ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4661/2022

Ședința publică din data de 14 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta M.D.R.A.P prin Inspectoratul de Stat în Construcții, a formulat contestație prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea adresei/deciziei nr. 54556/20.12.2019 de soluționare a contestației formulată pe cale administrativă; anularea Ordinului nr. 705/28.09.2015 emis de către Inspectorul General al Inspectoratului de Stat în Construcții; anularea parțială a Proceselor-verbale de control nr. x/06.03.2015, nr. y/11.03.2015 și nr. 6522/11.03.2015, cu privire la constatările și măsurile dispuse în sarcina reclamantei; anularea Referatelor nr. x/15.09.2015 și nr. y/03.11.2015; obligarea pârâtei la radierea sancțiunii din Registrul Diriginților de Șantier Autorizați.

1.2 Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 26 din 29 ianuarie 2021, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - prin Inspectoratul de Stat în Construcții, având ca obiect anulare act administrativ .

A dispus anularea adresei nr. x/2019, emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții.

A respins în rest acțiunea.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 26/2021 din 29 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții, întemeiat expres pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât dezvoltă critici care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., aspect constatat de Înalta Curte la termenul de judecată din 14 octombrie 2022.

Criticile de nelegalitate invocate de recurentul-pârât sunt, în esență, următoarele:

- În motivarea hotărârii, în mod nelegal și neîntemeiat s-a reținut că, nici de această dată, prin documentul nr. 54556/2019 de soluționare a contestației reclamantei, obligația motivării de către instituția noastră nu a fost îndeplinită în substanța sa, întrucât nu a analizat în concret apărările acesteia și nu le-a răspuns punctual, fiind practic nemotivată în opinia primei instanțe.

Contrar susținerilor instanței de fond cu adresa nr. x/20.12.2019, ca urmare a sentinței civite nr. 497118.11.2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova (definitivă prin decizia ICCJ nr. x), i s-a comunicat reclamantei că, față de concluziile menționate în cuprinsul adresei sus menționate, comisia desemnată prin Ordinul nr. 782/02.11.2015 și-a reluat activitatea conform Ordinului inspectorului general nr. 1788/27.11.2019 pentru analizarea contestației înregistrată de aceasta la ISC sub nr. x/29.10.2015 și a propus, iar conducerea ISC a aprobat menținerea sancțiunii stabilită prin Ordinul Inspectorului general al ISC nr. 705/28.09.2015 pentru suspendarea pe o perioadă de 6 luni a autorizației a cărei titulară este reclamanta.

- Soluția primei instanțe este motivată doar în mod formal, fără a se referi în mod concret la aspectele care au ținut de judecata fondului, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Asupra viciilor de formă, chiar reclamanta a recunoscut că s-au reținut de către Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 497/18. II.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016, cu autoritate de lucru judecat următoarele aspecte: "Raportat la prevederile legale menționate, instanța admite că documentul prin care s-a soluționat contestația reclamantei nu trebuie să îmbrace forma unei decizii...."

Afirmă recurenta că, prin adresa de soluționare a contestației, instituția pârâtă nu mai trebuia să răspundă cu privire la acest pretins viciu de formă invocat de reclamantă, iar în ceea ce privește necompetența persoanei emitente prin adresa nr. x/20.12.2019 instituția pârâtă a răspuns criticilor reclamantei, cu precizarea că există o eroare de redactare în ceea ce privește H.G. nr. 525/2013.

- De asemenea, reclamanta a susținut, în mod neîntemeiat, că Ordinul inspectorului general al ISC nr. 705/28.09.2015 ar fi fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale în materie în ceea ce privește forma și condițiile de emitere ale acestuia.

Prin încheierea de ședință din data de 17.07.2020 prima instanță a admis cererile de probatorii ale reclamantei și a dispus efectuarea unor adrese către UAT Comuna Pristol pentru a comunica modul cum au fost îndeplinite măsurile dispuse prin procesul-verbal de control nr. x către ADR, pentru a depune expertizele tehnice realizate de instituție ca urmare a verificărilor în teren către UAT Comuna Poroina Mare, pentru a preciza dacă au fost recuperate documentația tehnică DTAC, avizele legale, de verificare și dacă le-au avut la momentul inițial de începere a lucrărilor de construcții și care a fost motivul pentru care acestea nu au fost puse la dispoziția organelor de control.

Prin urmare, instanța de fond dovedește că practic nu s-a considerat în imposibilitatea de a analiza pe fond procesele-verbale și chiar a administrat probe în vederea examinării lor.

De asemenea, în încheierea de ședință din 15.01.2021 s-a reținut de Curtea de Apel că, instanța a acordat cuvântul părților, prin reprezentanți, asupra fondului, deci a avut loc o dezbatere a fondului.

Cu toate acestea hotărârea instanței de fond nu respectă prevederile art. 425 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., în sensul că nu se arată atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților .

- În dezacord cu ansamblul documentelor și lucrărilor dosarului, dar și cu precizarea din considerente, în sensul că a obligat instituția noastră la cheltuieli de judecată în raport de complexitatea cauzei și de numărul de termene acordat, instanța de fond, față de cererea de anulare a Ordinului inspectorului general nr. 705/2015 și a proceselor-verbale de control nr. x/2015, y/2015 și 6522/2015 a concluzionat că nu poate proceda la analiza pe fond a acestora, omisso medio.

Arată recurenta că toate aspectele expuse în cele ce preced sunt de natură să demonstreze faptul că analiza primei instanțe a fost una superficială, hotărârea pronunțată de aceasta fiind doar în mod formal motivată. Pe scurt, ignorarea unor aspecte esențiale de fapt și de drept, a căror analiză era de natură să susțină o soluție temeinică a instanței, respectiv lipsa analizei temeinice, punctuale, a motivelor care au dus la suspendarea autorizației de diriginte de șantier a reclamantei, în vederea constatării și legalității acestora sunt toate motive care susțin trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Craiova, astfel încât instituția pârâtă să beneficieze de dreptul la un proces echitabil și de dublul grad de jurisdicție.

În subsidiar, recurentul-pârât solicită reținerea cauzei spre rejudecare, reiterând argumentele din apărările formulate în fața instanței de fond, în sensul că motivarea adresei nr. x/20.12.2019, prin care a fost soluționată contestația intimatei, s-a făcut în conformitate cu prevederile Procedurii de autorizare a diriginților de șantier aprobată prin Ordinul MDRT nr. 1496/2011.

În consecință, nu se poate vorbi de o nemotivare a adresei/deciziei nr. 54556/20.12.2019, raportat la împrejurarea că prin aceasta nu s-a răspuns la obiecțiunile formulate împotriva proceselor-verbale de control.

Deși instanța de fond se referă la nemotivarea adresei/deciziei nr. 54556/20.12.2019 de soluționare a contestației, invocată de reclamantă, vorbește în considerente despre nemotivarea actelor administrative, raportându-se la adresa susmenționată ca la un act administrativ deși răspunsul la plângerea prealabilă nu reprezintă un act administrativ.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, în ședința publică de la 14 octombrie 2022, a respins excepția nulității recursului, apreciind că recurentul a formulat critici ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor de nelegalitate formulate, astfel cum au fost încadrate în drept de instanța de recurs, prin raportare la probele administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Exercitarea controlului judiciar, declanșat de recurentul-pârât prin calea de atac a recursului, va fi circumscrisă celor statuate de prezenta instanță în ședința publică din 14 octombrie 2022, în sensul că, deși recurentul a înțeles să invoce motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., în temeiul rolului activ, Înalta Curte a încadrat criticile formulate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din același cod.

În primul rând, Înalta Curte reține că recurentul-pârât nu a înțeles să formuleze critici referitoare la modalitatea de abordare de către instanța de fond a demersului judiciar, prin prisma efectului pozitiv al lucrului judecat, raportat la sentința nr. 497/18.11.2016 și Decizia nr. 4689/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În al doilea rând, Înalta Curte constată că toate argumentele invocate de recurent, referitoare la fondul raportului juridic conflictual născut din emiterea Ordinului nr. 705/28.09.2015, prin care s-a suspendat pentru o perioadă de 6 luni autorizația de diriginte de șantier nr. x/20.09.2011 a reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (1) lit. a) din Procedura de autorizare a diriginților de șantier, aprobată prin Ordinul MDRAP nr. 1496/2011, nu pot face obiectul analizei instanței de control judiciar, în condițiile în care, raționamentul juridic al instanței de fond a vizat doar nemotivarea de către ISC a răspunsului dat la plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Ordinului nr. 705/2015, în raport de cele dispuse anterior prin hotărâre judecătorească definitivă.

În al treilea rând, contrar afirmațiilor recurentului, prima instanță nu a soluționat cauza în temeiul vreunei excepții, ci a analizat fondul pretențiilor deduse judecății, constatând că adresa atacată este lovită de viciul nelegalității din perspectiva nemotivării acesteia, fiind astfel împiedicată analiza temeiniciei acesteia prin prisma aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente, în temeiul cărora s-a dispus măsura suspendării autorizației.

Analizând sentința atacată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., potrivit căruia "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus, în mod clar și logic, argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Astfel, în mod corect, instanța de fond a analizat cu întâietate excepția autorității de lucru judecat, din perspectiva efectului pozitiv al acesteia, invocată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, prin raportare la sentința nr. 497/2016 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin Decizia nr. 4689/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În acest context, instanța de fond a efectuat cercetarea judecătorească prin prisma prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu principiul securității raporturilor juridice consacrat de jurisprudența CEDO, dar și prin raportare la principiile fundamentale de drept civil, considerând, în mod corect, că autoritatea pârâtă nu a respectat titlul executoriu prin care a fost obligată să emită o decizie motivată în soluționarea plângerii administrative prealabile formulată de către contestatoare.

Se constată că instanța de fond a exprimat în considerentele hotărârii un raționament juridic laborios, motivând propria convingere intimă care a condus-o la concluzia că autoritatea pârâtă, prin adresa x/20.12.2019 nu "analizează în concret apărările reclamantei și nu răspunde punctual acestora, fiind practic nemotivată."

Prin urmare, contrar afirmației recurentului-pârât în sensul că hotărârea instanței de fond nu arată motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, Înalta Curte constată că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus, în mod clar și logic, argumentele de fapt și de drept, întărite cu elemente jurisprudențiale, care au fundamentat soluția adoptată.

Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul, dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că, într-o logică juridică firească, instanța de fond a dat întâietate argumentului de nelegalitate invocat de reclamantă, întemeiat pe efectul pozitiv al lucrului judecat, referitor la îndeplinirea unei cerințe de formă obligatorie pentru un act administrativ și anume motivarea adecvată a acestuia, viciu care a făcut imposibilă cenzurarea pe cale judecătorească a conținutului material, de fond al actului administrativ contestat.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Luând act de cererea formulată de intimata-reclamantă privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat, Înalta Curte, în raport de soluția prefigurată, constată că sunt îndeplinite cerințele art. 453 din C. proc. civ. și o va admite ca atare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat și va obliga recurentul- pârât la plata cheltuielilor de judecată către intimata - reclamantă în cuantum de 1.500 RON reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – pârât Inspectoratul de Stat în Construcții pentru Inspectoratul Regional în Construcții Sud-Vest Oltenia împotriva sentinței nr. 26/2021 din 29 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Obligă recurentul pârât la plata cheltuielilor de judecată către intimata reclamantă în cuantum de 1.500 RON reprezentând onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2022.