, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat, în temeiul art. 443 - 447 C. proc. civ.:

După ce a redat cuprinsul capetelor nr. 1-8 ale cererii de chemare în judecată și cuprinsul dispozitivul deciziei pronunțate de instanța de recurs, recurenta-reclamantă a apreciat că este necesară lămurirea dispozitivului deciziei civile menționate, întrucât, deși rezultă că instanța s-a pronunțat favorabil cu privire la capetele de cerere nr. x ale cererii de chemare în judecată (acestea vizând deciziile de calcul accesorii corespunzătoare obligației principale anulate), instanța nu a făcut și o mențiune în cuprinsul dispozitivului potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prin care să individualizeze fiecare decizie de calcul accesorii anulată (astfel cum sunt identificate în capetele 2, 3 și 4 ale cererii de chemare în judecată) și suma anulată cu titlu de accesorii.

Totodată, deși motivele de nelegalitate ale deciziilor de accesorii nr. 18325/26.01.2018 și nr. 19013/13.03.2018 sunt comune cu cele ale deciziilor emise în soluționarea contestațiilor fiscale formulate împotriva lor (Decizia nr. 203/04.05.2018 și Decizia nr. 260/23.05.2018) și, prin urmare, în mod implicit rezultă că instanța a pronunțat o soluție favorabilă și cu privire la acestea din urmă (capetele 7 și 8 ale cererii de chemare în judecată), în cuprinsul dispozitivului nu sunt identificate expres nici deciziile vizate de capetele 7 și 8 ale cererii de chemare în judecată.

A susținut recurenta-reclamantă că este necesară lămurirea dispozitivului deciziei pronunțate în sensul arătat mai sus, pentru a preîntâmpina în faza executării o eventuală interpretare cu rea-credință din partea autorităților fiscale pârâte (bazată pe neidentificarea expresă de către instanță a deciziilor de accesorii/deciziilor de soluționare a contestației anulate și a sumelor anulate).

Recurenta-reclamantă apreciază că este necesară și completarea dispozitivului deciziei menționate, întrucât acesta nu cuprinde o soluție cu privire la capătul 1 de cerere (în ceea ce privește anularea Dispoziției de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de ANAF-AJFP Brăila) și capătul 6 de cerere (vizând anularea Deciziei nr. 7/29.03.2018 emise de ANAF - AJFP Brăila).

Față de acestea și ținând cont că instanța a dispus anularea actelor principale (decizia de impunere, raportul de inspecție fiscală și decizia de soluționare a contestației în ceea ce privește impozitul pe profit suplimentar de 4.570.416 RON), iar în temeiul art. 50 alin. (2) teza I Codul de procedură fiscalălă intervine automat și anularea actelor subsecvente, solicită completarea dispozitivului deciziei și cu o soluție asupra Dispoziției de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de ANAF-AJFP Brăila și Deciziei nr. 7/29.03.2018 emise de ANAF-AJFP Brăila, acestea fiind acte administrativ-fiscale subsecvente actelor principale deja anulate de instanță.

Totodată, în măsura în care dispozitivul deciziei nu poate fi lămurit în sensul că include și referirea la capetele 7-8 ale cererii de chemare în judecată (conform solicitării de lămurire - petitul 1 al prezentei), în temeiul art. 444 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat completarea dispozitivului hotărârii cu o soluție vizând inclusiv capetele 7-8 ale cererii de chemare în judecată [anularea acestora impunându-se având în vedere motivele de nelegalitate comune cu deciziile de accesorii deja anulate dar și în temeiul art. 50 alin. (2) teza I C. proc. civ..]

În cauză, nu s-a depus întâmpinare față de cererea de lămurire/completare a dispozitivului, formulată de recurenta-reclamantă A. S.A..

4.1. Cu privire la cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 3808/28.06.2022

Analizând cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., în raport de dispozițiile legale incidente și de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 443 alin. (1) C. proc. civ.:

"În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."

Prin decizia nr. 3808 din 28 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 230 din 4 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, în rejudecare:

- a admis în parte cererea de chemare în judecată;

- a anulat pct. 1 al Deciziei de soluționare a contestației nr. 143/22.03.2018 și în parte Decizia de impunere nr. xr 285/29.11.2017 și RIF nr. xr 247/29.11.2017, respectiv în privința impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON (aferent anului 2011);

- a anulat și deciziile de calcul accesorii corespunzătoare obligației principale anulate;

- a obligat pârâta DGAMC la restituirea sumelor achitate de reclamantă cu titlu de impozit pe profit și accesorii aferente;

- a respins cererea de acordare a dobânzilor, ca neîntemeiată;

- a obligat intimatele-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-reclamantă A. S.A. în sumă de 8.000 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În motivare, instanța de recurs a reținut, în sinteză că, în privința existenței sau inexistenței unei obligații de impozitare a rezervei constituite în baza O.G. nr. 89/2004, argumentele recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, deoarece din interpretarea sistematică și gramaticală a art. 1 și 2 din O.G. nr. 89/2004 rezultă că există obligația utilizării rezervei cu prioritate pentru realizarea investițiilor prevăzute la art. 2 din O.G. nr. 89/2004. În mod legal, organul de control fiscal a considerat că a avut loc o modificare a regimului fiscal a rezervei în sensul prevăzut de art. 22 alin. (5) din Codul fiscal, motiv pentru care aceasta reintră în regimul impozabil. Facilitatea fiscală acordată prin O.U.G. nr. 89/2004 nu era scutirea definitivă de la impozitul pe profit pentru sumele constituite ca provizioane, ci prelungirea exigibilității acesteia până la momentul când se realizează investițiile prevăzute de art. 2 din ordonanță din aceste surse.

Pe de altă parte, instanța de recurs a apreciat că a operat prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligația plății impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON (aferent anului 2011), deoarece termenul de prescripție aferent impozitului pe profit pentru anul 2011 a început să curgă de la 1 ianuarie 2012 și s-a împlinit la data de 1 ianuarie 2017, anterior datei de 17.07.2017 când a început inspecția fiscală, conform înregistrării din Registrul unic de control de la poz. 127.

Ca urmare a aplicării principiului accesorium secquitur principale, Înalta Curte a anulat și deciziile de calcul accesorii corespunzătoare obligației principale anulate și a obligat pârâta DGAMC la restituirea sumelor achitate de reclamantă cu titlu de impozit pe profit și accesorii aferente.

Având în vedere motivarea prezentată, Înalta Curte consideră că nu sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, deoarece prin dispozitivul deciziei civile nr. 3808 din 28 iunie 2022, aflat în deplină concordanță cu considerentele deciziei, au fost anulate și deciziile de calcul accesorii corespunzătoare obligației principale anulate, doar capătul de cerere referitor la acordarea dobânzilor fiind respins ca neîntemeiat. În consecință, instanța de recurs a admis inclusiv pretențiile reclamantei de la capetele 2, 3, 4, 7 și 8 ale cererii de chemare în judecată, considerând că acestea se referă la decizii de calcul accesorii corespunzătoare obligației principale anulate.

De aceea, în temeiul art. 443 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de lămurire ca neîntemeiată.

4.2. Cu privire la cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 3808/28.06.2022

Analizând cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., în raport de dispozițiile legale incidente și de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

Prin primul capăt al cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 1 octombrie 2018, reclamanta A. S.A. a solicitat anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/29.11.2017, Raportul de inspecție fiscală nr. x/29.11.2017 și Dispoziția de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de ANAF-AJFP Brăila în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare în cuantum de 4.570.416 RON stabilite de inspecția fiscală, reprezentând impozit pe profit. Prin capătul 6 de cerere, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 7/29.03.2018 emisă de ANAF - AJFP Brăila prin care a fost respinsă contestația sa administrativă împotriva Dispoziției de măsuri nr. 21542/29.11.2017.

Prin decizia nr. 3808 din 28 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința atacată în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, a anulat pct. 1 al Deciziei de soluționare a contestației nr. 143/22.03.2018 și în parte Decizia de impunere nr. xr 285/29.11.2017 și RIF nr. xr 247/29.11.2017, respectiv în privința impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON (aferent anului 2011).

Instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la cererea de anulare a Deciziei nr. 7/29.03.2018 și de anulare în parte a Dispoziției de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de AJFP Brăila, în privința impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON, deși motivele pentru care a dispus anularea punctului 1 al Deciziei de soluționare a contestației nr. 143/22.03.2018 și anularea în parte a Deciziei de impunere nr. xr 285/29.11.2017 și RIF nr. xr 247/29.11.2017 (în privința impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON aferent anului 2011), sunt comune cu motivele pentru care reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 7/29.03.2018 și anularea în parte a Dispoziției de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de AJFP Brăila, în privința impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON.

În consecință, în temeiul art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite în parte cererea de completare și va dispune completarea dispozitivului deciziei civile nr. 3808 din 28 iunie 2022, după cum urmează: Anulează în tot Decizia nr. 7/29.03.2018 și în parte Dispoziția de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de AJFP Brăila, în privința impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON.

Înalta Curte va respinge în rest cererea de completare, cu privire la capetele 7 și 8 ale cererii de chemare în judecată, de vreme ce prin decizia civilă nr. 3808 din 28 iunie 2022, Înalta Curte s-a pronunțat asupra acestor capete de cerere în sensul admiterii lor, conform motivelor prezentate mai sus în privința măsurii de respingere a cererii de lămurire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.A. privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 3808 din 28 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.A. privind completarea dispozitivului aceleiași decizii civile.

Dispune completarea dispozitivului deciziei civile nr. 3808 din 28 iunie 2022, după cum urmează:

Anulează în tot Decizia nr. 7/29.03.2018 și în parte Dispoziția de măsuri nr. 21542/29.11.2017 emise de AJFP Brăila, în privința impozitului pe profit suplimentar de 4.570.416 RON.

Respinge în rest cererea de completare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.