ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4768/2022

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța și înregistrată sub nr. x/17.03.2020, reclamantul A. a solicitat anularea Ordinului nr. 247/19.04.2018, emis de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 167/CA din data de 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, ca nefondată; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea, în contencios administrativ promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 167/CA din data de 25 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A.. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, sentința civilă nr. 167/CA/25.11.2020 a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident art. 488 alin. (5) și (8) C. proc. civ. Așa cum corect a reținut Curtea de Apel Constanța, interesul reclamantului în anularea Ordinului nr. 247/19.04.2018 este dat de consecința anulării cererii de chemare în judecată formulată împotriva sa, de Inspectoratul de Stat în Construcții prin dl. B., inspector șef regional al Inspectoratului Regional în Construcții Sud-Est, în dosarul nr. x/2018 aflat în apel pe rolul Tribunalului Buzău. Judecata din cauza nr. 12753/196/2018* este suspendată până la soluționarea prezentului dosar. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004, drept vătămat înseamnă orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrative, iar în raport de aceste dispoziții, apreciază că dreptul de a se judeca în dosarul nr. x/2018, potrivit normelor C. proc. civ. a fost vătămat cu siguranță. Chiar dacă s-ar aprecia că prin emiterea ordinului nr. 247/19.04.2018 nu i s-ar fi încălcat niciun drept, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Textul de lege prevede două condiții alternative: existența unei vătămări într-un drept, ori existența unei vătămări într-un interes legitim. Astfel, prin emiterea lui i s-a vătămat cu certitudine cel puțin un interes, acela de a putea cere, în baza C. proc. civ., anularea cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2018 în care, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui B.. În plus, solicită să se stabilească dacă în mod temeinic Curtea de Apel Constanța a apreciat că Ordinul nr. 247/19.04.2018 reprezintă un act administrativ cu caracter unilateral, întrucât în cazul actelor administrative cu caracter normativ nu mai este incident art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pe care s-a întemeiat hotărârea Curții de Apel Constanța. Astfel, deși Ordinul nr. 247/19.04.2018 este adresat numai inspectorului șef regional al Inspectoratului Regional în Construcții Sud-Est, acesta a produs efecte mai multor subiecți de drept, inclusiv recurentului-reclamant, fiind depus în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor în toate acțiunile în justiție promovate de Inspectoratul Regional în Construcții Sud-Est. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât Inspectoratul de Stat în Construcții a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 iulie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 16 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 247/19.04.2018, emis de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții. Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă reținând, în esență, că Ordinul nr. 247/19.04.2018 a fost emis de inspectorul general al Inspectoratului de Stat în Construcții, pentru dovedirea calității de reprezentant a persoanei care a semnat acțiunea în cadrul dosarului civil nr. x/2018, numitul B., iar reclamantul din prezenta cauză nu justifică un interes personal ce i-ar fi fost lezat prin emiterea ordinului contestat. Învestită cu soluționarea cererii de recurs de față, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Astfel, prin motivele de recurs se susține că sentința civilă nr. 167/CA/25.11.2020 a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident art. 488 alin. (5) și (8) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc. Or, în speța dedusă judecății, recurentul-reclamant nu a dezvoltat critici concrete din care să rezulte incidența acestui caz de casare aspect în raport de care, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. au fost invocate pur formal. Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Sub acest aspect, recurentul-reclamant susține că, chiar dacă s-ar aprecia că prin emiterea Ordinului nr. 247/19.04.2018 nu i s-ar fi încălcat niciun drept, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Într-adevăr, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: "(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept." Ca atare, în raport de dispozițiile normative anterior citate, reclamant, în sens de persoană vătămată, poate fi și un terț în raport cu autoritatea emitentă și cu beneficiarul actului administrativ unilateral cu caracter individual, însă, reclamantul este obligat să dovedească vătămarea unui drept sau a unui interes legitim prin emiterea actului administrativ respectiv. Din această perspectivă, justifică legitimare procesuală activă în contenciosul administrativ, în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei înseși sau altui subiect de drept. Prevederile Legii nr. 554/2004, menționate mai sus, consacră regula contenciosului subiectiv, în sensul că un act administrativ poate fi anulat numai dacă se dovedește că a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim. Or, în cauza dedusă judecății, recurentul-reclamantul invocă, drept interes pe care îl are pentru anularea ordinului atacat, faptul că prin emiterea acestui ordin i s-a vătămat cu certitudine cel puțin un interes, acela de a putea cere, în baza C. proc. civ., anularea cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2018 Înalta Curte va avea în vedere faptul că, interesul legitim definit de Legea nr. 554/2004 nu se confundă cu interesul procesual definit de C. proc. civ., iar vătămarea interesului se apreciază prin raportare la noțiunea de interes legitim privat în cadrul contenciosului subiectiv, deoarece, conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înțelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat. Contenciosul subiectiv presupune vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, astfel că instanța de contencios administrativ trebuie să verifice dacă prin actul administrativ, tipic sau asimilat, care face obiectul acțiunii s-a adus atingere unei situații juridice subiective. Instanța de contencios administrativ poate să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ nelegal, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris ori să efectueze o anumită operațiune administrativă. Așa fiind, se poate statua că recurentul-reclamant în calitatea sa de persoană fizică, nu poate acționa ca atare în contenciosul administrativ subiectiv, decât sub condiția în care dovedește că este titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private și, drept urmare, nu poate formula o acțiune în contencios obiectiv, respectiv să ceară anularea unui act administrativ, pornind de la premisa lezării unui interes legitim privat, decât dacă probează că vătămarea interesului legitim decurge logic ca o consecință din încălcarea dreptului subiectiv sau interesului legitim privat. Însă, în cauza dedusă judecății, ceea ce urmărește recurentul-reclamant este să anuleze cererea de chemare în judecată ce formează obiectul altui dosar pe motiv că ar fi fost semnată de o persoană fără calitate de reprezentant, deci ca instanța învestită cu cererea de anulare a Ordinului nr. 247/19.04.2018 să dea o soluție contrară celei pronunțate de Judecătoria Brăila în privința calității de reprezentant a numitului B.. Or, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, recurentul-reclamant nu justifică un interes personal ce i-ar fi lezat direct prin emiterea ordinului contestat, singurul său interes fiind de a invoca o nelegală reprezentare a instituției pârâte care să conducă, eventual, la anularea cererii de chemare în judecată formulată de ISC contra sa ce face obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Buzău. În acest context, Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurentul-reclamant prin calea de atac exercitată nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale de drept material incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.