ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5073/2025

Ședința publică din data de 31 octombrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28.08.2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamanții A. și B. au formulat plângere împotriva refuzului pârâtei Înalta Curte de Casație si Justiție, de a emite Ordine nominale de încadrare a reclamanților potrivit Anexei 4 si 7 la Ordinul nr. 959/I din 12.04.2023, solicitând obligarea pârâtei să emită Ordine nominale de încadrare:

a) pentru reclamantul B. potrivit Anexei 4 la Ordinul nr. 959/I din 12.04.2023 emis de ICCJ, având gradul de judecător de Curte de apel cu o vechime intre 15-20 de ani, gradația 5, venit brut neplafonat la 01.01.2018 de 33.437 RON;

b) pentru reclamantul A., potrivit Anexei 7 la Ordinul nr. 959/I din 12.04.2023 emis de ICCJ, având gradul de judecător de tribunal, președinte de secție, cu o vechime de peste 20 de ani, gradația 5, venit brut neplafonat la 01.01.2018 de 32.732 RON.

Prin sentința civilă nr. 1326 din 26 iulie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată, și a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1326 din 26 iulie 2024, au declarat recurs reclamanții A. și B. arătând, în esență, următoarele:

"prin sentința civilă nr. 1326/26.07.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost respinsă acțiunea formulată de subsemnații, ca neîntemeiată, pe motiv ca parata a emis pe numele nostru adeverinte de salarizare pentru actualizarea pensiei de serviciu, iar nemaiavând calitatea de judecători, nu se mai pot emite ordine de salarizare.

Potrivit art. 488 alin. l pc. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, iar faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra faptului ca pe perioada 01.01.2018 si pana la data eliberării din funcție prin pensionare, se pot emite ordine de salarizare, noi fiind judecători in funcție, aceasta a încălcat regulile de procedură, hotărârea fiind lovită de nulitate.

De asemenea, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare "când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul ..., cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță", iar faptul ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra cererii noastre de a se emite ordine de salarizare pentru perioada 01.01.2018 si pana la data pensionarii fiecaruia dintre reclamanti, echivaleaza cu nepronuntarea asupra fondului cauze.

Mentionam faptul ca la data eliberarii din functie prin pensionare, recurentii au avut indemnizatia lunara plafonata.

Ulterior prin Ordinul nr. 959/I din 12.04.2023 emis de presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a stabilit ca drepturile judecatorilor se calculeaza luând în considerare valoarea de referinta sectoriala in suma de 605,225 RON, fara a fi aplicata plafonarea prevazuta art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificarile ulterioare, cu respectarea grilelor cuprinse in anexele 1-13 ale ordinului.

Astfel, in grilele Ordinului nr. 959/I din 12.04.2023, se arata ca indemnizatia lunara neplafonata se calculeaza incepand cu data de 01.01.2018, iar prin adeverintele emise de recurenta, aceasta indemnizatie s-a calculat doar incepand cu data de 30.12.2021.

Prin urmare, a ramas neacoperita prin emiterea acestor adeverinte salariale, perioada cuprinsa intre data de 01.01.2018 si perioada 29.12.2021.

Mentionam ca recurentul B. a activat ca judecător în cadrul Tribunalului Arad, cu grad de curte de apel, pina la data de 11.10.2021 cand a fost eliberat din functie prin pensionare in baza Decretului nr. 1035/08.10.2021, iar reclamantul A. a activat ca judecător în cadrul Tribunalului Arad, presedinte de sectie, cu grad de tribunal, pina la data de 06.12.2021 cand a fost eliberat din functie prin pensionare in baza Decretului nr. 1274/06.12.2021.

Deci, pentru B., trebuia emis pe perioada 01.01.2018 10.10.2021, atat ordin de salarizare cu VRS 605,225 neplafonat, cat si adeverinta de salarizare pentru actualizarea pensiei de serviciu, iar pentru perioada 11.10.2021 - 29.12.2021 trebuia emisa doar adeverinta de salarizare pentru actualizarea pensiei de serviciu, deoarece pentru perioada ulterioara datei de 30.12.2021 au fost emisa adeverinta de salarizare, asa cum recunoaste si intimata.

De asemenea, pentru A., trebuia emis pe perioada 01.01.2018 06.12.2021, atat ordin de salarizare cu VRS 605,225 neplafonat, cat si adeverinta de salarizare pentru actualizarea pensiei de serviciu, iar pentru perioada 07.12.2021 - 29.12.2021 trebuia emisa doar adeverinta de salarizare pentru actualizarea pensiei de serviciu, deoarece pentru perioada ulterioara datei de 30.12.2021 au fost emisa adeverinta de salarizare, asa cum recunoaste si intimata.

Prin urmare, prima instanta a gresit cand a apreciat ca nu se pot emite ordine de salarizare pentru perioada anterioara emiterii Ordinului nr. 959/I din 12.04.2023, deoarece adeverintele de salarizare pentru actualizarea pensiei de serviciu s-au emis pentru perioada anterioara emiterii acestui ordin, astfel incat si ordinele de salarizare se pot emite pentru perioada anterioara emiterii acestui ordin, deoarece recurentii erau judecatori in functie si chiar prin anexele ordinului se arata ca drepturile salariale se calculeaza incepand cu data de 01.01.2018.

Având în vedere aceste motive, consideram că în cauză este incident art. 488 alin. (1) pc. 5 C. proc. civ. si art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, deoarece prin hotărârea atacată, prima instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere si nu s-a judecat fondul cauzei, respectiv emiterea ordinelor de salarizare incepand cu data de 01.01.2018, cand recurentii erau judecatori in funcție.

În drept ne întemeiem cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pc. 5 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și pe celelalte texte de lege menționate anterior."

Intimata - pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului, pe cale de excepție, iar în subsidiar, să se dispună respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente speței.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este nul pentru nemotivare, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinarea formulată de intimata - pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susținerile reclamanților prin comparație cu argumentația expusă în fața Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal rezultă că aceasta a reluat în cadrul căii de atac o serie de elemente înscrise în cererea de chemare în judecată, fără a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței atacate, care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate hotărârii recurate, respectiv o minimă argumentare a criticii de nelegalitate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale de drept procesual sau de drept material pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația atât să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege, cât și să dezvolte criticile sale de nelegalitate prin prisma acelui motiv de casare/nelegalitate.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită legal doar cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, raportat la motivele de casare/nelegalitate expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În sfârșit, Înalta Curte arată că potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Recurenții - reclamanți nu au dezvoltat nicio critică susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea sentinței recurate.

După cum s-a arătat în precedent, susținerile din cererea de recurs constau în referiri succinte și cu caracter general la o nelegalitate a soluției emise de judecătorul de primă instanță prin prisma încălcării normelor de procedură în derularea procesului, însoțită de aspecte subsumate situației de fapt deduse judecății, fără însă a fi aduse critici din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de C. proc. civ. cu privire la recurs.

În concret, Curtea de Apel București și-a argumentat soluția pronunțată prin sentința nr. 1326 din 26 iulie 2024, arătând, în esență, că în dispozițiile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, invocate de reclamanți, în forma în vigoare la data la care reclamanții s-au adresat pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție cu solicitarea de a li se emite ordinele nominale de încadrare salarială, potrivit Anexei 4 si 7 la Ordinul nr. 959/I din 12.04.2023, se referă la actualizarea pensiei de serviciu, în modalitatea prevăzută de aceste dispoziții legale, iar nu la emiterea retroactivă de ordine de salarizare în care să fie incluse și majorările indemnizației de încadrare brute lunare pentru judecătorii sau procurorii în activitate. Aceste dispoziții legale și împrejurarea că reclamanților le-au fost emise adeverințele pentru actualizarea pensiei de serviciu au stat la baza soluției de respingere a cererii de chemare în judecată

În ciuda dezvoltării argumentative a Curții de Apel București, recurenții - reclamanți, nu au prezentat un raționament critic față de considerentele sentinței recurate, care să se poată încadra într-unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Or, o asemenea neregularitate a cererii de recurs este sancționată de lege cu nulitatea căii de atac formulate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurenții - reclamanți B. și A. împotriva sentinței civile nr. 1326 din 26 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de nulitate, invocată prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenții - reclamanți B. și A. împotriva sentinței civile nr. 1326 din 26 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.