ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3600/2022

Ședința publică din data de 17 iunie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanții A. și B. au solicitat anularea H.G. nr. 1032/2018, privind aprobarea amplasamentului și declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al "Liniei electrice aeriene (LEA) 110 kV dublu circuit CHE Bumbești - borna 35 bis LEA 110 kV Târgu Jiu Nord - Parângu circuitul 2" pentru racordarea la Sistemul Electroenergetic Național a Centralei Hidroelectrice Bumbești, obiectiv din cadrul lucrării de utilitate publică și interes național "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni - Bumbești", județele Gorj și Hunedoara.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2020, a respins excepția lipsei procedurii prealabile, excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa cadrului procesual sub aspect subiectiv, excepțiile privind lipsa calității procesual active și lipsa de interes a reclamantei, precum și excepția lipsei de obiect a cererii, ca neîntemeiate.

Prin sentința civilă nr. 1402 din 15 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, intervenienți Hidroelectrica și Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, având ca obiect "anulare acte administrativ cu caracter normativ - H.G. nr. 1032/2018 - EMAIL", a respins ca neîntemeiate cererile de intervenție accesorie formulate în interesul pârâtei, a anulat H.G. nr. 1032/2018 din 21 decembrie 2018 privind aprobarea amplasamentului și declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al "Liniei electrice aeriene (LEA) 110 kV dublu circuit CHE Bumbești - borna 35 bis LEA 110 kV Târgu Jiu Nord - Parângu circuitul 2" pentru racordarea la Sistemul Electroenergetic Național a Centralei Hidroelectrice Bumbești, obiectiv din cadrul lucrării de utilitate publică și interes național "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni - Bumbești", județele Gorj și Hunedoara și a obligat pârâtul Guvernul României să plătească reclamantei suma de 2.490 RON cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Guvernul României și intervenienții Ministerul Energiei (fost Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) și C. S.A. au declarat recurs.

3.1. Pârâtul Guvernul României arată că un prim motiv de recurs se referă la nesocotirea formelor de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 176 C. proc. civ., care se încadrează în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Întrucât art. 176 C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură civilă, se poate susține că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularitățile procedurale care atrag această sancțiune, cu excepția celor expres menționate la pct. 1-4 din acest articol, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Se mai arată faptul că nu a fost comunicată încheierea de ședință din 29.09.2020, prin care judecătorul fondului a respins excepțiile invocate de pârâtul Guvernul României, fiind evidentă încălcarea dispozițiilor imperative ale legii prin care sunt reglementate formele de procedură, cu violarea gravă și evidentă a dreptului la apărare și a principiului egalității armelor, a contradictorialității și procesului echitabil, recunoscute oricărui pârât.

Al doilea motiv de recurs se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea primei instanțe nu cuprinde toate motivele pe care se sprijină, iar cele prezentate sunt contradictorii

În cauza dedusă judecății, se constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor părților, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care reprezintă, în fapt, o reproducere a cererii de chemare în judecată.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze părților dovada că susținerile și mijloacele de apărare formulate prin cererea dedusă judecății și prin întâmpinare au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Incidența motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. dedusă din greșita aplicare a art. 1238 alin. (1) C. civ.

Instanța de fond a reținut în mod greșit incidența art. 1238 alin. (1) C. civ. care prevede că lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepția cazului în care contractul a fost greșit calificat și poate produce alte efecte juridice.

Cauza unui act administrativ este reprezentată de motivul care a determinat emiterea actului administrativ.

În speță, analizând H.G. nr. 1032/2018, se constată că motivul, cauza emiterii acestei hotărâri de guvern este reprezentată de exproprierea terenurilor în vederea realizării obiectivului de investiție linia electrică aeriană.

Prin H.G. nr. 1032/2018 nu se autorizează executarea unor lucrări de construcții, ci terenurile care vor fi afectate de lucrările de construcții sunt expropriate.

De altfel, pentru executarea lucrărilor la Linia electrică aeriană nu există nicio autorizație de construire emisă și nici nu putea să fie emisă în lipsa dovedirii unui drept de proprietate asupra terenurilor.

Așadar, scopul mediat al H.G. nr. 1032/2018 a fost obținerea terenurilor necesare realizării obiectivului de investiție Linia electrică aeriană urmând ca după realizarea procedurii de expropriere Hidroelectrica să obțină toate avize și acordurile necesare, inclusiv acordul de mediu, în vederea obținerii autorizației de construire a Liniei electrice aeriene.

H.G. nr. 1032/2018 nu a conferit Hidroelectrica dreptul de a executa lucrările de construire, instanța de fond apreciind în mod nelegal că actul administrative dedus judecății ar fi lipsit de o cauză juridică ca efect al anulării autorizației de construire nr. x/2012.

Or, Autorizație de construire nr. x/2012 nu a avut ca obiect lucrările la Linia electrică aeriană.

Autorizațiile de construire au fost anulate de către Curtea de Apel București, pe motiv că au fost emise cu mult înainte de includerea zonei Defileului Jiului în situl Natura 2000 și fără a se realiza o evaluare corespunzătoare a efectelor proiectului asupra mediului în zona respectivă. De asemenea, Curtea de Apel București a reținut că noi acte de autorizare pot fi emise numai cu respectarea exigențelor privind modalitatea de analiză a efectelor proiectului asupra zonei protejate.

Amplasamentul liniei electrice aeriene de racordare la SEN a CHE Bumbești, respectiv fundațiile stâlpilor, nu se află pe terenuri incluse în situri de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 (SCI/SPA), declarate prin Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1964 din 13.12.2007, respectiv H.G. nr. 1284/2007, fapt care poate fi verificat online pe pagina de internet a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului1, prin raportarea coordonatelor fundațiilor stâlpilor din planșele aflate în anexa nr. 1 la H.G. nr. 1032/2018.

Totodată, deși a calificat corect hotărârea de guvern atacată drept act administrativ individual, instanța de fond nu a avut, însă, în vedere că actul care se solicită a fi anulat în cauză a intrat în circuitul civil și și-a epuizat toate efectele juridice. Astfel, la acest moment proprietar asupra terenurilor expropriate este Statul Român, așa cum rezultă din încheierile de carte funciară depuse în probațiune. În urma emiterii H.G. nr. 1032/2018, Hidroelectrica a parcurs pașii procedurali prevăzuți de Legea nr. 255/2010 și de H.G. nr. 53/2011 privind normele de aplicare, emițând deciziile de expropriere, consemnând despăgubirile la dispoziția persoanelor expropriate astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune.

Recurentul mai susține că în baza deciziei civile nr. 5378/14.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017 au fost anulate Autorizația de construire nr. x/2016 emisă de Consiliul Județean Hunedoara și Autorizația de construire nr. x/2012 emisă de Consiliul Județean Gorj, în baza cărora s-au executat lucrările la proiect în perioada 2012-2017. La data pronunțării deciziei Curții de Apel lucrările au fost sistate, la această dată stadiul de realizare al amenajării fiind, în procent global, de 88% pentru lucrările de construcții, respectiv de 74% pentru lucrările de montaj a echipamentelor mecanice și electrice.

Astfel, concluzia care se impune este aceea că lucrările la Linia electrică aeriană nu au făcut obiectul Autorizației de construire nr. x/2002, anulată de Curtea de Apel București.

În aceste condiții, trebuie observat că în orice silogism în care premisa majoră este falsă, tot falsă va fi și concluzia acestui raționament.

Prin urmare, raționamentul judecătorului fondului este imperfect, în primul rând, datorită erorii cu privire la obiectul Autorizației de construire nr. x/2002, anulată de Curtea de Apel București, ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții vădit nelegale.

3.2. C. S.A., în motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., arată că instanța de fond făcut o greșită aplicare a art. 16 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedura-civilă.

Art. 16

1

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede: Când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond.

Instanța de fond a înțeles să își sprijine soluția de respingere a excepției lipsei de interes, pe dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 195/2005 și pe incidența art. 37 C. proc. civ.. Din perspectiva argumentației instanței sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța aplicând în mod greșit dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 195/2005 precum și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța în mod nelegal reținând motive străine de pricina dedusă judecății.

Instanța a reținut motive străine de natura pricinii, acordând relevanță în speță dispozițiilor art. 37 C. proc. civ., "în condițiile în care prezentul litigiu este guvernat de prevederile legii speciale a contenciosului administrativ care la art. 8. alin 1 prevede că persoanele-fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar în măsura în care vătămări decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Instanța ar fi trebuit să analizeze excepția lipsei de interes raportat la prevederile art. 8 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 și nicidecum să-și motiveze soluția pe dispozițiile ar. 37 C. proc. civ., norma generală.

Realizarea lucrărilor Liniei electrice Aeriene (LEA) 110 kV dublu circuit CHE Bumbești, - borna35 bis LEA 110 kV Târgu Jiu Nord – Parângu circuitul 2 pentru racordarea la Sistemul Electro energetic Național a Centralei Hidroelectrice Bumbești (denumită în continuare Linia electrică aeriană) nu a fost cuprinsă nici în Autorizația de construire nr. x/2016 emisă de Consiliul Județean Hunedoara și nici în Autorizația de construire nr. x/2012 emisă de Consiliul Județean Gorj, autorizații care au fost anulate ca efect al pronunțării deciziei civile nr. 5378/14.12.2017 a Curții dă Apel București. Analizând Anexa 2 din H.G. nr. 1032/2018 se observă că proiectul Liniei electrice aeriene se situează în județul Gorj, astfel că în cele ce urmează vom face referire doar la Autorizația de construire nr. x/2012 emisă de Consiliul Județean Gorj, cealaltă autorizație de construire anulată de instanță reglementând lucrări executate în județul Hunedoara.

Faptul că lucrările la Linia electrică aeriană nu au fost cuprinse în Autorizația de construire nr. x/2012 anulată de Curtea de Apel București rezultă din:

- Acordul de mediu GJ 51/2003 care a stat la baza emiterii AC nr. 16/2012 enumeră lucrările autorizate ca fiind CHE Dumitra (compusă din barajul Livezeni, priza energetică, galeria de aducțiune Livezeni-Dumitra, nodul de presiune CHE Dumitra, CHE Dumitra și din CHE Bumbești (polderul Dumitra; priza energetică, galeria de aducțiune subterană Dumitra-Bumbești, nod de presiune Bumbești, CHE Bumbești), captări secundare.

Linia electrica aeriană nu face obiectul Acordului de mediu nr. GJ 51/2003, deci implicit nu putea face obiectul Autorizației de construire nr. x/2012 anulată de Curtea de Apel București;

- Din documentația care a stat la baza emiterii AC nr. 16/2012 rezultă că lucrările la Linia electrică aeriană nu au făcut obiectul acestei autorizații de construire, sens în care depune în probațiune lista lucrărilor rest de executat care au făcut obiectul AC. nr. 16/2012, vizată spre neschimbare de către Consiliul Județean Gorj;

- Nici în Devizul general cu lucrările rest de executat care au făcut obiectul AC nr. 16/2012 nu se regăsesc lucrările la Linia electrică aeriană.

- Inclusiv din Nota de fundamentare care a stat la baza emiterii H.G. nr. 1032/2018 rezultă că proiectul Liniei electrice aeriene este distinct față de D..

Astfel, concluzia care se impune cu prisosință este că lucrările la Linia electrica aeriană nu au făcut obiectul Autorizației de construire nr. x/2002, anulată de Curtea de Apel București.

3.3. Ministerul Energiei, prin recursul incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru nerespectarea prevederilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ și respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, precum și admiterea excepției lipsei de interes și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes.

În subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că excepțiile au fost soluționate în mod temeinic, pe fondul cauzei, solicită casarea sentinței civile nr. 1402/2020 și, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și admiterea cererii de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtului Guvernul României.

Se mai arată că actul administrativ care face obiectul prezentului dosar nu este un act care sa aibă vreo relevanță sau vreun impact asupra mediului, ci un act de expropriere care produce efecte în privința dreptului de proprietate, reclamantele neputând justifica niciun interes în promovarea acțiunii, interes care trebuie să se circumscrie în sfera apărării mediului.

În opinia recurentului, că instanța de fond nu a procedat la o analiză riguroasă a cauzei, limitându-se la a-și însuși în partea destinată motivărilor susținerile reclamantelor privind lipsa cauzei, nu a analizat susținerile pârâților, ci a preluat în mare măsură argumentele reclamantelor, hotărârea necuprinzând astfel și partea de motivare care a format convingerea instanței în pronunțarea soluției.

În susținerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de Guvernul României.

Ministerul Energiei a formulat întâmpinare prin care a arătat că achiesează la susținerile Guvernului României și cele ale Hidroelectrica S.A..

Analizând sentința și încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului incident, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiată.

Potrivit art. 472 C. proc. civ.: "(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

În raport de aceste dispoziții, Înalta Curte apreciază că intervenientul Ministerul Economiei putea formula recurs incident, motiv pentru care excepția inadmisibilității va fi respinsă.

În ceea ce privește excepția nulității primului motiv de recurs formulat de pârâtul Guvernul României întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În ceea ce privește recursurile formulate în cauză, Înalta Curte precizează că deși au fost formulate motive de recurs distincte, aceasta le va analiza și răspunde prin considerente comune.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin H.G. nr. 1032/2018 din 21 decembrie 2018 reglementează aprobarea amplasamentului și declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al "Liniei electrice aeriene (LEA) 110 kV dublu circuit CHE Bumbești - borna 35 bis LEA 110 kV Târgu Jiu Nord - Parângu circuitul 2" pentru racordarea la Sistemul Electroenergetic Național a Centralei Hidroelectrice Bumbești, obiectiv din cadrul lucrării de utilitate publică și interes național "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni - Bumbești", județele Gorj și Hunedoara.

Din conținutul H.G. Nr. 1032/2018 din 21 decembrie 2018 rezultă că aceasta a fost aprobată în legătură cu aducerea la îndeplinire obiectivului din cadrul lucrării de utilitate publică și interes național "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni - Bumbești", județele Gorj și Hunedoara.

Înalta Curte reține că instanța de fond, la pronunțarea sentinței a avut în vedere faptul că prin decizia nr. 5378/14.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017 au fost anulate Autorizația de construire nr. x/2016 emisă de Consiliul Județean Hunedoara și Autorizația de construire nr. x/2012 emisă de Consiliul Județean Gorj, în baza cărora s-au executat lucrările la proiect în perioada 2012-2017. La data pronunțării deciziei Curții de Apel lucrările au fost sistate, la această dată stadiul de realizare al amenajării fiind, în procent global, de 88% pentru lucrările de construcții, respectiv de 74% pentru lucrările de montaj a echipamentelor mecanice și electrice.

În concret, instanța de fond a reținut: "ca efect al pronunțării DC nr. 5378/14.12.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, curtea reține că H.G. nr. 1032/2018 din 21 decembrie 2018 este lipsită de cauză juridică, potrivit dispozițiilor art. 1238 alin. (1) din C. civ., și nu mai este de natură că producă consecințele juridice pentru care a fost adoptată, întrucât obiectivul din cadrul lucrării de utilitate publică și interes național "Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbești", județele Gorj și Hunedoara nu mai poate fi realizat în momentul de față, întrucât au fost anulate autorizațiile de construire care au stat la baza realizării acestui obiectiv".

Înalta Curte constată că raționamentul judecătorului fondului este greșit, datorită erorii cu privire la obiectul Autorizației de construire nr. x/2002, anulată de Curtea de Apel București, ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții vădit nelegale.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond nu a analizat apărările prezentate prin cererea de chemare în judecată.

Se impune a se preciza cu prioritate faptul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menționat.

Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare, de către instanța superioară, a atribuțiilor de control judiciar, de legalitate și temeinicie.

În practica instanței supreme (de ex., Decizia nr. 4362/17 oct. 2018, S. a II-a civ., Dec. 1025/15 mai 2019, S. a II-a civ. etc.) dar și în doctrina de specialitate (de ex. "Drept procesual civil-ediția a 5-a revizuită și adăugită", G.Boroi, M.Stancu, p.673, editura Hamangiu, 2020), s-a arătat frecvent faptul că motivarea soluției, cea mai întinsă parte a unei hotărâri judecătorești, trebuie să fie precisă și necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justețea soluției pronunțate, presupunând răspunsuri precise la toate capetele de cerere și la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate, a argumentelor și raționamentelor juridice, a principiilor și a regulilor de drept substanțial și procedural.

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, iar realitatea acestui demers și efectivitatea lui trebuie să se reflecte în considerente, neputând fi rezultatul unei presupuneri.

Este unanim admis că, atâta timp cât motivarea unei hotărâri judecătorești ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate, dacă, în considerente, instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, nu analizează argumentele importante și nu justifică înlăturarea apărărilor esențiale care susțin opinia contrară, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală; o astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar.

Înalta Curte are în vedere și faptul că, după cum rezultă din Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, privind calitatea hotărârilor judecătorești, motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloace de apărare, această garanție fiind esențială întrucât permite justițiabilului să se asigure că pretențiile sale au fost examinate, și deci, că judecătorul a ținut cont de ele.

Pe de altă parte, această obligație a instanțelor judecătorești de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. În acest sens, jurisprudența CEDO (paragraful 29 din Cauza Boldea/României – 15.02.2007 și paragraful 61 din Cauza Van den Hurk/Olandei – 19.04.1994) a statuat că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state.

De altfel, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar, pentru a constitui o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul mijloc prin care este posibilă exercitarea controlului judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Din considerentele hotărârii recurate rezultă că judecătorul fondului și-a fundamentat soluția exclusiv pe argumentele susținute prin acțiunea introductivă, sumar prezentate și acestea în cererea de chemare în judecată, centrându-și argumentația pe ideea că anularea celor două autorizații de construcție, nr. x/2016 emisă de Consiliul Județean Hunedoara și nr. 16/2012 emisă de Consiliul Județean Gorj, are drept consecință lipsirea de efecte juridice a H.G. nr. 1032/2018 din cauza legăturii de dependență juridică care există între aceste acte administrative.

Înalta Curte observă că deși judecătorul fondului afirmă existența unei relații juridice între autorizațiile de construcție și hotărârea de guvern contestată în prezenta cauză, acesta nu face un examen efectiv al afirmației, mulțumindu-se să arate că autorizațiile de construcție mai sus amintite au stat la baza realizării lucrărilor de construire pentru amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni- Bumbești, fără o verificare a respectivei susțineri.

Conform Guvernului României linia electrică aeriană în discuție nu face nici obiectul autorizației de construire nr. x/2016 emisă de Consiliul Județean Hunedoara și nici autorizației de construire nr. x/2012 emisă de Consiliul Județean Gorj. Același recurent mai arată că linia electrică aeriană nu face obiectul Acordului de mediu nr. GJ 51/2003, prin urmare nu putea face obiectul autorizației de construire nr. x/2012, motiv pentru care raționamentul primei instanțe este imperfect, consecință a erorii cu privire la obiectul respectivei autorizații de construcție. Rezultă cu puterea evidenței că aceste chestiuni au o relevanță decisivă în privința soluției din prezenta cauză. Aceste aspecte, însă, constată Înalta Curte, nu au fost analizate de către prima instanță.

Sprijinindu-și raționamentul exclusiv pe susținerile reclamantei din prezenta cauză, fără să examineze apărările pârâților, cum sunt aspectele esențiale relevate mai sus în cuprinsul prezentei decizii, prima instanță a pronunțat o hotărâre ce nu satisface exigențele motivării hotărârii judecătorești, expuse în paragrafele anterioare, ceea ce atrage incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., și îndreptățește concluzia că nu s-a realizat o reală cercetare a fondului cauzei, neanalizarea unor aspecte esențiale punând instanța de recurs în imposibilitatea de a evalua în mod eficient soluția pronunțată de către judecătorul fondului.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale în vederea stabilirii situației de fapt, nesocotind astfel dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorilor.

Procedând astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, pe care o va casa și, pe cale de consecință va admite recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 1402 din 15 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității recursului incident și excepția nulității primului motiv de recurs din recursul declarat de Guvernul României invocate de către intimata-reclamantă B., va admite recursurile, va casa în tot sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității recursului incident și excepția nulității primului motiv de recurs din recursul declarat de Guvernul României invocate de către intimatul reclamant B..

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 1402 din 15 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de recurentul intervenient C. S.A. împotriva încheierii din data de 29 septembrie 2020 și a sentinței civile nr. 1402 din 15 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul incident declarat de recurentul-intervenient Ministerul Energiei (fost Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) declarat împotriva încheierii de ședință din data de 29.09.2020 și a sentinței civile nr. 1402 din 15 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2022.