ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.06.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3556/2022

HOTĂRÂRE
16.06.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3556/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Peștișani - prin primar și Primarul Comunei Peștișani - Domnul A., în contradictoriu cu pârâții Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica SA", Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj și Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, au solicitat instanței:

- constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x emis în 23.02.2010 de către Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri, în beneficiul "Hidroelectrica SA" pentru suprafața de teren ocupată de două drumuri situate pe raza comunei Peștișani (Gureni): DC 134 în lungime de 3,4 km și lățime de 6 m, și respectiv DV 1, în lungime de 15 km și lățime de 4 m pe care se află construite 8 poduri, în suprafață aproximativă de 83.360 mp;

- rectificarea cărții funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate a pârâtei, ca fiind proprietara fără drept, de la OCPI Gorj, asupra celor două drumuri, intabulate sub nr. x și y în anul 2016 și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei Comuna Peștișani care este proprietara acestora în baza Legii nr. 213/1998;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin decizia nr. 818 din 22 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Peștișani, prin primar și Primarul Comunei Peștișani - Domnul A., în contradictoriu cu pârâții Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica SA", Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj și Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, având ca obiect "anulare act administrativ".

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială -Comuna Peștișani, prin primar și Primarul Comunei Peștișani - Domnul A. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenții-reclamanți au considerat că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia plângerea prealabilă se introduce în termen de 30 zile din momentul în care persoana vătămată a luat la cunoștiință pe orice cale de conținutul actului, iar pentru motive temeinice, se poate formula și peste termenul de 30 zile, dar nu mai târziu 6 luni de la data la care a luat la cunoștiință pe orice cale de conținutul acestuia.

Prin urmare, termenul de prescripție de 6 luni, în cadrul căruia poate fi introdusă plângerea prealabilă curge pentru terțul vătămat da la data luării la cunoștiință de conținutul acestuia.

A precizat că reclamanții au luat cunoștiință de conținutul actului contestat, numai după depunerea acestuia la dosarul cauzei primei instanțe, astfel încât adresa nr. x/10.02.2020 a fost formulată în termenul de 30 zile, prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Mai mult, au reiterat faptul că, în luna octombrie 2019 au luat cunoștiință numai de existența actului nu și de conținutul acestuia, nefiindu-le comunicat.

Independent de faptul că, la data de 21.01.2017, certificatul de atestare a dreptului de proprietate a devenit opozabil erga omnes, prin efectul înscrierii în cartea funciară, au arătat că acest act a fost publicat în Monitorul Oficial în anul 2010, la data emiterii acestuia, și din conținutul său rezultă că terenul este identificat prin anexa nr. 2 și planuri topografice cuprinse în anexele nr. 4 și 5, anexe care nu au fost publicate, reclamanții fiind în imposibilitatea să constate că în suprafața de 118322,67 mp este inclusă și suprafața de teren de aproximativ 83360 mp, pe care se află cele două drumuri respectiv DC 134 în lungime de 3,4 km și lățime 6 m și DV 1 în lungime de 15 km și lățime 4 m situate la pozițiile nr. 4 și 6 din anexa nr. 48 atestată prin H.G. nr. 973/09.09.2002, pentru atestarea domeniului public al comunei.

În plus hotărârea de guvern care a atestat regimul juridic al terenurilor-drumurilor nu a fost atacată, este în vigoare și prin urmare regimul juridic al acestora nu putea fi schimbat prin certificatul contestat, proprietatea publică fiind inalienabilă, imprescriptibilă, insesizabilă.

Așadar, împrejurarea că anexele care au însoțit certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei asupra suprafeței de aproximativ 83360 mp nu au fost publicate în MO și nici nu au fost făcute cunoscute, a determinat imposibilitatea reclamanților de a lua la cunoștiință de faptul că în anul 2010 s-a atestat dreptul de proprietate al pârâtei și asupra bunurilor menționate în Certificatul de atestatre a dreptului de proprietate contestat, atestate ca domeniu public prin H.G. nr. 973, încă din anul 2002.

Concluzionând, în opinia lor, argumentele reținute de prima instanță în vederea admiterii excepției inadmisibilității nu pot fi primite deoarece, în cauză, termenul de 6 luni, respectiv de un an nu se calculează de la data emiterii actului, cum în mod greșit a menționat prima instanță în decizia recurată .

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj și Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, în cuprinsul acestora nefiind invocate excepții procesuale.

Intimata-pârâtă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica SA" a depus concluzii scrise.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 iunie 2022, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Peștișani, prin primar și Primarul Comunei Peștișani - domnul A. este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica SA", constatând că recurenții-reclamanți au formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ. și au dezvoltat argumentele pentru care au apreciat că pronunțarea hotărârii recurate a fost dată cu interpretarea greșită a normelor de drept material incidente speței, referindu-se în concret la dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante

Reclamanții, prin capătul principal de cerere, au investit instanța de contencios administrativ cu constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x emis în 23.02.2010 de către Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri, în beneficiul "Hidroelectrica SA" pentru suprafața de teren ocupată de două drumuri situate pe raza comunei Peștișani: DC 134 în lungime de 3,4 km și lățime de 6 m, și respectiv DV 1, în lungime de 15 km și lățime de 4 m pe care se află construite 8 poduri, în suprafață aproximativă de 83.360 mp.

Prima instanță, prin raportare la dispozițiile art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanți, reținând că nu a fost îndeplinită procedura plângerii prealabile.

Reclamanții au formulat recurs, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., apreciind că hotărârea a fost dată cu interpretarea greșită a normelor de drept material incidente speței, referindu-se în concret la dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a respinge recursul ca nefondat.

Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de instanța de judecată, și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și termenul de introducerea acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă.

Plângerea prealabilă specifică materiei contenciosului administrativ este o instituție distinctă, cu regim și efecte proprii, fiind reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în materia contenciosului administrativ, iar neîndeplinirea sa este sancționată cu respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Recurenții-reclamanți pretind că se află în ipoteza terților vătămați de emiterea actului administrativ contestat și că, în speță, termenul de prescripție în care poate fi introdusă plângerea prealabilă este de 6 luni care curge de la data luării la cunoștință de conținutul actului administrativ.

Având în vedere actul administrativ contestat, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate, Înalta Curte reține că dreptul de proprietate atribuit intimatei-pârâte Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica SA" în baza H.G. nr. 834/1991 a fost intabulat în favoarea acestei societăți în CF sub nr. x și y în anul 2016.

Prin urmare, înscrierea unui act administrativ cum este certificatul de atestare a dreptului de proprietate în registrul de carte funciară, cu respectarea formalităților impuse de regimul de publicitate imobiliară, asigură opozabilitatea erga omnes a acestui act administrativ, astfel încât de la momentul încheierii de înregistrare a dreptului de proprietate în carte funciară, reclamanții sunt prezumați a fi avut cunoștință de existența acestuia.

Nu pot fi primite susținerile recurenților potrivit cărora au luat cunoștiință de existența certificatul de atestare a dreptului de proprietate în luna octombrie 2019, iar de conținutul actului numai după depunerea acestuia la dosarul cauzei, în fața instanței de fond.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte constată că intabularea dreptului de proprietate în favoarea intimatei-pârâte s-a dispus în baza actului administrativ nr. x/23.02.2010 emis de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, precum și în baza actului administrativ nr. 8163/21.11.2016 emis de Primăria Comunei Peștișani, astfel cum este expres menționat în Încheierile Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 58003 și 58002 din 08.12.2016 aflate la dosarul de fond.

În ceea ce privește adresa din 10.02.2020 prin care recurenta-reclamantă Comuna Peștișani a solicitat, în mod expres Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului anularea parțială a certificatului ce face obiectul cauzei, Înalta Curte constată că a fost formulată ulterior introducerii acțiunii în instanță (20.12.2019), cu nerespectarea termenului imperativ prevăzut de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar formularea tardivă a plângerii prealabile echivalează cu lipsa acesteia, sancțiunea fiind și în această situație inadmisibilitatea acțiunii.

În contextul expus, câtă vreme nu s-au respectat dispozițiile imperative ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, nefiind parcursă procedura prealabilă obligatorie, Înalta Curte constată că sentința atacată este legală și nu se impune a fi casată.

2.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Peștișani - prin Primar și Primarul Comunei Peștișani - domnul A., ca nefondat.

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica SA".

Respinge recursul formulat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Peștișani - prin Primar și Primarul Comunei Peștișani - domnul A. împotriva Deciziei nr. 818 din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4492/2021
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal
ÎCCJ 2024-06-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3607/2024
Ședința publică din data de 25 iunie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucur
ÎCCJ 2022-01-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 196/2022
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022 Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe r
ÎCCJ 2022-11-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5173/2022
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2016, din
ÎCCJ 2022-06-30
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3835/2022
Ședința publică din data de 30 iunie 2022 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I Cererea de chemare în judecată 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a
Sursă