ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 446/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată 1. Prin acțiunea înregistrată la data de 15.05.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat instanței de judecată: anularea Ordinului de salarizare individuală nr. 1415/C din 19.03.2019; obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea ordinului prin care să îi stabilească indemnizația lunară care să cuprindă și sporul de fidelitate - sporul pentru vechime în specialitatea funcției din sistemul justiției, începând cu dată de 01.01.2019 și obligarea pârâtului Ministerul Justiției la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 783 din 13 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal (veche) a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției. A dispus modificarea Ordinului nr. 1415/C din 19.03.2019, în sensul includerii în indemnizația lunară cuvenită reclamantului începând din 01.01.2019 și a sporului de fidelitate - spor pentru vechimea în specialitatea funcției din sistemul justiției. A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru). 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitând admiterea căii de atac, în sensul casării sentinței și respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant A. a formulat note scrise în cuprinsul cărora a invocat excepția nulității recursului, motivat de faptul că nu sunt formulate critici concrete, fiind reluate argumentele din întâmpinarea depusă la fond. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 1 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 27 ianuarie 2022, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, recursul declarat de pârât a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestor prevederi casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu sunt altceva decât o redare fidelă a întâmpinarării formulată la fond, iar recurentul-pârât nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei. O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs. Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a întâmpinării nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea integrală a argumentelor expuse prin întâmpinarea depusă la fond, fără niciun fel de adaptare la considerentele sentinței atacate, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției. PENTRU ACESTE MOTIVE,