ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3983/2022

Cadrul procesual Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal se află dosarul nr. x/2020 având ca obiect cererilor de recursurile formulate de recurenții-reclamanți A. și B. și de recurentul-pârât Primarul General al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1994/25.03.2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații-pârâți C., D., E. S.R.L., Consiliul Local al Sectorului 2 București, Primarul Sectorului 2 București, F. S.A. (fostă G.), având ca obiect anulare act administrativ - autorizatia de construire nr. x/28.03.2019. La termenul din data de 4 aprilie 2022, recurentul-pârât Primarul General al Municipiului București a formulat cerere de suspendare a judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin raportare la dosarul nr. x/2020, aflat în recurs, cu termen de judecată 22 septembrie 2022.

Hotărârea recurată Prin încheierea din 4 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, față de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a respins cererea formulată de recurentul Primarul General al Municipiului București, Curtea neidentificând argumente de natură a dispune suspendarea judecății în cauza de față în raport de un alt dosar ce privește o cerere de chemare în judecată formulată de persoane fizice distincte față de reclamanții din proces.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 4 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurentul-pârât Primarul General al Municipiului București a formulat recurs. În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat, în contextul expunerii succinte a motivelor referitoare la necesitatea suspendării judecății, recurentul a arătat că nu este legală soluția instanței de judecată cu privire la respingerea cererii de suspendare a judecății formulată de Primarul General al Municipiului București, pe motiv că dosarul nr. x/2020 privește acțiunea formulată de alți reclamanți, câtă vreme ambele dosare au ca obiect aceeași Autorizație de Construire, fiind chemați în judecată aceeași pârâți.

Apărările formulate în recurs În stadiul procesual al recursului nu s-au formulat întâmpinări.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 15 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru motivele în continuare expuse. Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod: "Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituția României). Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței. În acest context, instanța de control judiciar reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă. Potrivit art. 414 alin. (2) din C. proc. civ. "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului." În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de suspendare facultativă formulată de recurentul-pârât, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., această încheiere nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs în condițiile legale antereferite. Cu privire la acest aspect este de menționat și Decizia nr. 9/2018 a Curtii Constituționale a României prin referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 414 alin. (2) din C. proc. civ., în care s-au reținut următoarele: "17. Astfel, din analiza textului de lege criticat rezultă că încheierile de respingere și, respectiv, cele de admitere ale cererilor de suspendare a cursului judecării procesului produc efecte juridice diferite. Dacă, în primul caz, cursul judecății nu se întrerupe, în cel de-al doilea efectul constă în suspendarea judecării procesului cel puțin până la soluționarea căii de atac formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea. Împotriva încheierilor de respingere a cererii de suspendare se poate face apel odată cu fondul, potrivit art. 466 alin. (4) din noul C. proc. civ., iar împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea se poate face recurs cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului. Diferența de tratament juridic în cele două cazuri rezultă din efectele produse de cele două tipuri de încheieri, de respingere și, respectiv, de admitere a cererii de suspendare a judecării procesului. Astfel, potrivit art. 413 alin. (1) din C. proc. civ., măsura suspendării este lăsată la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existența unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs sau atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. Dispoziția procedurală nu are un caracter imperativ, instanța având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecării procesului. 18. Prin urmare, caracterul rațional și obiectiv al diferenței de tratament juridic al normei procedurale cuprinse în art. 414 alin. (2) din C. proc. civ. rezultă din grija legiuitorului de a nu se întârzia judecarea cauzei, prin judecarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare. Astfel, în caz de suspendare, judecarea cauzei respective poate dura foarte mult, însă în situația respingerii suspendării, judecarea cauzei continuă." Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției. Prin urmare, reținând că recurentul nu are deschisă calea de atac astfel cum a fost exercitată împotriva încheierii atacate, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii inadmisibilității recursului. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.