ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4492/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe prin sentința nr. 305 din 22.02.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Economiei, Comerțului și Turismului și Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., anularea parțială a Ordinului Ministrului Industriei și Resurselor nr. 5152 din data de 10.10.2000 și a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x emis la data de 15.05.2001 de către Ministerul Industriei și Resurselor în favoarea S.C. C. S.A., în baza Ordinului Ministrului Industriei și Resurselor nr. 5152 din data de 10.10.2000 pentru suprafața de teren de 44 mp, situată în municipiul Târgu Jiu, strada 14 octombrie, nr. 70, județul Gorj, cu numărul cadastral x.

Prin sentința nr. 511 din data de 23 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției acțiunii în anulare a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x emis la data de 15.05.2001 de către Ministerul Industriei și Resurselor în favoarea S.C. Hidroelectrica S.A, actual SPEEH "Hidroelectrica" S.A. prin administratorul B.. și a respins acțiunea formulată de reclamant ca prescrisă, față de momentul înscrierii dreptului pârâtei în CF.

Prin Decizia nr. 3148 din 7 iulie 2019, Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că în cauză nu s-au depus dovezi care să susțină împrejurarea că reclamantul a luat cunoștință de actul a cărui anulare o solicită la momentul înregistrării acestuia în cartea funciară și să fundamenteze soluția primei instanțe, constatând astfel că acțiunea în anulare a actului administrativ a fost formulată cu respectarea termenului impus de art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar cauza trebuie examinată pe fond.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016*.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 355 din 9 octombrie 2019, în fond după casare, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Susține recurentul că sentința are o motivare care se sprijină pe motive contradictorii și străine de natura cauzei, acesta fiind motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 6 din C. proc. civ.

În opinia sa, și după reluarea judecății de către aceeași instanță, s-a procedat la o judecată sumară cu neintrarea efectivă în cercetarea fondului, cauza fiind greșit soluționată pentru motivele expuse și care justifică întru-totul soluția de casare de către instanța de control judiciar unde urmează să fie analizate susținerile sale cu privire la fondul chestiunii deduse judecății.

Precizează recurentul că motivele pentru care solicită anularea parțială a Ordinului Ministrului Industriei și Resurselor nr. 5152 din data de 10.10.2000 și a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x emis la data de 15.05.2001 de către Ministerul Industriei și Resurselor în favoarea S.C. C. S.A., cu sediul în localitatea București, str. x în baza Ordinului Ministrului Industriei și Resurselor nr. 5152 din data de 10.10.2000 pentru suprafața de teren de 44 m2, situată în municipiul Tg-Jiu, str. 14 octombrie, nr. 70, județul Gorj constau în aceea că este proprietarul incontestabil al acestei suprafețe care face parte dintr-o suprafață mai mare de teren, dreptul său de proprietate asupra acesteia rezultând din hotărâri judecătorești și acte notariale a căror valabilitate și eficiență juridică nu au fost nicicând puse la îndoială sau contestate; atât data emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x emis la data de 15.05.2001 de către Ministerul Industriei și Resurselor în favoarea S.C. C. S.A., cât și data emiterii Ordinului Ministrului industriei și Resurselor nr. 5152 din data de 10.10.2000 în baza căruia a fost emis Certificatul atacat se situează mult după data recunoașterii dreptului de proprietate de către instituțiile statului prin hotărâri judecătorești definitive și, cu atât mai mult, după data primelor atestări ale acestui drept de proprietate existent înainte de perioada comunistă.

În aceste condiții, în opinia recurentului, atât Ordinul Ministrului Industriei și Resurselor nr. 5152 din data de 10.10.2000 cât și Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x emis la data de 15.05.2001 de către Ministerul Industriei și Resurselor în favoarea S.C. C. S.A. emis în baza acestuia trebuie anulate parțial pentru suprafața de teren de 44 m2 situată în municipiul Tg-Jiu, str. 14 octombrie, nr. 70, județul Gorj, intabulat în cartea funciară nr. x a municipiului Tg-Jiu cu numărul cadastral x, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate rezultat din înscrisuri care nu au fost avute în vedere cu ocazia emiterii actelor atacate prin prezenta contestație și de care se prevalează ca probă esențială în susținerea prezentului demers juridic.

În termen legal, au formulat întâmpinare atât intimata-pârâtă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A, cât și intimatul-pârât Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri solicitând respingerea ca nefondat a recursului, deoarece acțiunea promovată este de competența instanțelor de contencios administrativ, nu se compară titlurile de proprietate ale părților și nu se dă relevanță celui mai bine caracterizat, aceste instanțe fiind învestite - potrivit regulilor de judecata în materia dreptului public, sa verifice doar dacă actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea procedurilor și prescripțiilor legale, în speță, verificarea atestării dreptului de proprietate prin efectul legii, pentru persoanele juridice-societăți comerciale cu capital de stat, conform H.G. nr. 834/3931, Ordinului comun nr. 5152/2000 și H.G. nr. 13/2001.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, întrucât prima instanță a făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor legale, în sensul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea de primă instanță fiind și nemotivată, în sensul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. pentru argumentele ce urmează:

Din perspectiva situației de fapt se reține că recurentul-reclamant a solicitat anularea parțială a Ordinului Ministrului Industriei și Resurselor nr. 5152 din data de 10.10.2000 și a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x emis la data de 15.05.2001 de către Ministerul Industriei și Resurselor în favoarea S.C. C. S.A., în baza Ordinului Ministrului Industriei și Resurselor nr. 5152 din data de 10.10.2000 pentru suprafața de teren de 44 mp, situată în municipiul Tg-Jiu, strada 14 octombrie, nr. 70, județul Gorj, cu numărul cadastral x, întrucât, la data de 23.07.2015, a primit notificarea nr. x din data de 9.07.2015 transmisă de către SC " Hidroelectrica" S.A., societate în reorganizare judiciară, reprezentată de administratorul B.. prin care i s-a solicitat eliberarea terenului în suprafață de 44 mp și demolarea eventualelor construcții ridicate pe această suprafață de teren, transmițându-i-se în acest sens Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x emis la data de 15.05.2001 în baza Ordinului Ministrului Industriei și Resurselor nr. 5152 din data de 10.10.2000.

Recurentul-reclamant a inițiat prezentul demers judiciar deoarece, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum și prin Ordinul Ministrului Industriei și Resurselor nr. 5152 din data de 10.10.2000 în baza căruia a fost emis acest certificat, în favoarea S.C. C. S.A., a fost vătămat în dreptul său de proprietar, lezându-i-se, totodată, interesul legitim de exercitare a acestui drept.

Curtea de apel, în rejudecarea fondului cauzei, a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând în esență faptul că nu a identificat o încălcare a normelor legale care să conducă la nulitatea actelor contestate.

Înainte de analiza efectivă a motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., se impune a se preciza cu prioritate faptul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie sa cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menționat. Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare, de către instanța superioară, a atribuțiilor de control judiciar, de legalitate și temeinicie.

În practica instanței supreme (de ex., Decizia nr. 4362 din 17 oct. 2018, S. a II-a civ., Dec. 1025 din 15 mai 2019, S. a II-a civ. etc.), dar și în doctrina de specialitate (de ex., "Drept procesual civil-ediția a 5-a revizuită și adăugită", G.Boroi, M.Stancu, p.673, editura Hamangiu, 2020), s-a arătat frecvent faptul că motivarea soluției, cea mai întinsă parte a unei hotărâri judecătorești, trebuie să fie precisă și necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justețea soluției pronunțate, presupunând răspunsuri precise la toate capetele de cerere și la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate, a argumentelor și raționamentelor juridice, a principiilor și a regulilor de drept substanțial și procedural; dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, iar realitatea acestui demers și efectivitatea lui trebuie să se reflecte în considerente, neputând fi rezultatul unei presupuneri.

Din considerentele sentinței analizate nu rezultă acest examen efectiv al argumentelor și probelor administrate, iar hotărârea, în întregul ei, nu corespunde exigențelor anterior descrise. Aceasta deoarece judecătorul fondului s-a limitat la a analiza situația de fapt și raportul de drept asupra cărora a fost învestită, doar din perspectiva argumentelor și susținerilor pârâtei Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., dând o eficiență supradimensionată acestor susțineri și nefăcând nicio analiză împrejurărilor care au justificat pretențiile reclamantului.

Astfel, din analiza sentinței recurate, se constată, fără niciun dubiu, faptul că primul judecător s-a limitat, în conținutul câtorva fraze, doar la a preciza că în cauză ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, în sensul că terenul în cauză este proprietatea pârâtei, câtă vreme se afla în patrimoniul acesteia, la momentul înființării și că, sub aspect formal, etapele și obligațiile prevăzute de H.G. nr. 834/1991 și H.G. nr. 19/2001 ar fi fost respectate.

În aceste condiții, instanța de fond nu a analizat în niciun fel și, ca atare, nu a înlăturat niciunul dintre argumentele și susținerile reclamantului, nu a motivat de ce nu a acordat nicio eficiență acestor susțineri, astfel că nu se poate admite că în cauză ar fi avut loc o reală cercetare a fondului pretențiilor deduse judecății sau un examen serios și real al acestor pretenții; prin dezechilibrul procesual creat, este fără dubiu faptul că recurentului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, hotărârea fiind nemotivată, ceea ce atrage incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Pe de altă parte, recursul este fondat și din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., soluția fiind rezultatul unei aplicări greșite în cauză a dispozițiilor art. 19 și 20 din Legea nr. 15/1990.

Astfel, deși judecătorul de primă instanță reține faptul că, în lumina acestor texte de lege, bunurile aflate în patrimoniul societății comerciale la data înființării, devin proprietatea acesteia, doar dacă bunul respectiv nu este deținut cu un alt titlu, ulterior analiza sa se reduce exclusiv la existența terenului în cauză în deținerea societății comerciale, la momentul înființării ei, și la analiza sumară a respectării etapelor și obligațiilor prevăzute de H.G. nr. 834/1991 și H.G. nr. 19/2001.

Aceasta în condițiile în care, atât în cererea introductivă, pe tot parcursul procesului, dar și în recurs, reclamantul a susținut faptul că dreptul său de proprietate asupra terenului în cauză rezultă din hotărâri judecătorești și acte notariale anterioare și a căror valabilitate și eficiență juridică nu au fost puse la îndoială sau contestate; de asemenea, recurentul a susținut și faptul că a exercitat acest drept de proprietate permanent și nestingherit și a îndeplinit toate formalitățile de cadastru și publicitate imobiliară.

În aceste condiții, urmează ca instanța, în rejudecare, să ceară reclamantului să pună la dispoziție acele acte de care se prevalează, să le analizeze din perspectiva existenței dreptului și a intabulării lui la data emiterii actelor administrative contestate, putând dispune administrarea oricăror probe, inclusiv proba cu martori sau realizarea în cauză a unei expertize de specialitate care să identifice terenul în cauză, să-l delimiteze și să îl analizeze din perspectiva actelor deținute de către reclamant, raportat la actele administrative a căror anulare se solicită.

Se mai impune a se preciza că, deși în cauză s-a mai dispus anterior casarea cu trimitere spre rejudecare pentru că, inițial, instanța de fond soluționase în mod greșit cauza prin admiterea excepției prescripției, ulterior, în rejudecare, după casare, în condițiile anterior arătate, curtea de apel să judece cauza fără o reală analiză și cercetare a fondului cererii, soluționarea direct în recurs a unor aspecte de fond esențiale pentru dezlegarea pricinii determinând lipsirea părții nemulțumită de soluție de a supune instanței de reformare analiza acestor aspecte și soluția instanței de fond asupra lor.

Față de toate considerentele expuse, întrucât instanța de fond nu a realizat o reală cercetare a fondului cauzei, hotărârea fiind nemotivată sub toate aspectele evidențiate și fiind rezultatul unei greșite aplicări în cauză a textelor legale incidente, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 355 din 9 octombrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

GGC - MM