ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 24 octombrie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea formulată în data de 22.05.2023 în dosarul nr. x/2022 aflat în calea de atac a recursului pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a Contencios Administartiv și Fiscal doamna judecător A., în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., a formulat declarație de abținere de la judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022, având în vedere că a soluționat în fond cauza civilă nr. x/2021 ce viza contestarea de către recurentul-reclamant din prezenta cauză a rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară chiar față de domnul judecător B., formulată și în legătură cu incidentul care a generat formularea plângerii penale de către domnul judecător B. în prezenta cauză și care viza modul de instrumentare de către domnul judecător a dosarului nr. x/2020 care face obiectul recursului în prezentul dosar.
A mai arătat că întrucât imparțialitatea obiectivă și subiectivă a judecătorului cauzei este o garanție absolut necesară pentru respectarea dreptului la un proces echitabil al tuturor părților din proces, a înțeles să formuleze declarația de abținere.
La data de 29.05.2023, recurentul C. a formulat cerere de recuzare, înregistrată la instanță la data de 07.06.2023, cu privire la doi dintre membrii completului C1 recurs, fără a-i nominaliza.
A depus o taxă judiciară de timbru de 100 de RON.
La data de 23.06.2023, recurentul a depus precizări, prin care a arătat că își retrage cererea de recuzare, solicitând totodată restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON.
Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 27 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea la judecata cererii de recuzare, admițând declarația de abținere formulată de doamna judecător A..
Deopotrivă, a admis în parte cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, dispunând restituirea către petent a sumei de 50 de RON cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Cererea de recurs.
Împotriva acestei hotărâri - Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 27 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal - a formulat recurs reclamantul C., acesta criticând doar soluția de restituire în parte a taxei judiciare de timbru ce a fost achitată pentru judecata cererii de recuzare, solicitând restituirea în integralitate a taxei judiciare de timbru.
Procedura de soluționare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui Completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 06.09.2023, s-a fixat primul termen pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24.10.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, având în vedere că recursul de față vizează soluția dată cererii de restituire a taxei judiciare de timbru pronunțată de instanță în temeiul art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2023, pentru care legiuitorul nu a prevăzut nici o cale de atac, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea acestei căi de atac și, luând act de solicitarea recurentului, de judecare a cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise reținând cauza pentru a se pronunța mai întâi cu privire la această excepție, ce poate face inutilă cercetarea pe fond a recursului, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului.
Examinând, cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, excepție care vizează însăși existența căii de atac în reglementarea procesual-civilă, Înalta Curte, constată că aceasta este întemeiată și recursul promovat de reclamantul C. este inadmisibil, în considerarea argumentelor expuse în continuare:
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părțile interesate sau procurorul pot solicita (instanței de control judiciar) reformarea hotărârii pronunțate de instanța de fond sau de apel. Desfășurarea judecății în recurs se concretizează în controlul exercitat de instanța superioară asupra legalității hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre a fost atacată.
El poate fi exercitat numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. potrivit cărora "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;
dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii;
când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității;
când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;
când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.
Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. sunt hotărâri definitive:
hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;
hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;
orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.
Sub acest aspect, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, precum și cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Or, în speță, se constată că prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 27.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal instanța, în temeiul art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a admis doar în parte cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, sens în care a dispus restituirea către petent a sumei de 50 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Analizând în integralitate conținutul articolului 45 din O.U.G. nr. 80/2013, ce reglementează procedura de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, constată Înalta Curte că, în cadrul acestuia, legiuitorul nu a prevăzut nici o cale de atac împotriva soluției date cererii de restituire, motiv pentru care devin incidente dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ce prevăd că hotărârile care nu sunt supuse nici apelului și nici recursului sunt hotărâri definitive la data pronunțării lor.
De altfel, caracterul definitiv al soluției date cererii de restituire a taxei judiciare de timbru a fost corect menționat în dispozitivul încheierii.
Se reține astfel că dispozițiile art. 45 alin. (7) din O.U.G prevăd o procedură necontencioasă de soluționare a cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, aprobată prin ordin comun al viceprim-ministrului, ministrului finanțelor publice, și al viceprim-ministrului, ministrului dezvoltării regionale și administrației publice.
Așadar, cererea este de competența de soluționare a instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea, fiind soluționată printr-o încheiere, care se soluționează în procedura necontencioasă. Astfel, legea specială - O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru - nu prevede posibilitatea formulării unui recurs în materia restituirii taxelor judiciare de timbru.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva soluției date cererii de restituire a taxei judiciare de timbru nu este admisibil, această cale de atac nefiind prevăzută de lege.
Înalta Curte reține că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Concret, Înalta Curte constată că instanța de recurs a fost învestită o cerere formulată împotriva unei hotărâri pentru care nu este prevăzută vreo cale de atac, aspect în raport de care rezultă că demersul recurentului este inadmisibil.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care vizează exercitarea acțiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiții de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părții interesate de a sesiza instanța.
Prin urmare, în condițiile în care recursul de față vizează o hotărâre pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013, ce are caracter definitiv, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva acesteia, motiv pentru care reține că recursul promovat de recurentul - reclamant C. este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, calea de atac exercitată de acesta nefiind prevăzută de lege.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul C., ca inadmisibil, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul C. împotriva încheierii din data de 27 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.