ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5426/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 februarie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat:

(i) anularea Ordinului de salarizare individuală nr. 5290/C din 20.12.2019;

(ii) obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea ordinului prin care să stabilească indemnizația lunară care să cuprindă și sporul de fidelitate - sporul pentru vechime în specialitatea funcției din sistemul justiției, începând cu dată de 01.12.2019;

(iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1032 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a dispus modificarea Ordinului nr. 5290/C din 20.12.2019, în sensul includerii sporului de fidelitate - spor pentru vechimea în specialitatea funcției din sistemul justiției și a respins cererea privind cheltuielile de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1032 din 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâtul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

În motivarea recursului, pârâtul a reluat apărările din fond, referitoare la contextul de fapt și la situația litigiilor anterioare derulate între părți, concluzionând succint că, în contra celor reținute de instanța de fond, "prin sentința civilă nr. 1687/24.10.2018 a Tribunalului Dâmbovița, nu s-a pus în sarcina pârâtului obligația de a emite alt ordin de încadrare, fiind acordate intimatului-reclamant diferențele salariale admise de instanțele judecătorești, pentru plata cărora legiuitorul a prevăzut un regim special de executare".

Aceste pretinse critici au fost încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a se indica în mod expres textul de lege greșit interpretat sau încălcat de instanța de fond la pronunțarea soluției atacate și nici motivul pentru care această interpretare/aplicare este eronată. Totodată, paragraful final al recursului, citat anterior, reprezintă o simplă afirmație concluzivă, care nu se sprijină pe niciun argument juridic expus în cuprinsul căii de atac.

Așadar, recursul declarat în cauză nu cuprinde critici efective la adresa soluției instanței și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Susținerile recurentului-pârât nu reprezintă motive de nelegalitate, ci se limitează la prezentarea unor situații factuale care nu fac obiectul analizei recursului, astfel cum este conturat prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". .

Înalta Curte reține că legiuitorul a înțeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, iar atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, atunci nu poate fi considerată îndeplinită condiția motivării recursului.

Deoarece pârâtul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1032 din 20 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.