ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3396/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra cererii de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ.:

"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal petenta A., a declarat recurs împotriva unei "excepții de nelegalitate".

La data de 19 aprilie 2019, instanța a dispus comunicarea către petentă a obligației de a preciza care este hotărârea atacată și instanța care a pronunțat hotărârea ori de a preciza litigiul în care a fost invocată excepția de nelegalitate, precum și de a depune la dosar un exemplar al cererii și copii ale înscrisurilor depuse la dosar pentru comunicare, în temeiul art. 200 alin. (3) din C. proc. civ.

La data de 9.05.2019, petenta a depus la dosar un răspuns la adresa comunicată de Înalta Curte, prin care a arătat că obiectul recursului formulat îl reprezintă decizia nr. 3001/3.09.2018 a Curții Constituționale, atașând și înscrisuri doveditoare, fără a depune la dosar înscrisurile și precizările solicitate de Înalta Curte prin rezoluția comunicată petentei.

La data de 4.09.2019, petenta a depus la dosar cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, întrucât nu are posibilitatea de a se înfățișa la proces.

Prin încheierea de ședință din 3 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cererii formulate de A., în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., constatând că aceasta nu a îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierea de ședință din 19 aprilie 2019.

Petenta A. a depus cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 22 ianuarie 2020 fixându-se termen de judecată la 9 aprilie 2020.

La data de 9 aprilie 2020 cauza a fost suspendată de plin drept în baza art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură.

Ulterior, prin rezoluția de la data de 20 mai 2020, cauza a fost repusă pe rol și fixat termen la data de 16 iulie 2020 cu citarea părților, când prin încheiere de ședință, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol formulată de A. și a menținut măsura suspendării, constatând că reclamanta nu a îndeplinit obligațiile stabilire prin încheierea de ședință din 19 aprilie 2019.

Urmare referatului din 31 ianuarie 2022, cauza a fost repusă pe rol și fixat termen de judecată la 9 iunie 2022 pentru a se verifica dacă mai subzistă motivul suspendării, părțile fiind citate cu mențiunea a exprima un punct de vedere cu privire la excepția de perimare.

Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 C. proc. civ.:

"(1) Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 189 sunt aplicabile."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 3 octombrie 2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., constatând că reclamanta A. nu a îndeplinit obligațiile stabilire prin încheierea de ședință din 19 aprilie 2019.

Pe de altă parte, având în vedere că, în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, pe teritoriul României a fost instituită starea de urgență prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020, prelungită prin Decretul Președintelui României nr. 240/2020, iar potrivit art. 41 din Decretul Președintelui României nr. 195/2020:

"Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret.", Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 418 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate."

În consecință, Înalta Curte constată că, la data de 16.03.2020 a fost suspendată curgerea termenului de perimare, reluarea acestuia operând de la data încetării stării de urgență, pentru perioada de timp rămasă.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză, deși s-a fost formulată de către petentă, înăuntrul termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., aceasta a fost respinsă la data de 16 iulie 2020 și menținută măsura suspendării, întrucât nu a îndeplinit obligațiile stabilire prin încheierea de ședință din 19 aprilie 2019. Calculând termenul de perimare acesta s-a împlinit la data de 16 ianuarie 2021.

Totodată se constată că nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.

Ulterior, la data de 31 ianuarie 2022, cauza a fost repusă pe rol pentru a se verifica dacă mai subzistă motivul suspendării și incidența excepției de perimare.

Asupra excepției perimării, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

Cum în cauză, după data de 16 iulie 2020, nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., republicat, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., republicat și va constata perimată cererea formulată de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea formulată de A..

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 9 iunie 2022.