ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4794/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 04.05.2018 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE reprezentată prin PROCURORUL GENERAL, să se dispună:

- revocarea în parte a Ordinului nr. 332 din 27.01.2017 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și modificarea acestuia în sensul că începând cu data de 09.04.2015, drepturile bănești se stabilesc prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, iar începând cu data de 01.12.2015 la valoarea de referința de 405 RON majorată cu 10%;

- obligarea pârâtului să elibereze adeverința în sensul celor de mai sus, pentru actualizarea pensiei de serviciu.

Prin sentința civilă nr. 46/CA din 22 februarie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE reprezentată prin PROCURORUL GENERAL, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și admiterea acțiunii.

În motivarea cererii de recurs, a susținut că instanța de fond, în mod eronat a reținut că nu ar fi fost vătămată prin Ordinul nr. 332/27.01.2017, întrucât acest ordin nu i se adresează, deoarece a fost eliberată din funcție prin pensionare la data de 01.08.1999.

Or, din decizia de pensionare nr. x/2009, rezultă fără dubiu că, după o vechime de 30 de ani, a fost eliberată din funcție prin pensionare, la data de 01.08.2009, dată de la care a început și plata drepturilor bănești.

Pe cale de consecință, a fost vătămată prin Ordinul a cărui anulare parțială a cerut-o, situație în care acțiunea apreciază că este fondată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte constată că motivul de recurs ce se circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") nu are incidență în cauză.

Motivul de recurs analizat privește situațiile în care instanța de control judiciar nu poate desluși starea de fapt reținută de prima instanță sau nu poate stabili motivele care au stat la baza soluției.

Deși critica recurentei referitoare la reținerea eronată de către prima instanță a datei eliberării din funcție prin pensionare ca fiind data de 01.08.1999 ar putea fi subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul existenței unor considerente pretins străine de natura cauzei și care ar fi condus la soluția de respingere a acțiunii, susținerile recurentei nu se confirmă.

Chiar dacă, din eroare, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost eliberată din funcție în anul 1999, în loc de 2009, cum ar fi fost corect, soluția ar fi fost aceeași, în condițiile în care argumentul esențial ce stă la baza netemeiniciei cererii este acela că reclamanta nu a fost vătămată prin Ordinul nr. 332/27.01.2017, atât timp cât acest ordin nu i se adresează, neregăsindu-se printre persoanele din lista anexă ordinului.

Potrivit art. 1 din Legea 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Art. 2 alin. (1) lit. a) din legea 554/2004 definește persoana vătămată ca fiind "orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri".

Prin Ordinul nr. 332/27.01.2017 s-a stabilit că, începând cu data de 1.10.2016, procurorii și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale, parchetelor de pe lângă judecătorii, prevăzuți în anexele 1 - 15, care fac parte integrantă din prezentul ordin, beneficiază de drepturile salariale trecute în dreptul fiecăruia.

În condițiile în care la dosarul de fond se află Ordinul nr. 332/27.01.2017 împreună cu Anexa nr. 9 care face parte integrantă din ordin, vizând Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și unitățile subordonate din circumscripția teritorială a acestuia, reclamanta neregăsindu-se în anexă, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta nu a fost vătămată prin ordinul nr. 332/27.01.2017.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 46/CA din 22 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2021.