ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4934/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 01.10.2019, pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. Tecuci a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, anularea Deciziei nr. 229/07.06.2019 și a Deciziei nr. 293/23.07.2019 emise de ANAF-DGSC, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/27.08.2018, a Deciziei de impunere nr. x/27.08.2018 și a Deciziei de impunere nr. x/12.10.2018 emise de DGRFP Galați-AJFP Galați.

1.2. Prin sentința civilă nr. 154 din 10 decembrie 2020, Curtea a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, sau, în subsidiar, casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a apreciat, în esență, că instanța nu a analizat toate susținerile sale și probele administrate, în considerente nefăcându-se referire la probele avute în vedere la stabilirea situației de fapt.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut recurenta că prima instanță a reținut greșit că nu ar fi incidente dispozițiile art. 43 din Codul muncii și a interpretat eronat dispozițiile referitoare la detașarea transnațională reglementată de Legea nr. 16/2017 și detașarea prevăzută de Codul muncii.

Recurenta a mai formulat, în termen, și completare a motivelor de recurs.

Intimatele-pârâte ANAF-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și DGRFP Galați-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați au depus, fiecare, întâmpinare.

4.1. Prin încheierea de ședință din 19 mai 2022, Înalta Curte a amânat cauza la cererea reclamantei pentru a-i da posibilitatea studierii normelor de aplicare a Legii nr. 72/2022 pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative.

La data de 07.10.2022, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a depus precizări, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca fiind rămas fără obiect, sau, în subsidiar, ca fiind lipsit de interes.

A precizat intimata că, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 72/2022 pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative, obligațiile fiscale stabilite suplimentar prin Decizia de impunere nr. x/27.08.2018, în cuantum total de 46.762.667 RON, au fost stinse integral, la fel ca și obligațiile fiscale accesorii stabilite suplimentar prin Decizia de impunere nr. x/12.10.2018, în cuantum total de 16.625.625 RON, reprezentând penalități de nedeclarare.

În dovedire, intimata-pârâtă a depus la dosar deciziile de anulare a obligațiilor fiscale.

4.2. În raport cu precizările intimatei-pârâte, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 499 C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului, invocată de intimata-pârâtă.

Reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Deciziilor de soluționare a contestațiilor nr. 229/07.06.2019 și nr. 293/23.07.2019 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/27.08.2018 și a Deciziilor de impunere nr. x/27.08.2018 și nr. y/12.10.2018, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în cuantum de 46.761.667 RON și, respectiv, 16.625.625 RON.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, menținând actele atacate.

Însă, după pronunțarea hotărârii, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 72/30.03.2022, obligațiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei au fost stinse integral, după cum reiese din actele depuse la dosar de către intimata-pârât Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu mai justifică un interes în soluționarea recursului de față, de vreme ce, prin Decizia nr. 2864/26.07.2022, organul fiscal a anulat suma totală de 89.865.909 RON, constând în 46.422.021 RON, reprezentând debit, și 43.443.888 RON, reprezentând accesorii, stabilite în sarcina recurentei-reclamante și prin Decizia de impunere nr. x/27.08.2018 și Decizia de impunere obligații fiscale accesorii nr. 5594/12.10.2018, contestate în prezenta cauză.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, dar cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, ceea ce nu este cazul. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

4.3. Astfel, constatând că recurenta-reclamantă nu mai justifică un folos practic, legitim și actual în soluționarea recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. în insolvență împotriva sentinței nr. 154 din 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.