ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4784/2022

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Primarul General al Municipiului București, Consiliul Local al Sectorului 2 București, Primarul Sectorului 2 București, C. S.R.L., D., E. și F. S.A. (fosta G. S.A.), au solicitat: (A) în principal: (A.1) anularea autorizației de construire x/28.03.2019 emisă de Primarul General al Municipiului București pentru imobilul din București Sectorul 2; (A2) suspendarea executării autorizației de construire x/28.03.2019 emisă de Primarul General al Municipiului București pentru imobilul din Strada x nr. 73-75, Sector 2 București, până la soluționarea definitivă a cauzei; (A.3) obligarea pârâtului Primarul General al Municipiului București la emiterea unei autorizații de desființare a construcției din Strada x nr. 73-75, Sector 2 București; (A.4) obligarea pârâților la executarea autorizației de desființare menționate la punctul anterior și la aducerea terenului din Strada x nr. 73-75 Sector 2 București la starea anterioară demarării lucrărilor de construcție, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii care se va pronunța în prezenta cauză, sub sancțiunea acordării penalităților și aplicării amenzii prevăzute la art. 18 alin. (5) și (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2064; (B) în subsidiar: (B.1) anularea a trei acte administrative: Planul Urbanistic de Detaliu aprobat prin HCL Sector 2 nr. 44/11.04.2008, anexa 1, poziția 2, autorizația de construire x din 22.05.2008 emisă de Primarul Sectorului 2 București pentru imobilul din Strada x nr. 73-75, Sector 2 București, autorizația de construire x/28.03.2019 emisă de Primarul General al Municipiului București pentru imobilul din București Sectorul 2; (B.2) - suspendarea executării celor trei acte administrative menționate la punctul anterior, până la soluționarea definitivă a cauzei; (B.3) obligarea pârâtului Primarul General al Municipiului București la emiterea unei autorizații de desființare a construcției din Strada x nr. 73-75, Sector 2 București; (B.4) obligarea pârâților la executarea autorizației de desființare menționate la punctul anterior și la aducerea terenului din Strada x nr. 73-75 Sector 2 București la starea anterioară demarării lucrărilor de construcție, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii care se va pronunța în prezenta cauză, sub sancțiunea acordării penalităților și aplicării amenzii prevăzute la art. 18 alin. (5) și (6) din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 1994/25.03.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, s-a dispus: "admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge ca fiind prescris capătul de cerere privind anularea parțială a HCL Sector 2 nr. 44/2008 privind aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu str. x. A Respins în rest ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Primarul General al Municipiului București, Primarul Sectorului 2 București, Consiliul Local al Sectorului 2 București, D., E., C. S.R.L. și F. S.A. (Fostă G. SA), s-a luat act că pârâta C. S.R.L. solicită cheltuieli de judecată pe cale separată".

Calea de atac exercitată. Împotriva sentinței menționate, la data de 05.05.2021 au formulat recurs reclamantele A. și B., și tot la data de 05.05.2021 a formulat recurs și pârâtul Primarul General al Municipiului București, acesta din urmă solicitând admiterea căii de atac și casarea sentinței recurate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată ce a fost formulată de reclamante. Prin încheierea din 04.04.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes invocată cu privire la cererea de recurs formulată de Primarul General al Municipiului București, reținând în esență că în cauza de față Primarul General al Municipiului București a avut calitatea de pârât în acțiunea exercitată de A. și B., iar prin sentința recurată cererea de chemare în judecată a fost respinsă; în aceste condiții, raportat la poziția procesuală a Primarului General al Municipiului București în fața primei instanțe, anume aceea de pârât, nefiind titularul cererii de chemare în judecată, nu justifică un interes procesual în legătură cu admiterea unei acțiuni pe care nu a formulat-o, revenindu-i, în măsura în care apreciază că există vreo cauză de nelegalitate cu privire la autorizațiile și actele administrative litigioase, sub rezerva justificării îndeplinirii condițiilor legale specifice, să formuleze cerere de chemare în judecată pe cale separată, în cadrul căreia să-și valorifice susținerile, iar nu un recurs, prin care să urmărească admiterea acțiunii formulate de terțe persoane.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate. Prin cererea depusă la termenul din data de 04.04.2022, Primarul General al Municipiului București a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 64 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 350/2001, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 151/2019, text potrivit căruia "Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea hotărârilor de aprobare a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism se soluționează de instanțele de contencios administrativ competente. Dreptul de a ataca hotărârile de aprobare se prescrie în termen de 5 ani de la data aprobării.".

Hotărârea Curții de Apel cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale. Prin încheierea de ședință din data de 30.05.2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea Primarului General al Municipiului București de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 64 (3) teza a doua din Legea nr. 350/2021, ca lipsită de interes.

Cererea de recurs. Împotriva încheierii de ședință din data de 30.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Primarul General al Municipiului București. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, cererea de sesizare a Curții Constituționale nu poate fi respinsă de instanța învestită cu judecarea pricinii, ca fiind lipsită de interes, ci numai ca inadmisibilă. Motivarea instanței de fond în sensul că Primarul General al Municipiului București nu justifică un interes în ceea ce privește invocarea excepției de nelegalitate este vădit nelegală, câtă vreme există un astfel de interes. Dispozițiile alin. (3), teza a doua, ale art. 64 din Legea nr. 350/2001, au fost introduse prin art. I pct. 7 din Legea nr. 151/2019 și instituie un termen de prescripție de 5 ani pentru acțiunile având ca obiect atacarea hotărârilor de aprobare a documentațiilor de urbanism. Cu toate acestea, aplicarea acestor dispoziții legale și în cazul documentațiilor de urbanism ce au fost aprobate înainte de inserarea textului de lege, dă naștere ipotezei în care cursul termenului de prescripție a început atât de mult anterior edictării actului normativ (respectiv Legea nr. 151/2019) încât, odată cu instituirea sa, operează și stingerea dreptului însuși. Într-o atare situație, termenul de prescripție pentru atacarea actelor administrative emise cu mult înainte de adoptarea Legii nr. 151/2019 este, finalmente, lipsit de orice conținut. Din această perspectivă, textul de lege obiect al excepției de neconstitutionalitate, în cazul în care ar dispune de o asemenea aplicabilitate, instituie o limitare în ceea ce privește posibilitatea atacării documentațiilor de urbanism aprobate cu mai mult de 5 ani înainte de adoptarea Legii nr. 151/2019. Cu privire la situația din prezenta cauză, prin cererea de chemare în judecată se solicită atât anularea autorizației de construire nr. x/28.03.2019 emisă de Primarul General al Municipiului București pentru imobilul din strada x nr. 73-75, București, cât și anularea Planului Urbanistic de Detaliu aprobat prin HCL Sector 2 nr. 44/11.04.2008. Astfel cum s-a arătat și în cadrul Secțiunilor I și II din prezenta cerere, deși în cauza de față Tribunalul București a dispus admiterea excepției privind prescripția dreptului de a ataca HCL Sector 2 nr. 44/11.04.2008 și, în consecință, a respins cererea privind anularea acestui act administrativ ca prescrisă, respingând, în rest, cererea privind anularea autorizației de construire nr. x/28.03.2019, totuși, într-un alt dosar ce are ca obiect aceleași acte administrative, respectiv în dosarul nr. x/2020, instanța a dispus anularea autorizației de construire nr. x/28.03.2019. Având în vedere existența hotărârilor potrivnice cu privire la valabilitatea autorizației de construire nr. x/28.03.2019, precum și identificarea motivelor de nelegalitate privind HCL Sector 2 nr. 44/11.04.2008, Primarul General al Municipiului București, în virtutea rolului său de organ ce asigură respectarea prevederilor Constituției României, a considerat că este oportună invocarea în prezentul dosar a excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (3), teza a doua, în raport de care prima instanță a reținut că acțiunea privin anularea HCL Sector 2 nr. 44/11.04.2008 este prescrisă. Din această perspectivă, interesul Primarului General al Municipiului București în ceea ce privește invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (3), teza a doua, este justificat și prin raportare Ia situația în care, având în vedere anularea autorizației de construire nr. x/28.03.2019, în dosarul nr. x/2020, beneficiarul acesteia ar solicita emiterea unei noi autorizații, în baza aceluiași PUD str. x, cu privire la care Primarul General al Municipiului București a constatat existența suspiciunilor de nelegalitate. Mai mult decât atât, limitarea impusă de prevederile ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate, în ceea ce privește atacarea actelor administrative cu caracter normativ, se poate răsfrânge și asupra activității Primarului General al Municipiului București de emitere a actelor administrative. Astfel, potrivit competențelor sale reglementate de art. 154 din Ordonanță de urgență 57/2019 privind Codul administrativ, Primarul General al Muncipiului București are rolul primordial de a asigura, în regim de putere publică, apărarea interesului public, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor. Având în vedere aceste considerente, pentru a asigura punerea în aplicare a legilor, cu respectarea principiului legalității, precum și pentru a preîntâmpina încălcarea prevederilor Constituției, Primarul General ai Municipiului București, atunci când constată nelegalitatea unui act administrativ, dispune de instrumente legale, astfel încât să poată restabili ordinea juridică. Un astfel de instrument legal este acțiunea prin care Primarul General ar putea solicita instanței anularea unui act administrativ normativ, cu privire la care există o suspiciune serioasă de nelegalitate. În concret, este vorba despre situația în care Primarul General al Municipiului București ar trebui să emită o autorizație de construire sau un certificat de urbanism, solicitate în baza unei documentațiii de urbanism ce prezintă aparență de neiegalitate. In astfel de situații, pentru a împiedica emiterea unei autorizații de construire ori a unui certificat de urbanism în baza unei documentații de urbanism nelegale, Primarul General al Municipiului București are la dispoziție acțiunea în anularea hotărârii de aprobare a documentației de urbanism. O astfel de acțiune este de natură a asigura legalitatea emiterii autorizațiilor de construire și a certificatelor de urbanism solicitate în baza unei documentații de urbanism ce prezintă aparențe de neiegalitate. Cu privire la această acțiune, însă, dispozițiile ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate, prevăd că termenul pentru atacarea hotărârilor de aprobare a documentațiilor de urbanism este de 5 ani. Criticile aduse prin cererile de recurs formulate vizează tocmai soluția pronunțată de instanța de fond cu privire Ia admiterea excepției prescripției dreptului de a solicita anularea HCL Sector 2 nr. 44/11.04.2008 pentru aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu Vasile Lascăr nr. 73-75. Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că, față de incidența prevederilor art. 64 alin. (3), teza a doua, din Legea nr. 350/2001, potrivit cărora dreptul de a ataca hotărârile de aprobare a documentațiilor de urbanism se prescrie în termen de 5 ani de Ia data aprobării, reclamantele din prezenta cauză nu sunt îndreptățite să formuleze acțiunea la mai mult de cinci ani de la data aprobării hotărârii, dreptul material la acțiune fiind în acest caz prescris. Prin urmare, în prezenta cauză, excepția de neconsituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. (3), teza a doua, din Legea nr. 350/2001 vizează soluționarea fondului prezentei cauze, așa încât sunt îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu privire la existența unei legături între obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei. În ceea ce privește condiția referitoare la inexistența unei decizii anterioare prin care Curtea Constituțională să constate neconstituționalitatea art. 64 alin. (3), teza a doua, din Legea nr. 350/2001 și aceasta este îndeplinită, având în vedere că, până la acest moment, aceste dispoziții legale nu au făcut obiectul controlului de constituționalitate.

Apărările formulate în cauză. În cauza de față nu s-au depus întâmpinări.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 19 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Prin cererea depusă la data de 04.04.2022, Primarul General al Municipiului București a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 64 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 350/2001, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 151/2019, text potrivit căruia "Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea hotărârilor de aprobare a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism se soluționează de instanțele de contencios administrativ competente. Dreptul de a ataca hotărârile de aprobare se prescrie în termen de 5 ani de la data aprobării. Prin încheierea de ședință din data de 30.05.2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea Primarului General al Municipiului București de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 64 (3) teza a doua din Legea nr. 350/2021, ca lipsită de interes. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Din perspectiva interesului Primarului General al Municipiului București în invocarea excepției de neconstituționalitate, recurentul-pârât arată că este justificat prin raportare la situația în care în cazul anulării autorizației de construire nr. x/28.03.2019, în dosarul nr. x/2020, beneficiarul acesteia ar solicita emiterea unei noi autorizații, în baza aceluiași PUD, cu privire la care Primarul General al Municipiului București a constatat existența suspiciunilor de nelegalitate. În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. Conform dispozițiilor art. 33 C. proc. civ. "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara." Din interpretarea dispozițiilor sus-citate rezultă că, prin interes se înțelege acel folos practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia. Condiția interesului de a fi determinat implică existența unui folos practic concret, apreciabil la speță, iar nu de un interes de principiu. Pentru ca interesul să fie legitim și personal, este necesar ca el să nu vină în conflict cu legea, iar folosul practic să îl vizeze pe cel care recurge la forma procesuală. În sfârșit, interesul este născut și actual atunci când, dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu. În cauza de față, în mod corect a reținut prima instanță că Primarul General al Municipiului București nu justifică un interes legitim pentru a invoca excepția de neconstituționalitate în discuție, ci urmărește o eludare a reglementării legale în vederea susținerii poziției procesuale a reclamantelor, cu atât mai mult cu cât fost admisă excepția lipsei de interes în legătură cu recursul formulat de acest pârât împotriva sentinței prin care a fost respinsă acțiunea exercitată împotriva sa. În acest context, Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurentul-pârât prin calea de atac exercitată nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, iar încheierea de ședință a primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale de drept material incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.