ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4959/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 719 din 9 februarie 2022 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 177 din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat hotărârea recurată și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, la data de 08.04.2022, intimatul-reclamant A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

După ce a prezentat situația de fapt, a susținut contestatorul că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, determinantă pentru admiterea recursului declarat de Agenția Națională de Integritate.

Considerentele deciziei, cu privire la starea de fapt reținută, în raport de care s-a apreciat că există starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamantul la data încheierii actelor cu instituția publică sunt eronate.

Astfel, prin art. I pct. 105 din Legea nr. 40/2011 s-a modificat art. 294 alin. (1) din Codul muncii, devenind art. 277 alin. (1). Din textul acestui articol rezultă că nu există o enumerare exhaustivă a funcțiilor de conducere, atribuțiile de conducere sau de execuție rezultând din fișa postului, legiuitorul lăsând libertate angajatorului de a stabili prin reglementări interne funcțiile de conducere/execuție.

Potrivit reglementărilor interne ale angajatorului B. funcția de șef birou/serviciu financiar contabilitate este o funcție de execuție, iar nu una de conducere, aspecte care reies din Regulamentul intern al societății, din organigrama și din fișa postului.

Din considerentele instanței de recurs, unde sunt enumerate grupa majoră, subgrupa majoră și grupa minoră, nu rezultă că funcția de șef birou financiar contabilitate s-ar încadra în funcții de conducere.

Intimata Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

4.1. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. invocat de contestator, care reglementează contestația în anulare specială,

"Art. 503 - (...)

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când:

(...)."

Înalta Curte reține că prin eroare materială se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care este determinantă pentru soluția pronunțată.

Deci, pentru a putea se reține admisibilitatea unei contestații în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunțate de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială invocată de o parte să privească greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale cauzei, a unor aspecte formale ale judecății în recurs, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, trebuie să fie greșeli de fapt care să fie determinante pentru soluția din recurs, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.

4.2. Or, în cauză, susținerile contestatorului, redate la pct. 2 al prezentei decizii, nu pot fi încadrate în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât acesta reiterează aspecte care nu sunt rezultatul unei simple și evidente erori materiale, ci contestă modalitatea în care instanța a înțeles să aplice dispozițiile legale și să soluționeze cauza.

În realitate, ceea ce urmărește contestatorul prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de față este reevaluarea ansamblului probator, a dispozițiilor legale și reanalizarea cererii de recurs formulate de intimata Agenția Națională de Integritate, ceea ce are semnificația unui recurs la recurs, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Sub acest aspect, este demn de subliniat, că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei.

Contestația în anulare nu poate avea semnificația unui apel-recurs deghizat, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat permanent că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție (Cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la introducerea căilor de recurs extraordinare (Cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006), a mai reținut că "(...) instanțele superioare nu trebuie să-și folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare și nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substanțiale și imperioase (Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, § 52, CEDO 2003-IX).".

Fiind o cale de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibilă repunerea în discuție a unor probleme de drept si de fapt ce au fost solutionate de instanța de recurs.

4.3. Pentru aceste considerente, întrucât aspectele deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu noțiunii de greșeală materială prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 719 din 9 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.