ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4876/2022

Ședința publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a înregistrat, la data de 10.09.2020, dosarul nr. x/2020, având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3119 din 2 iulie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Hotărârea atacată cu contestația în anulare ce face obiectul prezentei judecăți

Prin Decizia nr. 3119 din 2 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019 s-a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 319/2019 din 13 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Contestația în anulare

Împotriva Deciziei nr. 3119 din 2 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare A., invocând dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 1 și 2 din C. proc. civ.

Alte aspecte procesuale

Prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, din data de 30.09.2020, în temeiul dispozițiilor art. 201 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 503 -508 C. proc. civ., s-a stabilit primul termen de judecată pentru soluționarea contestației în anulare la data de 06.04.2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Încheierea de suspendare a judecății

Prin încheierea de ședință din data de 6 aprilie 2021, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3119 din 2 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, constatând lipsa contestatorului și faptul că nu a solicitat judecata în lipsă.

La data de 19 octombrie 2021 contestatorul A. a formulat cerere de repunere pe rol, întitulând-o " Cerere de reluare", întemeiată în drept pe dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, din data de 01.11.2021, s-a fixat termen pentru discutarea cererii de repunere pe rol, pentru data de 17.05.2022.

La termenul de judecată din data de 17 mai 2022 instanța învestită cu soluționarea dosarului a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, astfel cum a fost formulată de contestatorul A., apreciind-o ca fiind neîntemeiată, reținând că lipsa nejustificată a contestatorului și la acest termen, ce manifestă total dezinteres față de judecată, face imposibilă reluarea judecății, în lipsa unei cereri de judecare și în situația neprezentării, astfel cum permit dispozițiile art. 411 alin. (2) C. proc. civ.

S-a fixat termen pentru discutarea perimării, la data de 25.10.2022, contestatorul A. fiind legal cita cu mențiunea " pentru discutarea perimării".

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, ce operează de drept, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.

Înalta Curte reține că, față de dispozițiile art. 416 din C. proc. civ., pentru a interveni sancțiunea perimării, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, care nu a acționat în scopul reluării judecății, deși avea posibilitatea să o facă.

În cauza de față, suspendarea judecății contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3119 din 02 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., la termenul de judecată din 06 aprilie 2021, aceasta fiind data de la care a început să curgă termenul de perimare.

Prin urmare, termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 06 aprilie 2021 și s-a împlinit la data de 06 octombrie 2021 (într-o zi de miercuri), în acord cu regulile stabilite de art. 181 C. proc. civ.

Cu privire la cursul perimării, Înalta Curte reține că prevederile art. 417 din C. proc. civ. reglementează un singur caz de întrerupere a termenului de perimare și anume acela în care perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Este adevărat că, în cauză, contestatoarea a formulat " Cerere de reluare " a judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., ca și " act de procedură făcut în vederea judecării procesului", ce ar fi putut întrerupe cursul perimării, conform art. 417 C. proc. civ., însă, având în vedere data depunerii acesteia, respectiv 19 octombrie 2021 (data expedierii prin poștă a cererii, conform ștampilei aplicate pe plicul de expedire atașat la dosar), Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată după împlinirea termenului de perimare.

Așa fiind, Înalta Curte reține că acest act procedural nu a mai putut avea efectul întreruperii cursului perimării, în sensul art. 417 C. proc. civ., întrucât, prin ipoteză, un termen, chiar de perimare, poate fi întrerupt doar atât timp cât nu a fost epuizat.

Având în vedere că trebuie să se dea eficiență obligației generale a părților de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege și de a contribui la desfășurarea " fără întârziere a procesului", îndatorire prevăzută de art. 10 C. proc. civ., Înalta Curte constată că lipsa cererii de repunere pe rol a cauzei, formulată în termenul prevăzut de art. 416 C. proc. civ., de către contestator, ca "parte interesată", atrage sancțiunea perimării contestației în anulare.

Într-un plan subsidiar constatării precedente, se impune a evidenția și că, din redactarea articolului 417 C. proc. civ., rezultă că legiuitorul a înțeles să impună îndeplinirea cumulativă a două condiții, pentru ca un act de procedură să poată avea caracter întreruptiv de perimare:

a) actul de procedură trebuie, în mod necesar, să fie îndeplinit de partea care justifică un interes;

b) actul de procedură trebuie să fie îndeplinit cu scopul de a continua judecata pricinii;

Prin urmare, se reține că actul de procedură îndeplinit de partea interesată va trebui întotdeauna să fie unul valabil, deoarece actul de procedură invalid, adică anulabil, nu va avea capacitatea de a produce o întrerupere a termenului de perimare validă.

În cauză, deși contestatorul a formulat cerere " de reluare", în temeiul art. 415 alin. (1) C. proc. civ., chiar dacă s-ar face abstracție de faptul că aceasta a fost depusă după expirarea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 415 C. proc. civ., Înalta Curte constată că respectiva cerere nu a produs efecte juridice în planul sistării perioadei de timp în raport de care este prevăzută sancțiunea perimării, deoarece lipsa nejustificată a contestatorului și la termenul de judecată din data de 17 mai 2022, care manifestă astfel total dezinteres față de judecată a făcut imposibilă reluarea judecății, în lipsa unei cereri de judecare în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 411 alin. (2) C. proc. civ., din acest comportament rezultând că partea nu a avut intenția clară și fermă de a continua judecata.

Or, reține Înalta Curte că, actul de procedură întreruptiv al termenului de perimare trebuie să fie făcut cu intenția clară de a continua judecata, situație față de care o cerere de repunere pe rol lipsită de această finalitate nu are, prin ea însăși, doar prin simpla formulare, această funcție.

În concluzie, constatând că, de la data suspendării judecății, pronunțată prin încheierea de ședință din data de 06 aprilie 2021, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., până la data de 06 octombrie 2021, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., pricina a rămas în nelucrare din culpa contestatorului, ca parte " care justifică un interes", care a stat în pasivitate și nu a formulat în cele 6 luni cererea de repunere a cauzei pe rol, reținând deopotrivă și că nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată și nici nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția perimării, invocată din oficiu și pe cale de consecință, va constata perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3119 din 2 iulie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, suspendarea judecății menținută mai mult de 6 luni fiind datorată exclusiv pasivității contestatorului, ca parte ce " justifică un interes".

Astfel, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății, invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanța va reține că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina contestatorului A. începând cu data de 6 aprilie 2021, care nu a făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a acestuia, fiind menținută mai mult de 6 luni.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În consecință, față de lipsa de diligență a contestatorului, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția perimării, invocată din oficiu și va constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A..

Pe cale de consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3119 din 2 iulie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 octombrie 2022.