ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4896/2022

Ședința publică din data de 25 octombrie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

I.1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.07.2020, sub numărul sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Guvernul României, anularea în parte a următoarelor acte administrative cu caracter normativ, respectiv a prevederilor art. 33 din Anexa la Ordinul nr. 578/2006 al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor (în vigoare pentru perioada 01.01.2010 - 21.03.2011), art. 27 din Anexa la Ordinul nr. 578/2006 al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor (în vigoare pentru perioada 22.03.2011 -20.02.2014), astfel cum a fost aceasta modificată prin Ordinul nr. 1032/2011 al Ministerului Mediului și Pădurilor, art. 28 din Anexa Ia Ordinul nr. 578/2006 al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor (în vigoare pentru perioada 21.02.2014 -31.12.2014), astfel cum a fost aceasta modificată prin Ordinul nr. 192/2014 al Ministerului Mediului si Schimbărilor Climaterice, art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005 (în vigoare pentru perioada 01.01.2010-31.12.2014).

I.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 144 din 26 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României.

A admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile față de cererea de anulare a art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005 și a respins cererea de anulare a art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005, ca inadmisibilă, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile.

A respins ca lipsită de obiect cererea de anulare a art. 33 din Anexa la Ordinul nr. 578/2006 a Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor (în vigoare pentru perioada 01.01.2020- 21.03.2011), a art. 27 din Anexa la Ordinul nr. 578/2006 al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor (în vigoare pentru perioada 22.03.2011- 20.02.2014), astfel cum a fost aceasta modificată prin Ordinul nr. 1032/2011 al Ministerului Mediului și Pădurilor și a art. 28 din Anexa la Ordinul nr. 578/2006 al MMGA (în vigoare pentru perioada 21.02.2014-31.12.2014),astfel cum a fost aceasta modificată prin Ordinul nr. 192/2014 al Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile față de Hotărârea de Guvern este întemeiată. Astfel procedura este obligatorie conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acesteia. Instanța constată că prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că fiind atacat un act administrativ normativ nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile. Instanța observă însă că în privința actelor administrative normative nu există nicio derogare cuprinsă în Legea nr. 554/2004, cu privire la obligativitatea procedurii prealabile, ci doar cu privire la termenul în care se impune să fie realizată (art. 7 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004).

Cu privire la articolele din art. 33 Ordinul nr. 578/2006 a Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor (în vigoare pentru perioada 01.01.2020- 21.03.2011), a art. 27 din Anexa la Ordinul nr. 578/2006 al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor (în vigoare pentru perioada 22.03.2011- 20.02.2014) astfel cum a fost aceasta modificată prin Ordinul nr. 1032/2011 al Ministerului Mediului și Pădurilor și a art. 28 din Anexa la Ordinul nr. 578/2006 al MMGA (în vigoare pentru perioada 21.02.2014-31.12.2014) astfel cum a fost aceasta modificată prin Ordinul nr. 192/2014 al Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, instanța a constatat că toate aceste acte erau ieșite din vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

Or, conform art. 23 teza 1 din Legea nr. 554/2004 hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În consecință, în speță este întemeiată excepția lipsei de obiect întrucât admiterea acțiunii oricum nu ar produce efecte pentru trecut, iar pentru viitor ordinele atacate sunt deja ieșite din vigoare.

Pentru aceste motive, curtea a respins acțiunea formulată în considerarea neîndeplinirii procedurii prealabile față de H.G. nr. 621/2005 și în considerarea lipsei de obiect față de ordinele atacate.

I.3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A arătat recurenta reclamantă, în esență, că dispozițiile legale încălcate sau greșit aplicate sunt cele ale art. alin. (4), art. 7 alin. (5) și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, din care, în opinia sa reiese că în speță nu era obligatorie procedura prealabilă.

De asemenea, a criticat soluția de admitere a excepției lipsei de obiect ca fiind datăcu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimații-pârâți Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Guvernul României au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este fondat exclusiv în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reține că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunțare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

De asemenea, în conformitate cu art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Cu privire la prima critică formulată de recurenta reclamantă, Înalta Curte o apreciază nefondată, constatând că judecătorul fondului a reținut în mod legal că societatea nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, această dovadă nefiind făcută, de altfel, nici în fața instanței de recurs.

Recurenta reclamantă invocă dispoziții legale neincidente în cauză: art. 4 alin. (4) și art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care privesc obiectul excepției de nelegalitate și acțiunile îndreptate împotriva unor acte administrative "care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice", ceea ce nu este cazul H.G. nr. 621/2005.

De asemenea, invocă art. 11 alin. (4) din lege, care dispune că actele administrative cu caracter normativ care se consideră nelegale pot fi atacate oricând, omițând faptul că instanța nu a respins cererea pentru tardivitate sau prescripție, conform art. 11, ci pentru neîndeplinirea procedurii prealabile necesare și în ipoteza art. 11 alin. (4).

Prin urmare, Înalta Curte nu va primi această critică.

În schimb, critica referitoare la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de anulare a prevederilor din anexele Ordinului nr. 578/2006, pe motiv că acestea erau abrogate la data introducerii acțiunii, apare ca fiind fondată.

Astfel, judecătorul cauzei a respins cererea ca inadmisibilă de plano, cu motivarea mai sus menționată, fără a justifica în niciun fel de ce nu înțelege să dea relevanță jurisprudenței instanței supreme în privința contestării unor dispoziții legale abrogate, dar care au produs sau/și continuă să producă efectele vătămătoare, jurisprudență care este în acord și cu cele statuate de Curtea Constituțională.

Astfel, cu privire la semnificația sintagmei "în vigoare", cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a realizat un reviriment jurisprudențial (Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), statuând că aceasta "este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare". Doar în măsura în care respectivele dispoziții nu au produs/produc efecte juridice, în sensul reținut de Curte, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Mutatis mutandis, instanța supremă a stabilit că acțiunea în contencios administrativ îndreptată împotriva unui act administrativ cu caracter normativ abrogat nu este inadmisibilă de plano, relevantă fiind împrejurarea dacă acesta a produs efecte juridice apte să vatăme dreptul sau interesul legitim al reclamantului.

Nu rezultă, de altfel, nici analiza pe care judecătorul ar fi trebuit să o facă din perspectiva dispozițiilor art. 8 al Legii nr. 554/2004, din economia cărora reiese cu evidență că relevantă pentru existența unui obiect valid al acțiunii în contencios administrativ este afirmarea vătămării suferite prin actul administrativ atacat.

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanță în mod greșit nu a intrat în cercetarea fondului cererii de anulare a art. 33 din Anexa la Ordinul nr. 578/2006 a Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, a art. 27 din Anexa la Ordin, astfel cum a fost aceasta modificată prin Ordinul nr. 1032/2011 al Ministerului Mediului și Pădurilor, și a art. 28 din Anexa la Ordinul nr. 578/2006, astfel cum a fost aceasta modificată prin Ordinul nr. 192/2014 al Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, soluționând în mod greșit pricina pe cale de excepție - apreciază recursul ca fiind fondat în limitele arătate, urmând să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 496 și art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea în fond a cererii de anularea prevederilor ordinului contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 144 din 26 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată.

Trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea cererii de anulare a art. 33 din Anexa la Ordinul nr. 578/2006 a Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor(în vigoare pentru perioada 01.01.2020- 21.03.2011), a art. 27 din Anexa la Ordinul nr. 578/2006 al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor (în vigoare pentru perioada 22.03.2011- 20.02.2014) astfel cum a fost aceasta modificată prin Ordinul nr. 1032/2011 al Ministerului Mediului și Pădurilor, și a art. 28 din Anexa la Ordinul nr. 578/2006 al MMGA (în vigoare pentru perioada 21.02.2014-31.12.2014) astfel cum a fost aceasta modificată prin Ordinul nr. 192/2014 al Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice.

Menține în rest sentința atacată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2022.