ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1733/2023

Ședința publică din data de 28 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal la data de 20.10.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a formulat contestație împotriva Rezoluției de clasare nr. 2054/02.07.2021 emisă în dosarul nr. x de Inspecția Judiciară și împotriva Rezoluției din lucrarea nr. C21-1554 din 01.10.2021 emisă de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, solicitând reevaluarea cererilor de probe formulate în plângerea adresată Inspecției Judiciare, a probelor administrate și a reținerilor din actele de constatare efectuate de pârâtă; a solicitat să se dispună constatarea încălcării normelor de drept material și procedural de către judecătorii care au soluționat pe fond și în căile de atac dosarele penale nr. x/2017, nr. y/2021, nr. z/2021 ale Judecătoriei Bacău și dosarul penal nr. x/2021 al Curții de Apel Bacău.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei Inspecția Judiciară să dispună sesizarea comisiei de disciplină pentru judecători în vederea atragerii răspunderii disciplinare a judecătorilor culpabili de încălcarea normelor de drept material și procedural în procedurile judiciare în care a participat reclamantul și aceștia din urmă s-au pronunțat.

Reclamantul a invocat la judecata pe fond a litigiului și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2), art. 25 alin. (3), art. 107 din Legea nr. 51/1995 republicată și neconstituționalitatea Legii nr. 51/1995, din toate formele, din conținutul inițial publicat în M.Of. din 9 iunie 1995, din conținutul modificat prin Legea nr. 255/2004, modificat prin Legea nr. 270/2010, modificată prin Legea nr. 25/2017, respectiv din toate formele republicate.

A arătat că cererea de sesizare a Curtea Constituționale a României este întemeiată pe art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, art. 1 alin. (1), alin. (2), alin. (3), art. 2, 3, 10 și 29, art. 11 alin. (1) lit. A). d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

A solicitat să se aibă în vedere că aceste articole au legătură cu cauza dedusă judecății, că nu au fost declarate neconstituționale până în prezent, că de soluționarea favorabilă a excepției depinde dreptul reclamantului de a beneficia de revizuirea hotărârilor de condamnare dispuse în temeiul art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicată, fost art. 60 alin. (6) din lege.

Referitor la neconstituționalitatea Legii nr. 51/1995, din toate formele de prezentare, modificată prin Legea nr. 255/2004, modificată prin Legea nr. 270/2010, modificată prin Legea nr. 25/2017, în toate formele republicate, a arătat că nu a fost respectat principiul bicamerismului în adoptarea modificărilor atât în Legea nr. 255/2004, cât și în Legea nr. 270/2010 și Legea nr. 25/2017.

A invocat încălcarea în adoptarea modificărilor succesive la Legea nr. 51/1995 dispuse prin Legea nr. 255/2004, Legea nr. 270/2010, Legea nr. 25/2017, titlul I din Constituție cu referire la art. 61 alin. (2) și art. 75.

De asemenea, a arătat că neconstituționalitatea articolelor, aliniatelor astfel cum sunt invocate și a Legii nr. 51/1995, modificată în mod succesiv prin Legea nr. 27/2010, Legea nr. 25/2017, o invocă inclusiv prin încălcarea dispozițiilor imperative din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Legislativ din 26.02.1996, cu textul republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 193 din 08 martie 2005 dispus pentru aplicarea Legii nr. 73/1993 a Consiliului Legislativ, în ceea ce privește următoarele:

A redat conținutul art. 29 privind categorii de proiecte de acte normative supuse avizării de către Consiliul Legislativ.

A solicitat să se constate neconstituționalitatea atât a articolelor/aliniatelor invocate în excepție, precum și a Legii nr. 51/1995, atât în ceea ce au privit modificările aduse prin Legea nr. 270/2010, cât și prin Legea nr. 25/2017.

A susținut că încălcarea procedurii de adoptare a legii cu toate articolele/aliniatele care au fost introduse pe parcursul procedurii legislative atrag neconstituționalitatea legii, pe motiv de încălcare a procedurii de adoptare din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ din 26.02.2006 dispus pentru aplicarea Legii nr. 73/1993.

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăți

Prin sentința civilă nr. 1116 din 17 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare. În situația declarării, recursul se depune la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge contestația formulată de reclamantul A., cu domiciliul în Mun. Bacău, str. x, Jud. Bacău, în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, cu sediul în București, ca neîntemeiată."

Cererea de recurs

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant, pronunțată prin sentința civilă nr. 1116 din 17 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., încadrând criticile sale în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

A susținut în esență recurentul că hotărârea atacată este nelegală, deoarece nu conține motivarea în fapt și în drept pe toate temeiurile de drept invocate și probele cu înscrisuri administrate, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, ce prevăd că instanța trebuia să pronunțe o încheiere de ședință separată.

Cum nu a existat o asemenea încheiere, nici cerința semnării dispozitivului prevăzută de dispozițiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ. nu a fost îndeplinită.

Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Inspecția Judiciară nu a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul - reclamant, deși cererea de recurs i-a fost comunicată în termenul legal.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) C. proc. civ., raportat la obiectul recursului ce vizează soluția pronunțată cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate conform art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

, art. 201 alin. (5) C. proc. civ., precum și în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 și art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 09.01.2023 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, luând act de solicitarea recurentului -reclamant, de judecare a cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 394 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul pentru a se pronunța pe tardivitatea declarării recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul -reclamant pe fondul recursului declarat împotriva soluției ce vizează cererea sa de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată la judecata pe fond a litigiului, Înalta Curte va verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a recursului, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Potrivit acestui text de lege:

"(…) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.".

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speță, prin recursul formulat se atacă o hotărâre prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, împotriva căreia legiuitorul, prin dispozițiile anterior menționate, respectiv art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a prevăzut calea de atac a recursului " în termen de 48 de ore de la pronunțare".

Verificând actele și lucrările dosarului, sub aspectul respectării acestui termen, Înalta Curte constată că, raportat la data pronunțării hotărârii recurate, 17 iunie 2022, cele 48 de ore prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului s-au împlinit la data de 20 iunie 2022, aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea declara recurs, termenul pentru motivarea acestuia curgând apoi de la comunicare, conform art. 487 alin. (1) coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ., incidente și în cazul de față.

Cum din actele dosarului, respectiv ștampila aplicată pe plicul de comunicare a sentinței către recurentul - reclamant rezultă data de 04.11.2022, cele 48 de ore prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, pentru motivarea recursului, s-au împlinit la data de 07.11.2022.

Or, raportat la actele dosarului, din cuprinsul cărora reiese că recurentul a declarat și motivat recursul în cadrul aceleiași cereri și la același moment, respectiv la data de 15.11.2022, cererea fiind înregistrată la instanța de fond la data de 17.11.2022, Înalta Curte constată că exercitarea acestei căi de atac s-a făcut cu depășirea termenului legal cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art. cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art., imperativ și de decădere, care s-a împlinit la data de 20 iunie 2022, pentru declararea recursului și la data de 07.11.2022, pentru motivarea acestuia, ulterior hotărârea căpătând caracter definitiv.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Deopotrivă, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs" precum și dispozițiile art. 489 alin. (1) din același act normative, conform cărora " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Se constată, așadar că, aceste norme instituie în sarcina recurentului obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității acestuia.

În cauză, astfel cum s-a reținut anterior, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv declarat, aplicându-se astfel și sancțiunea juridică a decăderii părții din exercitarea dreptului de exercitare a acestei căi de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.

Pe cale de consecință, neexercitarea dreptului procesual - în speță, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică ce ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca tardiv formulat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul promovat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1116 din 17 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2023.