ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3073/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministrul Justiției, Tribunalul Călărași și Curtea de Apel, a solicitat: a) în principal, - obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită pentru reclamant ordin de salarizare motivat (privind cuantumul indemnizați brute lunare, precum și a cuantumului sporurilor cuvenite) cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin pensionare; - modificarea adeverințelor nr. x/14.06.2017 și y/14.06.2017 emise de către Tribunalul Călărași cu privire la venitul brut stabilit pentru actualizarea pensiei de serviciu și data aplicării acestuia, în sensul că venitul brut cuvenit (definit conform art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 modificată) este: pentru adeverința nr. x/14.06.2017, în cuantum de 16.189 RON, începând cu data de 18.11.2015, iar, pentru adeverința nr. x/14.06.2017, în cuantum de 17.810 RON, începând cu data de 01.12.2015; b) în subsidiar, - anularea adeverințelor nr. x/14.06.2017 și y/14.06.2017 emise de către Tribunalul Călărași; - obligarea Tribunalul Călărași la emiterea altor adeverințe prin care să i se stabilească brut lunar, după cum urmează. - valoarea de referință sectorială de 405 RON, de la 18.11.2015 în continuare, până la data de 01.12.2015 și valoarea de referință sectorială de 445,5 RON, (405 RON plus majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) de la data de 01.12.2015 și în continuare; c) obligarea tuturor pârâților, în calitatea lor de ordonatori, principal, secundar și terțiar de credite, la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială menționate anterior și venitul efectiv plătit, pentru perioada 19. O4.2015-17.11.2015, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar (până la data plății efective; d) obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1714 din 15 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a respins ca neîntemeiate excepția prescripției și excepțiile inadmisibilității; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.; a obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 17.11.2015; a obligat Tribunalul Călărași să emită adeverințele pe baza cărora se va calcul pensia cuvenită reclamantului, după cum urmează: - pentru perioada 17.11.2015 - 30.11.2015 cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON; - începând cu data de 01.12.2015 cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 445,5 RON; a obligat pârâtul Tribunalul Călărași la plata către reclamant a diferenței dintre veniturile efectiv plătite și cele recalculate conform prezentei hotărâri în perioada 09.04.2015 -17.11.2015, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă; a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentințe nr. 1714 din 15 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recursuri, în termenul legal, pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Călărași. Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect arătând că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, pretențiile reclamantului au fost satisfăcute; în drept, recursul său a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Tribunalul Călărași a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, iar în rejudecare respingerea acțiunii reclamantului; în drept, recursul său a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes și calitate procesuală a Ministerului Justiției de a formula recurs, iar pe fondul recursurilor a solicitat respingerea acestora ca nefondate.

Procedura de soluționare a recursurilor În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 23 mai 2019 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 21 mai 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Întrucât cauza de față are drept obiect emiterea unui ordin de salarizare, în acord cu prevederile legale invocate de reclamant, în stabilirea interesului procesual în susținerea recursurilor se au în vedere și evenimentele survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate. Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurentul-pârât Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/24.05.2018 prin care indemnizația lunară a judecătorilor în activitate a fost modificată începând cu data de 09.04.2015, la nivelul maxim permis de prevederile legale. Totodată, în aplicarea OMJ nr. 2066/C/24.05.2018 a fost emis și Ordinul Ministrului Justiției nr. 90/C din data de 04.01.2019, înregistrat la Tribunalul Călărași sub nr. 250/10.0I.2019, în anexele căruia figurează și reclamantul, cu drepturile salariale stabilite pentru perioada 09.04.2015-16.11.2015, la nivelul maxim permis de prevederile legale. Drept urmare, Tribunalul Călărași a procedat la întocmirea adeverințelor pentru actualizarea pensiilor de serviciu ale foștilor judecători la aceleași date la care a fost majorată indemnizația judecătorilor în activitate. În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursurilor, având în vedere că recurenții-pârâți, ulterior promovării căii de atac, și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul recunoașterii pretențiilor reclamantului. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâților nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată din oficiu, și va respinge recursurile, ca fiind lipsit de interes.